Obama și Hillary Clinton într-un moment istoric

America și lumea întreagă, după cum reflectă toată mass-media, sunt uimite de un eveniment senzațional, care s-a petrecut recent, mai exact, pe 6 iulie, când președintele Obama a însoțit-o pe Hillary Clinton în orașul Charlotte, Carolina de Nord, unde era organizat un miting care să marcheze candidatura ei la președinția Statelor Unite din partea Partidului Democrat. Adică un moment tipic de campanile electorală, dar neobișnuit întrucât candidatul la președinție era susținut de președintele în funcțiune. Evident, Obama face parte tot din Partidul Democrat și a evocat anii candidaturii sale, când a avut-o adversar în partid pe Hillary Clinton, care a devenit apoi secretar de stat sub mandatul lui. Relația lor este ieștită din comun. Am avut, prin discursurile celor doi oameni politici, un  model de ceea ce însemană normalitatea unei puteri, reprezentate de doi oameni politici puternici, vii, activi, cuceritori, ei înșiși model de modestie, de normalitate.

Hillary l-a prezentat pe Obama, iar Obama pe doamna Clinton. Dar nu a fost o gratulație reciprocă, o ceremonie protocolară, un moment formal de susținere conjuncturală, dimpotrivă, forța momentului a fost dată de sinceritatea copleșitoare a discursurilor. Acest moment din istoria Americii merită studiat, merită văzut de către toți oamenii politici ai planetei, fiindcă este un model de ceea ce înseamnă politică atașată. Ce i-a unit pe acești oameni, mai ales în momentul când au fost adversari?, e una din întrebările curente. Dragostea amândurora față de America. Problemele lor personale sunt problemele Americii.

Lovitura dată adversarului lui Hillary, Donald Trump, este de proporții. Obama a spus că „nimeni nu este mai calificat pentru această funcție decât Hillary Clinton”, care a primit și vestea de la directorul FBI că este curată, ba acesta a felicitat-o pentru că a pus la dispoziția FBI serverul său personal din timpul mandatului de secretar de stat. Trump a acuzat-o că a utilizat server-ul ei privat pentru corespondența guvernamentală și a cerut o anchetă, ceea ce s-a și întâmplat, dar s-a dovedit un fals. Această campanie electorală este uluitoare, seamănă cu furcile caudine, fiindcă totul este ca o strecurătoare morală, candidații fiind analizați la sânge. Tot sistemul electoral este ca o golgotă, candidatiții sunt prezentați pe toate fețele, ca publicul să știe bine pe cine alege. La președinție contează votul popular, el este rege. De aceea, candidații se vânează reciproc. Dar până acum, toate acuzațiile lui Donald Trump au căzut. De altfel, el a pus sub semnul întrebării și candidatura lui Obama, despre care a spus că nu este născut în Statele Unite. Să vedem ce va mai aduce viitotul, fiindcă mai sunt câteva luni bune de luptă.

Oricum, Obama a spus că multe se ciripesc („tweet”, un apropos la Trump), dar că „nimeni nu știe de ce este nevoie pentru a face treaba, până când nu stai în spatele biroului oval”, și crede că Hillary e demnă de acest rol („ar trebui să fie așezată în spatele biroului”). Obama a caracterizat-o pe Clinton cu cuvintele „echilibru” și „adevărat” și a mai spus că se află în politică pentru același motiv pentru care este și el, „pentru a-i ajuta pe alții”. Și a precizat că opțiunea pentru președinție este clară, „acest lucru nu este nici măcar o alegere, deoarece cealaltă parte nu are nimic de oferit”. La rândul său, Hillary a amintit anul 2008, atunci când ea a jucat un rol activ pentru campania lui Obama, după ce el a învins-o în faza primară. „Când s-a terminat, am fost mândră de el și de campania susținută pentru el. Și nu voi uita niciodată când m-a sunat duminica de după alegeri și m-a invitat să vin la Chicago și mi-a cerut să devin secretar de stat”. Și Obama a spus despre Clinton: „Hillary m-a tras în sus / fired up/. Ea m-a pregătit să fac ceea ce am făcut”.
Obama a declarat mulțimii care s-a adunat la Convention Center  Charlotte că el crede în Clinton, și că a venit aici pentru că vrea să „ajute la alegerea ei ca următorul președinte al Statelor Unite ale Americii”. A subliniat că trebuie să ne debarasăm de prejudecata că femeile nu sunt bune pentru astfel de roluri. E timpul să ne schimbăm mentalitatrea. „Nu a existat niciodată vreun bărbat sau o femeie mai calificat pentru această funcție decât Hillary Clinton”, a spus el. „Și acesta este adevărul. Acesta este adevărul”.

