Înainte – sau după – summitul N.A.T.O. 2016, de la începutul lunii iulie, Germania va face publică nouă Carte Albă asupra securităţii naţionale, elaborată de ministerul Apărării şi care va fi aprobată de Cancelaria Federală. Cea mai spectaculoasă schimbare faţă de precedenta ediţie a acestui document (din 2006) vizează degradarea tiului de relaţie interstatală cu Rusia, de la cel de partener la cel de adversar, crede a şti „Die Welt”. Rusia figurează printre cele zece ameninţări pentru Germania, alături de terorismul internaţional, naţionalismul radical, modificările climatice, riscurile de epidemii provocate de migraţii etc.
Paradoxală poziţie, exclamă în primul rând ruşii, prin politicieni şi ziarişti, care amintesc că, zilele trecute chiar, cancelarul Angela Merkel a propus crearea unei zone economice comune cu Rusia, de la Lisabona la Vladivostok. În consacrată să tradiţie politică, Germania obişnuieşte nu o dată să-şi ţină partenerii-concurenţii-rivalii în ceaţă, imbroglio care pare să se repete şi acum, în preajma summitului N.A.T.O. de la Varşovia. Politica internaţională a Berlinului a devenit, după reunificarea din 1990, din ce în ce mai enigmatică, chiar dacă, aşa cum se exprimă politologii Ulrike Guerot şi Mark Leonard, „rareori a fost Germania atât de importantă – dar şi de izolată – în Europa, ca astăzi”. Nici o soluţie la criza europeană (şi nu numai) nu ar fi posibilă fără Germania sau împotriva ei, dar Germania a fost văzută, din Grecia în Libia, că fiind tot mai evazivă, absentă sau impredictibilă”.
Este adevărat că, de câţiva ani, Berlinul s-a angajat într-un ambiţios construct istoric, de afirmare plenară a statului german reunificat în lume. Dar acest demers rămâne încă unul insuficient de clar formulat sau promovat: „Pentru mulţi – scriu autorii menţionaţi – Republica Fedrală le apare, cu o putere şi o independenţa în creştere, îşi renegociază două principii fundamentale, care i-au ghidat politică externă timp de zeci de ani: integrarea europeană şi alianţa occidentală. Unii chiar sugerează că Germania aşează fundaţiile unui nou Sonderweg (cale specială). Dar în timp ce este tot mai asertivă în promovarea unei politici economice pentru U.E., Germania refuză să se implice în probleme presante de politică externă şi îşi intensifica relaţiile cu China şi Rusia”. Iar politică Berlinului faţă de Rusia evoluează, de mai mulţi ani deja, „între atentism şi pragmatism”, scria, încă în 2009, universitarul Stephen Martens.
Ce reproşează azi Berlinul, sau mai corect spus Ministerul Apărării german, marelui său partener răsăritean de până mai ieri (dar care va rămâne, cu siguranţă, ca atare şi de acum încolo)? Documentul (încă nedefinitivat) afirmă că „Moscova îşi promovează interesele prin procedee violente, modifică în mod autoritar frontierele garantate de dreptul internaţional, fapte pentru care reprezintă o ameninţare pentru ordinea internaţională în Europa”. În plus, Rusia „se îndepărtează de Europa, îşi înteţeşte competiţia strategică şi îşi intensifica acţiunile militare în apropierea frontierelor Uniunii Europene”. Dar tot Berlinul intenţionează să propună ridicarea treptată a sancţiunilor economice aplicate Rusiei, iar oamenii de afaceri germani presează constant pentru reluarea nestingherită a bussinesului cu partenerii ruşi. Şi atunci, de ce acest document abraziv prinvind riscul rusesc la securitatea Germaniei? Se dau mai multe explicaţii.
Noua doctrină de securitate a Berlinului – spun cei ce au citit proiectul – prevede sporirea efectivelor militare şi mai multe misiuni importante ale militarilor germani în străinătate. Iar Ministerul Apărării îşi doreşte sporirea bugetului militar şi N.A.T.O., dar în primul rând aliatul american vrea implicare militară germană directă şi masivă în consolidarea flancului estic al Alianţei. În Germania, însă, cercurile de afaceri şi chiar factorii de înalta decizie politică nu întrunesc unanimitate în ce priveşte linia de urmat în viitor în politică faţă de Rusia şi în general în politică europeană şi internaţională a ţării. În acesta plină confuzie, comentatorul rus Aleksei Timofeicev titrează: „Nouă doctrină germană: Rusia – nici partener, nici rival?”. Mai degrabă s-ar putea, însă, altfel spune: „Rusia – şi partener, şi rival”.
Lasă un răspuns