Un posibil templu preistoric uriaș a fost descoperit de curând (iunie 2016) pe un șantier arheologic din localitatea Ripiceni, a anunțat arheologul Aurel Melniciuc, directorul Muzeului Județean de Istorie Botoșani. Potrivit acestuia, descoperirea a fost făcută în cadrul unui proiect realizat în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și „Platforma Arheoinvest” de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, care vizeaza studierea „Evoluției habitatului uman preistoric și protoistoric în depresiunea Prutului Mijlociu”. În timpul săpăturilor arheologice, demarate la sfârșitul lunii iunie 2016, arheologii botoșăneni au făcut descoperiri de excepție pentru arealul românesc de răspândire a Civilizației Cucuteniene.
Ripiceni este o comună în județul Botoșani, din Moldova, formată din satele Cinghiniia, Lehnești, Movila Ruptă, Popoaia, Râșca, Ripicenii Vechi și Ripiceni (reședința). Aici, pe teritoriul acestei comune, s-au descoperit vestigii aparținând culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confecționate în special din așchii de cremene și cuarțit) aparținând omului de Neanderthal (Homo primigenius) și datate în paleoliticului mijlociu (120.000 – 30.000 î.Hr.). În cursul unor săpături arheologice din anul 1997, într-un tumul de la Ripiceni s-a descoperit un complex cu schelete de cai din epoca bronzului, îngropate după un ciudat ritual (2.000 – 1.200 î.Hr.).
În ce constă noua descoperire? „Pe lângă cele peste 100 de locuințe rămase în zona neafectată de apele lacului de acumulare, a fost descoperită o structură uriașă, de circa 1.000 de metri pătrați, cu o incintă împrejmuită și fortificată printr-un șanț de apărare și palisadă. Această mega-structură, unicat deocamdată în preistoria românească, putea fi un templu, locuință a căpeteniilor sau avea altă funcționalitate. Poziționarea centrală și dimensiunile uriașe demonstrează importanța sa deosebită în cadrul așezării, care și ea este una dintre cele mai mari cercetate până în prezent în cadrul arealului cucutenian din România”, a mai spus arheologul Melniciuc.
Acesta a arătat că, deocamdată, din uriașa structură a fost cercetată, în campania din luna iunie, doar o mică parte (aproximativ o sută de metri pătrați), din cauza fondurilor insuficiente și a dificultății efectuării cercetărilor în teren. „În zilele următoare vor fi demontate resturile locuinței pentru recuperarea întregului inventar – vase, arme, unelte, plastică zoomorfă și antropomorfă, etc – și pentru stabilirea mai cu exactitate a funcționalității sale”, a completat la cele spuse anterior Melniciuc. La descoperirile arheologice de la Ripiceni au fost folosite tehnologii de ultimă generație, printre care scanări magnetometrice și scanări 3D, ce au permis determinarea exactă a amplasării locuințelor în cadrul așezării. Arheologii botoşăneni, în colaborare cu specialiştii din Iaşi şi Suceava, au declarat că în cadrul acestei misterioase culturi Cucuteni nu a mai fost descoperită o asemenea megastructură de peste 1.000 de metri pătraţi, care a fost cel mai probabil un uriaş templu de acum 7.000 de ani. „Această mega-structură, este unicat deocamdată în preistoria românească”, ne spune directorul Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani. Uriaşa aşezare cucuteniană în interiorul căreia a fost scoasă la lumină mega-structura se află pe malul Prutului, în apropiere de localitatea Ripiceni. Deocamdată cercetările continuă, inclusiv cu determinări magnetometrice, cele care au reliefat dimensiunile gigantice ale structurii. De fapt, au fost enunţate mai multe ipoteze despre destinația acestei mega-structuri preistorice. În primul rând ar putea fi vorba de un templu uriaş de acum 7000 de ani, un loc de veneraţie şi pelerinaj poate pentru mai multe comunităţi din această zonă. Arheologii cred însă că ar putea fi şi locuinţa sau centrul de putere al unei căpetenii de trib cucuteniene, ce domina politic ambele maluri ale Prutului. „Gândiţi-vă că este o locuinţă de 1000 de metri pătraţi. Deocamdată s-ar părea unicat pentru Cucuteniul din România. Poate fi un templu, poate fi locuinţa şefului de comunitate, de trib”, spune arheologul Aurel Melniciuc.
