„Lady President” nu mai poate fi oprită!

La Convenția Națională Democrată s-o văzut ca într-o oglindă magică splendoarea valorilor democratice americane. Până și „rebelul” Bernie Sanders a intrat în rând, a recunoscut că ideile sale sunt prea radicale, dar speră să se împlinească treptat prin programul lui Hillary. Sigur că nu se vor împlini, fiindcă punctul de vedere al lui Bernie este extremist. Democrații se bucură că au scăpat de o asemenea coadă! Senatoarea democrată Elizabeth Warren l-a criticat aspru pe Bernie, spunând că Partidul Democrat a optat pentru Hillary întruncât ea luptă pentru toți, pe când Bernie luptă pentru el.

Este cu totul aberant să se împlinească punctele lui Bernie, cum ar fi învățământul gratuit și îngrijirea medicală tot gratuită. Parcă era Ceaușescu în faza cocârjată, când spunea că dacă ar fi el președintele Occidentului, v-aduceți aminte?, i-ar învăța pe occidentali cum să ajungă pe culmile de progres ale socialismului victorios, multilateral dezvoltat. Cu America ar fi fost mai greu, fiindcă magistalele socialismului s-au prăbușit la o simplă perestroika, pe când magistralele americane rezistă, chiar dacă avioane sinucigașe le-au încercat rezistența, precum s-a întâmplat cu Turnurile Gemene, însă americanii au pus 7 turnuri în loc și un Memorial fantastic! Ideile socialiste ale lui Bernie au prins la tineret, la cei care nu cunosc “binefacerile” comunismului. America nu a trăit experiența acestui sistem dictatorial, de aceea tot ce vine din acestă direcție este nou pentru ea, pentru oamenii neinstruiți. În fond, s-a dovedit că extremele se atrag, fiindcă Trump era deja sigur că voturile lui Bernie vor veni către el. Adică leninismul lui Bernie se va alătura programului său de tip hitlerist. Dar chiar și așa, lupta democratică ar fi fost pierdută.

Hillary a câștigat pentru că a ales calea de mijloc. Ea a mers între cele două extreme. Și ea, și susținătorii ei au arăta că aceasta este calea cea mai realistă pentru America. De pildă, Elizabeth Warren a spus că nu toată lumea poate să-și plătească doctorul, așa cum cere Trump. Ea îi respectă pe republicani, fiindcă acolo, în partidul lor, există cei mai bogați oameni ai planetei, ei pot să-și plătească doctorul, desigur, dar Hillary luptă pentru drepturile tuturor americanilor, pentru o puternică clasă de mijloc, care trebuie să aibă siguranța sănătății și nu toți își pot plăti doctorul. Apoi l-a atacat pe Trump în cel mai prețios punct al său, munca, arătând cum construiește el un bloc, cum își tratează și plătește muncitorii, o imagine de slavie. Turnurile lui Trump sunt șubrede!? Ca și campania sa, în care nu a făcut decât să-i jignească pe oameni, să-i asmute pe creștini împotriva musulmanilor și iudeilor, pe aceștia împotriva homosexualilor, iar pe aceștia împotriva familiei. A analizat punct cu punct programul nerealist al lui Trump. Dar și ceilalți vorbitori au găsit puncte slabe în acest program, expunând avantajele enorme ale programului democratic al lui Hillary Clinton. Cel mai dur dintre toți a fost bilionarul Michael Bloomberg, al optulea bogătaș al lumii potrivit revistei „Forbes”, fostul primar al New York-ului, care a spus că Trump este „dangerous demagogue”/ un demagog periculos, catalogându-l drept un escroc în afaceri.

Splendid a fost cuvântul primei doamne a Americii, Michelle Obama, de-a dreptul elctrizant. De altfel, ea este cea mai populară femeie din America. Mulți consideră că performanțele lui Obama nu ar fi existat fără ajutorul soției sale, Michelle, avocat de profesie. Și lumea o iubește pentru gândurile sale izvorâte din inima realității. Ea a spus ceva simplu, că acum 8 ani a venit aici, la această tribună, cu fetele ei. Erau copii, acum sunt oameni în toată firea și nu vrea ca ele să trăiască într-o lume plină de praf de pușcă. Hillary Clonton este cea care asigură pacea pentru viitorul copiilor noștri. O Americă puternică este o Americă a păcii, care asigură valorile ei democratice. Și a mai spus ceva extem de important, i-a îndemnat pe tineri să învețe să se uite la televizor, să învețe să deosebească între cele peste 500 de posturi care li se oferă ceea ce este bun de ceea ce este rău, periculos, imoral, fiindcă multe fac elogiul viciului, drogului, crimei, al umorului vulgar, al destrăbălării de toate felurile. Și acesta este o cale sănătoasă spre valorile morale ale democrației.

