Păi’, nu am făcut noi o Revoluție cu televizorul?! Ce mare lucru ar fi să avem și o revoltă coordonată la fel? Nu a oamenilor de rând, că ei au facebook-ul, ci a celor privați de libertate. Sunt și mai multe televiziuni, iar comunicarea prin latrinele și focarele irealității e cu mult mai eficientă ca acum două decenii.
E drept, miza nu ar fi mai fi la fel de mare. Cel puțin, la prima vedere… Pentru că atunci, ne eliberam, mai ales spiritual, vreo 23 de milioane. Acum, de ruperea cătușelor, deși ar fi chiar la propriu!, ar beneficia numai câteva mii. Ar fi însă dureros ca mesaj al involuției… Căci, în ’89 am ieșit în stradă „cu televizorul” pentru o țară, pentru ca două decenii și jumătate să ne lăsăm scoși din normalitate pentru interesele unui grup infracțional-delincvent?
Nu încape vorbă, să numeri câțiva pușcăriași care își bat cuie în cap sau înghit tacâmurile democrației nu e bai. Ba, face parte din „normalitatea” lumii celor băgați acolo că au sfidat și violentat tocmai normalul nostru. Dar să ajungi ca în 20 de penitenciare, simultan!, deținuții să apeleze la diferite forme de protest arată o coordonare clară. Vorba aceea: s-au mișcat pușcăriașii în spatele gratiilor mai liberi ca noi în libertatea noastră!
La Colectiv, în revoluția facebookului, liber și neîngrădit (să zicem!), nouă ne-au trebuit zile bune să mișcăm câteva centre de orașe. Iar ăștia, legați de mâini și picioare, dar cu urechile ciulite și ochii cât cepele la programele TV, au izbutit să meșterească o adevărată mișcare a omuleților în dungi în câteva ore!
Ba, nici faptul că s-a strâns de o duzină și jumătate de pușcării cu revoltați iar nu ar fi poate îngrijorător. Dar să numeri printre acestea și câteva penitenciare de „maximă siguranță”, în care deținuții se plimbau (hai, nu „liberi”, dar cel puțin NESTINGHERIȚI!) prin curțile interioare și pe acoperișuri, nu mai vorbim de demontarea unor gratii de la geamuri (de spui că erau puse ca maximă siguranță împotriva țânțarilor!) denotă o implicare cu mult de dincolo de gardurile în afara cărora se vor deținuții.
Omuleții verzi dungați mișcă dară România! Și nici măcar nu au venit alegerile! Treaba e să nu o mai miște mai abitir decât am făcut-o noi cu prețul morților de la Colectiv.
Acum ar trebui să se agite Avocatul Poporului! Că drepturile noastre primează grijilor lui pentru deținuți. Se impun chiar anchetele Parchetului. Pentru că fără „omuleții” din sistem, care au lăsat brusc garda jos, fără cei dintr-o parte a presei scrise (ăia care numără la rândul lor foști șefi „documentați” pe la „celulare”), dar, mai ales, fără cei din cele două trusturi TV care luptă pentru eliberarea patronilor lor (evident, niște nevinovați că doar de aia stau acolo, nu?!) și fără anumiți politicieni, nu am fi ajuns aici!
Un politician, fost candidat la Primăria Capitalei, îi cere ministrului Justiției, că tot ocupă locul pe care l-a ocupat el cândva (când nu-l ardea însă grija de grijile deținuților cu păduchi și pureci, larve în fasole ori mormoloci în gamelă!) să meargă în pușcării să negocieze cu… deținuții. Eventual, cu deținuții din penitenciarele de maximă siguranță! Ce, nu sunt ei mai liberi decât noi cei liberi cu care nu negociază oricum nimeni?! Un altul, figură de lut din turnul de veghe al audiovizualului îi ceartă pe cei ce au îndrăznit a arăta spre cele două televiziuni care au instigat la libera circulație a deținuților! Iar autoritățile privesc îngăduitoare spre brusca „neputință” a gardienilor din sistem de a le pune zalele la loc „revoltaților”. Acestor „indignați” în zeghe… Că la noi până și revoltele „anonimilor” par a se dunga… politic.
Se putea închide revolta pușcăriașilor înainte de a cuprinde cele 20 de stabilimente ale lipsei de siguranță? Evident că da! Și nu era nevoie să scoată nimeni din priză cele două posturi instigatoare, pentru a nu le da peste nas în conținutul libertății lor editoriale, era suficient să fie trase de ștechere televizoarele din celule. Sau, aceiași șefi de penitenciare, că de aia păstoresc regimuri de maximă siguranță, trebuiau să blocheze la vizionare cele două posturi instigatoare.
Pentru că acolo e o lume în care nici măcar cuvântul nu se poate bucura de prezumția de nevinovăție.
Sustin punctul dvs.de vedere dle Mihalache.Ma intreb totusi, unde se va opri,daca se v-a opri aceasta decadere morala a celor ce fac jocurile de 26 de ani in Romania?