Urmând în periplul nostru prin țară, pe urma unor artefacte geto-dacice mai puțin cunoscute publicului larg, am ajuns și la Vâlcea. Aici, printre cele mai importante artefacte aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie a Judeţului Vâlcea se află o mască ritualică dacică de bronz – o operă de artă de natură religioasă geto-dacică, descoperită în anul 1973 în Cetatea Buridava. Conform scrierilor geografului grec Ptolemeu, Buridava era capitala tribului geto-dac al burilor, localizată în zona orașului Ocnele Mari, din județul Vâlcea. În traducere liberă înseamnă „cetatea” sau „orașul burilor”. Alături de cetățile de la Grădiștea și Tetoiu, aceasta a făcut parte dintr-un sistem defensiv ingenios în partea de sud-est a reședinței regilor daci din Sarmizegetusa munților Orăștiei.
Puternica fortificaţie geto-dacică, cunoscută ca și Buridava Dacică, se află amplasată la nord de pârâul Cosota şi în dreapta pârâului Sărata. Staţiunea arheologică este înconjurată de trei vârfuri de deal care, în Antichitate, au fost fortificate și pe care arheologii le-au identificat drept Cetatea 1, Cetatea 2 şi Cetatea 3. Aceste puncte sunt plasate într-un fel de potcoavă ce se deschide către Ocniţa şi vechile mine de sare. Pentru perioada getică, stratigrafic, au fost identificate trei niveluri culturale, dar stabilirea populaţiei din a doua vârstă a fierului în zonă a dus la ample lucrări de terasare, care au avut ca efect distrugerea straturilor arheologice anterioare. Astfel, în timpul cercetărilor arheologice au fost descoperite materiale aparţinând următoarelor culturi: Cultura Sălcuţa şi orizontul toartelor pastilate din perioada eneolitică; Cultura Coţofeni (aici a existat un centru de exploatare a saramurii prin procesul de brichetaj) din perioada de tranziţie spre epoca bronzului; Cultura Glina şi Cultura Verbicioara din epoca bronzului şi fragmente ceramice aparţinând civilizaţiei de tip Basarabi din prima vârstă a fierului. Cele mai importante artefacte arheologice aparţinând culturii geto-dacice (și importuri elenistice şi romane), inclusiv masca de bronz, au fost descoperite în zona „Cetatea 1”. Aceasta este cea mai înaltă dintre cele trei puncte (cca. 600 m altitudine). În antichitate ea avea un platou de aproximativ 100 m lungime şi 50 m lăţime. După cercetările arheologice din anul 1974 s-a dovedit că a avut un caracter sacru (acropolă), coordonatorul săpăturilor, arheologul Dumitru Berciu, stabilindu-i denumirea de „Colina sacră de la Buridava”.
Masca de bronz a fost descoperită în anul 1973 în cadrul unui sanctuar care, în perioada sa, a avut trei încăperi subterane (notate de cercetători cu numerele 2, 3 şi 4), cu temeliile săpate în stâncă şi trei coloane din lemn. Mai precis, piesa a fost identificată în încăperea cu numărul 3, aceasta fiind aşezată cu grijă pe peretele de vest al complexului. Sanctuarul a fost distrus de un puternic incendiu care a mistuit locuinţele de pe colină, cât şi de pe terase. Într-una dintre încăperi au fost găsite două monede din timpul primului împărat roman, Octavian Augustus (63 î.Hr – 14 d.Hr), care arată că incediul s-a produs în perioada aceasta, de când datează şi masca (sau, posibil era mai veche). Piesa este realizată dintr-o singură foaie de bronz cu o grosime de 1,5 mm, prin batere pe o formă de lemn după tehnica „au repoussé”, placa fiind tăiată şi uşor bătută pe dungă, prin lovire cu ciocanul. Faţa este expresivă, cu bărbia rotundă şi puternic accentuată. Nasul este în linii drepte şi precise. Nările sunt sumar indicate, baza nasului fiind dreaptă. Gura este împinsă din interior şi indicată printr-o linie orizontală. Buzele uşor reliefate, puternic strânse, accentuează gropiţele laterale. Ochii sunt adânciţi în orbite. Sprâncene exagerat de accentuate printr-o tăietură longitudinală, încrustată ca şi tăietura verticală de pe bărbie. Gâtul are lungimea de 3,3 cm, cu marginile întoarse spre exterior. Fruntea este lată. Părul este redat prin şase bucle în manieră elenistico-romană (coafuri de asemenea anvergură apar și la personajele aflate pe cnemide sau alte elemente componente ale tezaurelor funerare ale principilor membrii ai Frăției Getice: a.s.v. tezaure Agighiol, Peretu, și Bulgaria, pentru geții sudici). Urechile sunt redate prin batere şi netezire. Are patină nobilă – culoarea verde albastră. Masca este produsul unui atelier local. Istoricii menționează că nu este o mască mortuară ca în cazul civilizaţiei greceşti; cel mai probabil, piesa reprezintă probabil pe zeul războiului, în felul zeului Ares-Marte de la greci şi romani. Nu poate fi vorba de un portret, ci de o operă de artă religioasă geto-dacică, ea fiind o divinitate bărbătească în vigoarea tinereţii.