Uriaşul templu sau locuinţă de şef de trib a fost cercetată şi de reputatul arheolog Dumitru Boghian, conf. univ. dr. la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. Acesta spune că structura este de-a dreptul uriaşă. Conform specialistului din Suceava, mega-structura era dotată inclusiv cu palisadă şi val de pământ, ca modalități de apărare. „Spaţiul interior are aproximativ 1000 de metri pătraţi, împreună cu incinta, împreună să spunem cu construcţia, şanţul cu palisadă lutuită, în jur de 1500 de metri pătraţi. Este foarte mare. În alte sit-uri, o asemenea megastructură ar reprezenta întregul sit”, spune Dumitru Boghian. Uriaşa locuinţă era ridicată pe o structură de lemn şi era construită dintr-un soi de chirpici. Despre posibilitatea ca acestă structură să fi fost un centrul politic al unei căpetenii care domina regiunea, specialistul arată că ipoteza unor structuri paleopolitice poate fi luată în considerare, dar deocamdată imposibil de dovedit arheologic. „Structuri paleopolitice, structuri organizatorice ale comunităţilor umane la nivel macro şi micro, au existat din toate timpurile. Din punct de vedere arheologic, acestea fac parte din relaţiile care sunt economice, sociale, spirituale care se fosilizează extrem de greu şi din această cauză arheologia dispune de foarte puţine mijloace până în prezent pentru a avansa asemenea ipoteze. Dar nu trebuie exclus că, acolo unde există modele care se repetă pe anumite spaţii, acolo unde există de pildă o anumită uniformitate a manifestărilor materiale, să existe ca un reflex firesc al acestora şi anumite entităţi mai mici sau mai mari care aveau rol administrativ-politic”, spune Dumitru Boghian. Mega-structura descoperită în această lună face parte dintr-o aşezare uriaşă, considerată printre cele mai mari descoperite vreodată pe teritoriul României, în cadrul culturii Cucuteni. Are nu mai puţin de 25 de hectare, cu locuinţe, dependinţe, cu zone diferenţiate şi această mega-structură ce este încojurată de un val de pământ cu palisadă pentru protecţie.
Practic este ca o „metropolă” cucuteniană de acum 7000 de ani. Situată pe malul Prutului, această aşezare a fost cercetată în ultimii cinci ani de specialişti în arheologie, şi continuă totuși să uimească. Aşezarea acesteia pe malul râului Prut a favorizat schimburile economice şi dezvoltarea unei civilizaţii misterioase de acum 7000 de ani. Este o civilizaţie unicat, dezvoltată, dar mai ales uimitoare prin spiritualitatea ei, prin reprezentările ei artistice care ridică semne de întrebare la nivel mondial. „Aveau şi un nivel de trai suficient de ridicat, puteau să construiască aceste sate, unele cu locuri centrale care puteau să aibă şi funcţii administrative, poate religioase, poate de tipul acesta comercial, să construiască arme şi unelte la nivel respectiv, să folosească aramă pe o scară destul de ridicată. Să folosească o serie de invenţii care au fost prezente în neoliticul şi eneoliticul est-central şi sud–est european să le folosească pe scară largă şi bineînţeles expresia artistică atât de bine încetăţenită în splendida ceramică pictată care nu este ceea ce pare la prima vedere, are o serie de coduri culturale bine încetăţenite dar insuficient puse în valoare”, precizează Dumitru Boghian.
Cultura Cucuteni este reprezentată printr-un număr mare de aşezări aflate pe teritoriul judeţului Botoșani, iar specialiştii arată că inclusiv această zonă a făcut parte din leagănul agrar al civilizaţiei europene difuzate apoi către vestul Europei, ca factor civilizator. „Avem aici în zonă un punct forte în evoluţia întregii civilizaţii europene. Aici s-ar părea că a fost leagănul de dezvoltare al civilizaţiei agrare europene şi nu neapărat în zonele vehiculate până acuma din Asia, de exemplu. Este una dintre zonele din care civilizaţia agrară s-a extins ulterior către vestul Europei”, precizează Melniciuc. Cultura Cucuteni este cea care reprezintă vârful de dezvoltare al unei civilizații în Europa anilor 3.500-5.000 î. Hr. Performanțele la care a ajuns populația cucuteniană acum 7.000 – 8.000 de ani, înaintea civilizațiilor egiptene și mesopotamiene, sunt absolut uimitoare, iar de acestea ar trebui să știe toți românii! Geții de Aur primordiali, cei trecuți prin ultimul mare cataclism planetar, au refăcut nucleul uman necesar repopulării uscatului și i-au reînvățat arta, religia, meșteșugurile și tradițiile, cele fără de care civilizația nu poate exista. Misionarii lor au adunat întreaga populație decimată a planetei sub deviza „Ochii mei au văzut un om!”, nefiind importantă rasa umană sau neamul din care face parte acesta. Le-au oferit loc și condiții pentru refacerea Pomului Vieții neamului lor, după care au recolonizat planeta. Va trebui să știm că este posibilă o reîntorcere în epoca de piatră oricând. Numai prin păstrarea tradițiilor și a meșteșugurilor (prin „bresle” specifice și prin aport manual – artizanal), a învățăturilor transmise oral (s-ar putea să avem cu noi doar „bagajul” mental; strămoșii spuneau că: „scrisul lenevește mintea”), vom putea recrea condiții civilizate de trai pentru oamenii viitorului, pentru copiii copiilor noștri. Întoarcerea spre trecut ne va salva în viitor.
Civilizația Cucuteniană, prin acestă descoperire, aduce noi semne de întrebare pentru specialiști, dar și dovedește noi valențe și potențe ale strămoșilor noștri de acum 7.000 de ani.
Lasă un răspuns