Am mai savurat cuvântul lui Bill Clinton, foarte marcat fizic de operațiile de cord suferite în ultimii ani, care a spus o poveste de dragoste, cum a cunoscut-o pe Hillary, cum a evoluat ea ca profesionistă, ca soție și ca mamă, dar și ca oponentă a lui Obama, la precedentele alegeri, arătând că azi democrații nu puteau face o alegere mai bună! În scrisoarea pe care ne-a adresat-o, el scrie că acest moment a fost cel mai fericit din viața sa. Au urmat vicepreședinții Joe Biden, actual, și Tim Kaine, viitor, care au adus argumente serioase pentru o Americă democrată, condusă de o femeie. Tim a vorbit și în spaniola pe care o știe, spre încântarea hispanicilor aflați în sală. El a mai accentuat că democrația nu se poate fără educație. În calitate de guvernator al statului Virginia a dezvoltat puternic învțământul. Iar Hillary, care are o Fundație dedicată copiilor, va face o educație intensă, pornind de la grădinițe.

Cu totul strălucitoare, mai ceva ca la Premiile Oscar, a fost Meryl Streep, cea mai populară actriță a Americii, care a făcut o istorie a femeilor de seamă ale țării și a constat că ceea ce le unește sunt grația și focul, pasiunea, vizibile și la Hillary, căreia i-a mulțumit pentru că a ajutat-o în cariera sa.

Convenția nu a fost o simplă tribună politică, a fost și show, la care au participat vedete de primă mărime, ca Lady Gaga, care a cântat în New Jersey, unde a fost un mare concert de susținere a democraților, două piese, „Old Man” și „Come Together” (Beatles), iar aici, în Philadelphia, unde s-a desfășurat DNC, locul unde acum 240 s-a format America, a evoluat teribila Alicia Keys, cu hit-ul „SuperWoman”, dedicat mamelor care și-au pierdut copiii în atentatele recente. Ea a spus că „eu nu cred că Trump ne aduce Lege și Ordine, ci dezordine” și a punctat în stilul artiștilor furioși: „Nu putem lăsa politica să ne divizeze”, de aceea crede în femeia Hillary, și a prezentat un videoclip formidabil, în care apăreau într-o vitrină portretele celor 44 de președinți ai Americii, de la Jefferson la Obama, apoi vitrina se sparge și din ea apare Hillary. Numai artiștii știu să materializeze asemenea idei memorabile.

Au mai evoluat artiști ca Andra Day, Lena Duham, America Ferrera, Elizabeth Banks, Paul Simon, Lenny Kravitz, Katy Perry. Dar și politicienii s-au dovedit artiști, oricum, buni oratori, cu o remarcabilă știință a teatralității, pe care ar fi fost invidios și Cicero, părintele oratoriei. Astfel, Obama, care a fost punctul forte al evenimentului, a propus un scenariu, ce s-ar întâmpla dacă ar pierde democrația și ar câștiga forțele răului? Totul s-ar degrada și s-ar instaura ura. Ura dintre oameni, dintre națiuni, căci America n-ar mai fi o țară a imigranților. În timpul mandatului său de 8 ani, Obama a luptat să impună ideea de respect, ca oamenii să se respecte unii pe alții, indiferent de proveniență. A opus urii, iubirea. Apoi a arătat că Trump se dă mare constructor, dar este cunoscut că el nu-și plătește muncitorii, îi tot schimbă, ca să-i înșele. Acuzație care vine din partea președintelui SUA, deci care are acoperire! Un președinte trebuie să lucreze pentru oameni, nu pentru el. I-a mai găsit lui Trump multe năcăfale, cum ar fi aberația că el va face din nou ca America să fie cea mai puternică din lume. Dar este, chiar acum, iar Obama a dat cifre, poate Trump va face să nu mai fie așa, fiindcă prin programul urii sale va da America cu 200 de ani înapoi! Și a prezentat realizările prezidențiale. În timpul mandatului său, s-au creat 15 milioane de noi locuri de muncă, ajutorul medical s-a extins la toți cetățenii țării, homeless-ii au fost convinși să muncească, fabricarea armelor nucleare a fost interzisă, azi America este cea mai puternică țară din lume. Această moștenire îi lasă Obama lui Hillary și speră ca ea să rezolve și problemele grave care au mai rămas, legate de violență, droguri și altele. Discursul lui Obama a dovedit o înțelegere a problemelor care i-a făcut pe toți să regrete că pierd un asemenea președinte. Dar Trump a spus anterior că Obama de aceea o susține pe Hillary, ca să conducă de fapt el America din umbră!?! Au mai vorbit mulți democrați, precum fostul secretar de stat, Madeleine Albright, și ea aspră cu Trump, spunând că el nu are nici o experiență politică, fiindcă una e să conduci o întreprindere de construcții sau de cazinouri și cu totul alta o țară mare, ca America. Nu au lipsit nici mame care și-au pierdut copii în ultimele atentate teroriste.

