
Cu ani în urmă, istoricul de „cinci minute” – actual ambasador al României la U.N.E.S.C.O. – atinsese într-un timp record cele mai înalte culmi ale prostiei şi gafelor diplomatice. Dintre toate se detaşează lejer gafa de a se trage de brăcinar cu Regele Juan Carlos şi „acel YES, repetat!” (poate că doar atâta ştia din limba engleză, poate din slugărnicie…) rostit în prezenţa rateului american, în persoana Condoleezzei Rice, pe atunci secretat de stat (ministru de externe) al S.U.A. Acelaşi personaj îşi demonstrase, în 2006, „performanţa” nemerniciei în mascarada organizată de TVR sub genericul „Mari români”, preluând cu copy-paste „profesionalismul” avocatului apărării din procesul Ceauşeştilor, în „pledoaria” sa ca apărător al mareşalului Antonescu. Reamintesc că în acel clasament, neromânul Richard Wurbrand – de care puţini români auziseră până atunci – a fost selectat (de cine oare?) printre primii zece „Mari români” ai tuturor timpurilor, devansându-i pe Ion Antonescu, Mircea Eliade, Constantin Brîncuşi, şi pe Alexandru Ioan Cuza. Vremurile au trecut, dar metehnele sale au rămas precum pietrele după scurgerea apelor. Da, au rămas precum pietrele de moară legate de picioarele românilor, care, după un criminal, un prostovan şi un „jucător”, au uns pe tronul Ţării un purtător ilegal de cap, Marele Mut – navetist săptămânal. Voiajor pe paralele şi meridiane, excursionist cu statut de permanenţă, mai tot timpul în concedii epuizante după deplasări păgubitoare. Cel mai „vândut scriitor” al României contemporane a direcţionat România „Pas cu pas” prin toate gropile ivite în cale. După „Primul pas” ratat cu succes, se pare că Marele Mut pregăteşte discret un nou „bestseller” sportiv care va sparge toate încasările. Jocurile Olimpice din Brazilia se apropie şi noua vizită oficială – în doi – trebuie „oficializată”. Până una-alta, se acomodează cu mediul, lansănd lozinci: „Sportul reprezintă antidotul multor probleme sociale, contribuie la un stil de viaţă sănătos, la o dezvoltare armonioasă atât fizică, cât şi psihică şi promovează o cultură bazată pe respect, toleranţă, corectitudine şi perseverenţă. Sportul apropie oameni şi celebrează competiţia în cel mai frumos şi paşnic mod”. Vă invit la discreţie; nu întrebaţi cum şi când a mai avut vreme să se ocupe şi de ale scrisului că de vorbit… Dumnezeu, cu mila!
Malik Obama, fratele vitreg – cu dublă cetățenie, americană şi kenyană -, al actualului chiriaş al „Salonului oval” şi-a exprimat profunda dezamăgire faţă de administrația fratele său, Barack. „Ultima picătură care a umplut paharul – a spus el -, a venit la începutul acestei luni, când directorul F.B.I. James Comey nu a recomandat urmărirea penală a Candidatului Democrat la președinție, Hillary Clinton, față de utilizarea de către ea a unor servere private de e-mail în timp ce era secretar de stat. Ea ar fi trebuit să știe mai bine ce trebuie făcut ca posesor al informațiilor clasificate”. Despre acest subiect nu poate fi evitat faptul că cel mai temut haker de pe planetă, Marcel Lazăr Lehel („Gucifer”) a fost condamnat în ţară la şapte ani închisoare pentru spargerea conturilor de e-mail ale directorului S.R.I. George Maior şi ale europarlamentarului Corina Creţu. Extrădat în S.U.A., a recunoscut în mod deschis că a spart e-mailul lui Hillary Clinton, declarând că serverul a fost „ca o orhidee deschisă pe internet”. În mediul virtual circulă informaţia neconfirmată oficial că hackerul român ar fi fost găsit agățat de o frânghie în celula sa personală. Şeriful Dana Lawhorne de la Centrul de Detenţie pentru Adulţi, William G. Truesdale, din Alexandria a reacţionat: „Marcel Lehel Lazăr, prizonierul federal cunoscut sub numele de Guccifer, este în viaţă şi nu a fost nicio clipă dispărut din instituţie”. Care-o fi realitatea, numai Cel de Sus ştie!
Malik Obama s-a mai exprimat că Hillary Clinton și președintele Obama l-au ucis pe Muammar Gaddafi: „Faptul că au scăpat de Gaddafi nu a făcut ca lucrurile să meargă mai bine în Libia. […] nu a făcut din aceasta lume un loc mai bun […] Fratele meu și secretarul de stat Hillary Clinton m-au dezamăgit”. Cel mai mult l-a deranjat pe fratele preşedintelui S.U.A. sprijinul pe care Partidul Democrat l-a dat pentru căsătoriile între persoanele de același sex. „Mă simt ca un republican acum, deoarece ei nu sunt pentru căsătoriile între persoanele de același sex, și asta nu coincide cu modul meu de gândire […] Donald Trump vrea «Să facă America mare din nou» – așa că voi vota pentru el. […]”, a declarat Malik Obama către New York Post, la casa sa din satul rural din Kogelo. Fără echivoc, protectorul L.G.T.B.-iştilor de pretutindeni, Remus Cernea, nu va fi de acord cu opinia fratelui preşedintelui American. El susţine cu încăpăţânare legiferarea în România a „parteneriatele civile între persoanele de acelaşi sex”, iar cazul de faţă, cugetarea filosofului german Fr. Nietzsche se mulează pe profilul şi concepţiile despre oameni ale lui R.C.: „A spune totdeauna DA! – asta a învăţat-o numai măgarul şi cel care are spiritul lui”.
La 24 iulie, sondajele americane estimau 45,1 la sută pentru Donald Trump şi 41,7 la sută pentru Hillary Clinton, ceea ce îmi aminteşte de circul prezidenţial „românesc” din noiembrie 2014, când românii au avut de „ales” între două rele. Parafrazându-l pe Stalin: nu contează cine votează… ci semnalul tastelor calculatorului, dar asta-i problema caprei vecinului de tip Far West P.C. game. Oricine-ar ieşi, „nu-i va fi bine vacii noastre!”.
Lasă un răspuns