Fiind un stimulent educativ de o valoare inegalabilă în dezvoltarea omului, creatia umana este dialogul social reprodus prin forme clare de comunicaţie. Prin acest dialog social, realizat si centrat pe creatie/lectură, are loc procesul de influenţă ce orientează omul în a cunoaşte valoarea cuvântului scris şi rostit, valoarea sentimentelor şi convingerilor umane, valoarea imaginaţiei reale şi ireale, valoarea a tot ceea ce este firesc şi estetic în viaţa umană. Astfel, omul patrunzând în tainele reale şi ireale ale existenţei îşi dezvoltă la nesfârşit capacitatea intelectuală, respectiv, creând noi orizonturi şi idei obţinute în baza percepţiilor acumulate cu ajutorul cărţii, care este creaţia umană de valoare. În aşa mod, creaţia umană-cartea, fiind izvor de răspunsuri şi sursă de inspiraţie, îl face pe om să fie mai înţelept în procesele vitale ce sunt însoţite de conexiunea reciprocă a relaţiilor. Prin relaţiile de reciprocitate dintre oameni şi fenomene, anume cartea/lectura este acel fenomen intermediar şi acea substanţă care provoacă discuţii, schimb de păreri, contraziceri. Respectiv, cartea-creaţia stimulează acţiuni cu caracter cultural şi activităţi ce dezvoltă şi pun în mişcare procesul evolutiv al dezvoltării umane. Activităţile culturale, având în centrul atenţiei cartea-lectura, sunt conţinuturi spirituale ce condiţionează existența umană pentru obtinerea valorilor desăvârşite. Valorile, fiind substanţa corelată cu conţinutul intelectual şi spiritual al omului, sunt fenomene ce scot în evidenţă succesele şi importanţa componentelor sociale existente. Prin valoare se conturează, nemijlocit, importanţa creaţiei umane, ca merit social, care influenţează evolutiv omul şi societatea acestuia.
Omul, fiind ființa socială cu capacităţi de comunicare, este o carte deschisă cu proprietăţi fantastice de-a absorbi tot ceea ce este frumos şi favorabil din lumea înconjurătoare. Astfel, cu acţiunea de-a comunica, omul stăpâneşte diverse acţiuni, iar cartea-lectura îi este ca un animator principal în organizare. În aşa mod, omul este capabil să organizeze diverse întruniri, conferințe, spectacole artistice, activităţi literare şi cultural-educative, acţiuni unde se popularizează creaţia umană şi importanţa ei prin noi şi noi apariţii editoriale. Activităţile respective promovează atât creaţia umană, cât şi nivelul de cultură şi dezvoltare a fiinţei umane prin procesele evolutive. Respectiv, prin acţiunile întreprinse omul pătrunde în conţinutul esteticii, aceasta fiind considerată ca cea mai înaltă forma de creare şi de receptare a frumosului divin; ştiinţă care studiază legile şi esența artei; relaţiile dintre om şi artă corelate cu realitatea. Pentru a cunoaşte mai profund lumea şi realitatea vieţii, omul este obligat condiţionat şi necondiţionat să pătrundă şi să stăpânească conţinutul valoric al creaţiei estetice/artistice/literare/didactice/ştiinţifice care cuprinde frumosul real al existenţei, reflectat prin relaţia nobilă dintre om şi creaţia umană. În caz contrar, aceste conţinuturi nu devin o realitate autentică, dacă nu sunt apreciate şi luate în consideraţie la justa valoare. De aceea, mediul sociocultural al omului trebuie stimulat şi motivat în permanenţă cu produsul creativ uman şi factori estetici care contribuie pozitiv la formarea integră a personalităţii şi identităţii, având în subordine conţinuturi intelectuale şi spirituale. Numai prin desemnarea adecvată față de valorile creativ-umane se va contribui real la culturalizarea integră a individului şi societăţii acestuia, astfel mediul social respectiv fiind îmbogățit cu noi materii culturale, morale, creştine.
Omul, ca acţiune socială şi culturală, trebuie să se afirme, în mod prioritar, prin conţinutul spiritualităţii, în aşa mod îndepărtându-se de conţinutul materialismului care, deseori, deformează înţelesul corect al existenţei umane. Formarea şi dezvoltarea omului prin valorile spirituale sunt fundamentale, iar acţiunile culturale trebuiesc proiectate sistematic în viaţa acestuia prin forme clare care să-i influenţeze viziunea cu fenomene estetice ce trezesc admiraţie pentru noţiunea frumosului, aceasta fiind obţinută prin arta creaţiei umane. De aceea, valoarea cărţii/lecturii urmează a fi respectată prin cele mai umane forme ale existenţei, iar creaţia umană, produs al muncii creatoare, trebuie promovată ca cel mai distins izvor de inspiraţie şi hrană spirituală în existenţa omului.
Prin dorinţa de a-şi cultiva şi dezvolta inteligenţa spirituală omul tinde de a fi mereu în contact cu cartea/lectura, substanţă care îl motivează şi îl predispune spre noi idealuri şi viziuni. Cu ajutorul cărţii/lecturii, component de valoare, omul devine tot mai bogat spiritual, îşi îmbogăţeşte nivelul de cultură, astfel plasându-se continuu pe o treaptă mai superioară a dezvoltării.
Lasă un răspuns