Cât de rău poate să fie la tine acasă încât să pleci într-o zi şi să laşi totul baltă pentru geanta cu trucuri, a străinilor?! Cât de rău poate să fie, totuşi, la noi acasă, încât să rămână atât de mulți dintre noi, tot mai mulți, de fapt, UITAȚI printr-o Europă, şi ea pe drumuri?! Plătim ambasade întregi din banii contribuabilului. Să ne explice cu lux şi amănunte de ce este imposibil să ne întindă o mână de ajutor. Plătim diplomați, experți în cunoaştere, cărora li se umple pieptul de patriotism. Dar care uită imediat sau au uitat de mult de lumea din care-au venit. Plătim nelimitat, plătim din puținul care ne-a rămas… Când a mişcat cineva un singur deget pentru Tine ultima dată?
Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor. Uitați-vă prin Europa! Uitați-vă la noi acasă! Vă place ce vedeți? Nu vă simțiți vinovați niciunul pentru că în secolul 21 descoperim încă oameni legați în lanțuri în România! Nu vă simțiți vinovați niciunul pentru că mii de copii, în România, sunt singuri!, au rămas orfani de când părinții a trebuit să plece fără ei… Nu este vina nimănui, fireşte!, -cum spuneți voi!- că de la dormitor până la disperare – până la sinucidere! – nu mai este decât un singur etaj pentru mulți… Probabil, nu le-ați văzut lacrimile.
Mii de români sunt batjocoriți, încălcându-li-se drepturile fundamentale! Li se iau copiii, sunt hăituiți sau aruncați prin închisori de câtăva vreme… Ba unii sunt chiar transformați direct în sclavi de cele mai excentrice represiuni din lume! Dacă nu-i apără Țara lor, cine să le ia partea acestor suflete, atunci, în această lume?! Aparent, totul funcționează cum nu se poate mai bine în această societate de consum unde copiii înşişi au ajuns o Marfă.
Aparent, individualismul acesta rece, care-şi face de cap în nordul continentului, pare extrem de încântător… Numai că doctorița Camelia Smicală, de exemplu, din Finlanda, a văzut cum este când o conjurație îți ia nu numai copiii, dar te terorizează, cu calm şi înțelegere!, frângându-ți inima, distrugându-te sistematic, omorându-te ca Om. Închideți ochii, ca să îi vedeți copiii, Mihai şi Maria, plângând în izolator… În celula groazei, fără ferestre, zgârâind cu unghiile uşa de metal! Sunt epuizați şi singuri, sunt palizi şi singuri copiii noştri… Copii nesupuşi, care plâng… Plâng după mama lor! Care este vina acestor copii?! Care să fie Interesul Suprem al lor, în afară, bineînțeles, de acela de a sta în picioare pe cimentul rece din carcera morții, ca nişte deținuți care au omorât pe cineva?!
S-a stins lumina în celulă. Şi, cu ea, se stinge orice urmă de umanitate… Umanitatea noastră a murit. Cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu vedeți… Voi, cei care nu auziți plânsete de copii…
Bateti la porti inchise, stimate domn.
Daca faceti apel la umanitatea acestor indivizi de dupa ’89, va pierdeti timpul.
Ei sunt doar niste bolsevici tradatori, primitivi, bolnavi dupa avere si glorie.
Si peste 500 de ani se va vorbi despre acesti criminali ca au instrainat toate bogatiile tarii, ca au alungat din tara milioane de romani, ca au otravit alimentele si multe alte ticalosii.