Acești oameni politici sunt niște vorbitori extraordinari. Vorbesc liber și au o cursivitate mereu adaptată la reacțiile publicului. În finalul Convențeiei a vorbit, firesc, Lady President, Hillary Clinton, cuvânt prefațat de fiica sa, Chelsea, care a evocat-o și într-un videoclip, ce l-a avut narator pe Morgan Freeman. Hillary arăta înfloritoare, ca după o bătălie deja câștigată. Bătălia ei se întinde pe o durată de circa 40 de ani. A trecut prin toate experiențele adminstrative și politice, așa cum ar fi funcția de secretar de stat, calitate în care a semnat 112 contracte internaținale, fără să se certe cu nimeni. De altfel, pe această notă s-a desfășurat cuvântul său, un model diplomatic, ireproșabil. Uluitor cum a reușit să-i îmbrățișeze pe toți, să împace toate opiniile, să spună că va lua ce-i bun și de la adversarii săi, că îi va găsi un loc în administrația sa și lui Trump, ca va prelua și propunerile lui Bernie, că va avea înțelegere pentru toți, s-a comportat ca Hristos, arătând ce putere imensă are iubirea, o atitudine izvorâtă din dragoste și respect pentru oameni. Celălalt, adică țara, înseamnă totul pentru un președinte. Nu ne îndoim că Hillary va face tot ce a promis, în primul rând va munci de dimineață până seara, îndemnându-i pe oameni să facă la fel. Toate visele se împlinesc prin muncă. Trebuie să muncim mai mult, toți cei care sunteți aici trebuie de mâine să munciți mai mult, a spus ea. A atins toate punctele delicate ale Americii, inclusiv militare și de politică externă, felul cum vede blocarea teorismului, prin anticipare, la fel cum nu a oclolit nici criticile vorbitorilor de la cele două Convenții, republicană și democrată. A arătat că America nu trebuie să se dividă în două sau în mai multe părți, în nici un fel. Indiferent în ce partid suntem, trebuie să lucrăm pentru America. Ea a făcut pentru toți cei care au ascultat-o să pară firesc ceea ce a spus guvernatorul New York-ului: „Acesta este omul de care avem nevoie”. Evident că programul lui Hillary îl continuă pe cel al lui Obama și este în esență un program utopic, pe ideea Pământului Făgăduinței. Dar chiar dacă acest lucru nu se poate împlini decât în cer, omul este dator să încerce să-i dea viață și aici. Deocamdată, America este singura țară de pe pământ care are un asemenea obiectiv divin.

Tim Kaine ne-a scris că e gata („It’s ready!”) să muncească pentru America așa cum a promis, altături de Hillary. Și Obama ne-a asigurat că Hillary e o luptătoare progresivă și o mare diplomată, nu răspunde jignirilor, deși e cel mai jignit politician din câți cunoaște. Și speră să nu mai fie, speră ca cetățenii să nu o critice, speră să o ajute, „așa cum m-ați ajutat și pe mine”, a mai spus el. „America nu este a mea sau a ei, este a noastră, a tuturor!”

Sunt fericit că am trăit un asemenea moment istoric, care mi-a dovedit că și politica poate fi un show de calitate, un spectacol pe care să-l admiri, să-l urmărești cu interes, ca pe o piesă de teatru, prin coordonate estetice. O dovedește și rating-ul foarte ridicat, o audiență de zeci de milioane de telespectatori. S-a întâmplat ceva formidabil la Democratic National Convention: artiștii au făcut politică și politicienii au făcut artă (literatură). Știau ei marii regi ai lumii ce știau, când țineau aproape actorii și artiștii, când uneau arta cu politica, făcând-o să fie mai umană, adică mai aproape de inimă. Și e suficient să ne gândim la rodul epocal, fără de moarte, pe care l-a dat cel mai perfect cuplu al omenirii, regina Elizabeth I și Shakespeare.