Pot adăuga faptul că în mormintele geților sudici (în partea dreaptă a fluviului Dunărea, în Bulgaria) au fost descoperite măști mortuare din aur care rivalizează cu cele descoperite la Micene (Cetate a Geților de Aur primordiali; leoaicele ce apar pe portalul de intrare în cetate sunt cele ce apar și pe stema veche a Daciei), sau alte cetăți antice. Acest obicei al mascării personajului dispărut dintre cei vii putea face parte dintr-un ritual de evidențiere a identității celui decedat (spre asigurarea nemuririi acestuia), dar și al „substituirii” cu o nouă identitate, pentru a se sustrage astfel de la Marea Judecată de Apoi. De asemenea, prin „asumarea” a două identități, decedatul posibil mai „salva” o viață. Tot în cadrul acestor ritualuri neînțelese intrau și obiceiurile cu personaje mascate (de Crăciun, de Paște: Călușarii, Caprele, Cucii, Brezaiele, Moșii, Babele, etc.), dar și balurile mascate de mai târziu, sub semnul măștii făcându-se loc păcatului și desfrâului general, de care nimeni nu mai dădea socoteală după aceea („masca” devenea responsabilă). În cazul Zeului Războiului, la geto-daci acesta era un zeu fără de chip, reprezentat și pe Biserica Omului de la Adam – Clisi (jud. Constanța).
Pentru cine dorește să vadă acestă mască unicat pentru arealul geto-dac, Muzeul de Istorie a Judeţului Vâlcea, unde se află expusă acesta, este adăpostit în clădirea fostei „Şcoli cu ceas”, un edificiu reprezentativ pentru oraşul Râmnic, din secolul al XIX-lea (str. Calea lui Traian, nr.143). În acest muzeu colecţiile expoziţiei permanente sunt dispuse cronologic, dezvăluind vizitatorilor anii de vieţuire continuă pe aceste locuri, care se întind de-a lungul văii Oltului, la poalele Carpaţilor. Expoziţia permanentă se deschide cu mărturii arheologice din epoca paleolitică, neolitică şi din cea a epocii metalelor, expuse într-o realizare grafică modernă. Din perioada Antichităţii, în expoziţie atrag atenţia siturile arheologice reconstituite de la Stolniceni, Ocniţa și castrul roman Arutela-Căciulata. La etajul I, expoziţia permanentă continuă cu epocile medievală, modernă şi contemporană până în anul 1945. În cadrul acesteia atrag atenţia reconstituirea tiparniţei de la mănăstirea Govora, o scenă din teatrul de război de pe Valea Oltului din anul 1916, cabinetul de numismatică etc.