Obama mai are 6 luni de stat la biroul oval și a mărturisit că cea mai bună perioadă din mandatul său o consideră aceea când Hillary a fost secretar de stat, lăudând performanța ei. El a spus că e convins că Hillary va face treabă bună și „de aceea sunt atât de mândru și am venit la Carolina de Nord, pentru a o aproba pe Hillary Clinton, ca următorul președinte al Statelor Unite ale Americii”.

Orientarea lor spre țară, spre binele națiunii, iată firul roșu al acestei relații. De altfel, sloganul care se afla pe frontispiciul locului manifestării a fost: “Stronger Together” / Împreună, mai puternici! Prin ei, America dă probe de unitate, de armonie, e mereu în avangardă, luptă să facă o lume nouă din diversitatea lumii vechi, în timp ce Uniunea Europeană se destramă, aliatul ei de bază, Anglia, în stil sfidător , să nu spun lașitate („orgoliu și barbarie”, ar spune Shakespeare), dă bir cu fugiții, fiindcă este foarte greu să lupți pentru a menține unitatea atâtor popoare diferite.

Iar cuvântul cheie pe care în folosea adesea Obama era Fired Up!, care e sinonim cu entuziasm, care însemană Înflăcărează-te! Este cuvântul pe care i l-a spus o femeie de 80 de ani în timpul campaniei sale de acum 8 ani, când se simțea sfârșit, după o călătorie istovitoare și nu mai era în stare să se întâlnească cu alegătorii din acea localitate unde era așteptat, cedase psihic, și i-a apărut această doamnă în cale, care, văzându-l pierdut, i-a spus: Fired Up! Care înseamnă „tras în sus”, adică treci la treabă, ridică-te, înviorează-te! Și ea însăși s-a grăbit să-i pregătească primirea.

Acest cuvânt (se citește fairap) a fost magic pentru el, l-a deșteptat și l-a făcut să lupte până la victorie. Și azi îl folosește, l-a folosit și în discursul de la Charlotte, pentru a-i îmbărbăta pe oameni, pentru a le aminti că trebuie să se mobilizeze puternic, să nu se dea bătuți. Este cuvântul de îmbărbătare, de înflăcărare, de propulsie, de elan, de zbor, ca învierea creștină. Acum câțiva ani trupa Indiggo Twins a și compus un cântec care se numește chiar așa Fired Up like Obama, ce poate fi găsit pe YouTube.  Așa cum poate fi lesne găsit și videoclipul expresiei favorite a lui Obama: “Fired Up? Ready To Go!”/ Înflăcărează-te! Fii gata de plecare!

Acest Fired Up seamănă cu acel Ridică-te, Ioane, ridică-te, Gheorghe, al lui Radu Gyr, dar nu se reduce la o revoltă țărănească, în sensul Noi vrem pământ al lui Coșbuc, ci la o mobilizare interioară, la o încărcare cu energie pozitivă, ca să răzbești în viață. Exprimă, dacă vreți, o stare permanentă a ființei, care trebuie să fie mereu deșteaptă.

Momentul de la Charlotte a fost istoric fiindcă a arătat ce însemană o politică unitară, care are același țel, care se constituie într-o continuare a unui program democratic pentru țară, pentru America tuturor oamenilor, autonumită și Țara Imigranților.

Politica este făcută de oameni, de calitatea lor. Nu era greu să vezi în cei doi oameni politici pe mâinile cui se află această măreață țară. A fost un moment nu doar pentru America, ci și pentru întreaga lume. Persoanlități copleșitoare, oameni fini, atașați de artă, de cultură, stăpâni pe sine, liberi în gândire, plini de spirit, de umor, perfect orientați spre lume, vorbind simplu, firesc, direct, către oameni, modele de modestie. În ei vezi măsura lucrurilor, echilibru, demnitate,  prestanță. Au toate calitățile de care omenirea are nevoie în aceste momente de mare cumpănă, când în alte părți ale lumii totul se clatină.