Pentru cei doritori de senzațional, avem și o poveste mai puțin cunoscută a acestui artifact antic. Masca de bronz descoperită pe Colina Sacră a cetăţii dacice Buridava (Ocnele Mari-Vâlcea), un obiect de o valoare inestimabilă, a fost solicitată de tovarășul Nicolae Ceaușescu înainte să fi fost expusă măcar o singură dată într-un muzeu din ţară… „În momentul descoperirii, acest obiect a făcut furori, toţi şi-au dat cu părerea, toţi au vrut să o vadă”, spune Claudiu Tulugea, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Vâlcea. Descoperirea de pe Colina Sacră a făcut senzaţie în lumea academică, obiectul fiind transportat la Institutul Arheologic București – cel care finanţa campaniile arheologice din judeţul Vâlcea – dar nu a putut fi admirat de publicul larg, ci doar de câțiva arheologi care au trecut pragul vilei în care a locuit familia Ceauşescu până la Revoluţie. Obiectul, considerat parte din tezaurul naţional, a vegheat intrarea în vila familiei Ceaușescu din 1978 până la Revoluţia din 1989. Ajunsă în custodia muzeului din Vâlcea în cele din urmă, masca de bronz a fost curăţată şi tratată cu o soluţie specială, şi întărită cu rășină. După restaurare, obiectul arheologic a fost pus la loc de cinste, într-una din sălile Muzeului Judeţean de Istorie „Aurelian Sacerdoţeanu”, curioşii având posibilitatea să studieze oricând piesa de tezaur. Între timp s-a aşezat uitarea peste Colina Sacră, iar din păcate, sanctuarul din Ocnele Mari în care a fost găsită masca de bronz a fost dat uitării şi puţini au mai fost cei care s-au încumetat să urce pe Colina Sacră a davei, locul mistic asemuit de mulţi cu muntele Kogaion, locul în care s-a retras Zamolxis, zeul suprem al dacilor, cel care a călătorit în Grecia și în Egipt, refăcând coordonatele vechilor religii comune.
Interesul pentru vechea aşezare dacică a scăzut după Revoluţie, Buridava fiind pentru un timp doar un câmp năpădit de buruieni. Dacă în perioada anterioară serii întregi de tineri au trecut prin şantierul arheologic din Ocnele Mari, în zona au mai putut fi văzuţi acum foarte rar studenţi sau arheologi. Este meritul unor oameni cu suflet mare, după o pauză destul de lungă, că s-au reluat cercetările de aici. Universitatea din Pitești, în parteneriat cu Muzeul Județean Vâlcea, Asociație Geto Dacii și Fundația pentru Tineret Vâlcea, ai reînceput săpăturile arheologice în anul 2014 la antica cetate Buridava. Echipa de arheologi este condusă de Lect. Univ. dr. Constantin Bărbulescu. Cetatea Buridava este „…cea mai importantă aşezare şi fortificaţie dacică de la sudul Carpaţilor, pentru secolele I a. Chr. – I p. Chr.. Complexul de la Ocniţa este format din trei cetăţi fortificate şi o aşezare civilă, amplasate în dreapta pârâului Sărat şi la nord de pârâul Cosotei, în imediata vecinătate a ocnelor de sare. Descoperirile arheologice de aici au pus în evidenţă statutul aparte ocupat de aşezarea dacică atât în comerţul cu lumea romană, cât şi datorită existenţei aici a unui posibil centru de putere dinastică”, ne spune domnul Bărbulescu. Descoperirile deosebite făcute aici, în decursul anilor, le dau speranțe specialiștilor pentru noi artefacte de excepție ce ar putea fi scoase la lumină. Aici s-a găsit și o inscripție cu numele unui rege geto-dac – Tiamarcos, un lucru deosebit de important. Bogăția inventarului arheologic este subliniată de monede, vase din ceramică sau din bronz, masca ritualică din bronz, medalioane, arme și unelte, aflate astăzi în muzee. Cel care a cercetat cel mai mult acest sit și a făcut principalele descoperiri este regretatul arheolog Dumitru Berciu.
Iată că entuziasmul pasionaților de istorie din țară, dar și al autorităților locale, face totuși posibilă cercetarea arheologică într-o perioadă în care Ministerul Culturii nu a alocat niciun leu pentru aceasta. Un exemplu care ar trebui urmat de cât mai mulți!
Lasă un răspuns