1. Copiii noștri în închisorile lor! (furați de Barnervernet) – George Alexander
George Alexander este modelul de român pe care ar trebui să îl aducem în fruntea noastră, a celor maturi și rătăciți, dar mai ales a generațiilor de copii și de tineri în care trebuie să credem așa cum trebuie să credem în Țară și în Dumnezeu. Lui George Alexander îi revine un merit important pentru acest prim succes în fața justiției norvegiene, iar în volumul de față, scriitorul ne convinge de decizia de a rămâne cu familia în România, țară care, cu tot stigmatul de paria aplicat pe imaginea în lume de către oameni ostili din țară și din lume, este mult mai sănătoasă moralmente și mai umană decât multe țări „evoluate”, distanțate de religii, care ne blamează, ne mânjesc obrazul de cel mai vechi neam creștin încă dinainte de creștinare, de furnizor de limbi europene și nu numai. (Romeo Tarhon, scriitor)
2. Jos gheara de pe țara mea! (manifest pentru națiune) – Cezar Adonis Mihalache
O lucrare unică în istoria jurnalismului românesc. Nu atât prin sutele de pagini (vor mai fi încă şi altele), cât mai ales prin mesajul articolelor publicate în ultimii 17 ani (2000 – 2016). În ele se îngemânează condeiul talentat al scriitorului, cu ascuţişul de brici nemilos, neiertător, curajos şi demascator al jurnalistului. Iar mesajul acesta este cuprins în titlul cărţii: un strigăt-avertisment pe care autorul îl adresează celor care nu numai că nu ne-au iubit niciodată, ci ne-au urât, de când vânturile neprielnice ale unor vremuri pierdute în negurile istoriei i-au abandonat în mijlocul Europei. Odată cu ei s-a spulberat şi liniştea vechiului continent, dar mai ales a popoarelor care au avut neşansa de trăi în vecinătatea lor. Fiindcă, după cum afirmă Milton G. Lehler, acestea i-au considerat pe unguri „ca pe un flagel trimis de Dumnezeu asupra lor”! (Ilie Şandru, scriitor, publicist și istoric literar)
3. Năvalnicul (poezie) – Romeo Tarhon
„Năvalnicul – legende, povești, cugetări, fabule” este un poem epic de 99 de strofe inspirat din legenda personajului popular Dragobete. Este o replică îndrăzneață a „Luceafărului” eminescian, nu ca poveste, ci ca stilistică și lexicalitate arhaizată, dar și ca metrică, ritmică și rimică; este o operă prin care personific și decriptez poporul român cu gloria și drama lui unică în lume până în zilele noastre. (Romeo Tarhon, scriitor)
4. Lirycs et prosa – antologie contemporană de literatură
V-ați întrebat vreodată ce este o antologie? V-ați gândit, probabil, că este o culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau mai mulți autori, un florilegiu sau o crestomație. Da, aceasta este definiția dată de dicționar, dar…dincolo de rigiditatea definiției, v-ați gândit ce presupune această culegere de texte ale unor autori dornici de afirmare, oameni cu talent, pătrunzători în tainele scrisului, tineri sau vârstnici care vor să transmită un mesaj ce-ar vrea să vă d„escânte” și să vă „încânte” sufletul? Acești autori vin în fața Domniilor Voastre cu inima deschisă, cu „copiii” lor de mână și vi-i dau, ca unor „medici”, să-i disecați „cu bisturiul” spre a le „extirpa” malformațiile, dacă există.
5. Alte povestiri – Cristea Aurora
Povestirile din acest volum balansează între imaginativ și instantaneu social. Parte dintre povestiri pot fi încadrate ca eseuri atent îmbrăcate în haine metaforice… „Alte povestiri” sunt ușor încadrabile însă în stilul beletristic al prozei scurte. Dar toate sunt ușor de citit. Curg în nararea imaginarului sau punctarea unor concluzii de viață, așezarea lor pe firul cărții nefiind deloc întâmplătoare. Autoarea scrie despre stările și trăirile fiecăruia dintre noi. Despre dragoste, despre trădare, despre cunoaștere, despre dezamăgire, despre iluminarea care se aprinde la capătul unui fir de îndoială. Dar scrierile ei au mereu un element surprinzător. Fie în evoluția personajelor beletristice, fie în concluziile din cadrul eseurilor. Eseuri care, poate, la prima lectură par literare, dar sunt crochiuri cu tente filosofice, fie din prozele scurte care, de asemenea, la prima întâlnire, par însăilări de imaginativ îmbrăcat în epitete, dar care sunt tot lecții de viață. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor).
6. Amor în cheia sol / Emilian Onciuc
EMILIAN LICAN a dispărut în trecut, undeva prin filele primei lui cărți, sătul fiind de dedublări de personalitate artistică, oscilând tematic de la patriotism la dragoste adolescentină, de la versuri religioase la iubiri ludice… Firea licantropă a omului îmblânzit de dragoste este metamorfozată definitiv în omul care dorește să scrie doar versuri de iubire. „Cine și cum este, de fapt, ca om și poet, autorul acestei minunate cărți de debut, semnată cu provocatorul pseudonim LICAN, deslușim chiar în opera literară pe care o aduce la lumină. Lecturând unele poezii între care „Spirit renăscut”, vom descoperi la acest poet un adevărat cult pentru… lupi, pentru simbolistica străveche, legendară, a ceea ce reprezintă pentru poporul traco-dac acest animal pur, inteligent și, pe cât de feroce, pe atât de tandru.
7. Între mama și Dumnezeu (poezie) – Iulia Herbil
Sunt două lucruri despre care este aproape imposibil să scrii… Să scrii încercând a cuprinde totul! Să destăinui ceea ce ai primit de la ele ca iubire, ca sacrificiu… Sunt două ființe de lumină pentru a căror descriere și mulțumire cuvintele vor fi mereu prea sărace… Mama și Dumnezeu… Da, poți așterne pagini întregi! Rânduri după rânduri cât pentru o viață de om! Și tot nu vei fi spus tot! Tot nu vei fi reușit să le întorci măcar o scânteie din strălucirea pe care ele, ființele de lumină, ți-au dăruit-o. (…) „Între Mama și Dumnezeu” reprezintă, în fapt, cartea de suflet a fiecăruia dintre noi. Omagiul adus Mamei – cea dintâi Divinitate pe care o vedem, și singura pe care o și atingem, și închinarea în fața lui Dumnezeu, care ne veghează, îndrumându-ne în treptele devenirii noastre. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor)
8. Lebăda neagră (poezie) – Iulia Herbil
Poeziile Iuliei Herbil, demnă urmașă de iulii poetice, sunt file care așteaptă cuminți între coperți de carte. Aici timide, aici vulcanice, oglindind nu doar clipele din noi care au inspirat poeta, pentru că, da!, poeta își recunoaște izvorul de inspirație în fiecare dintre noi, un frumos duplex între ea – poeta, muză la rându-i pentru noi, și noi – muze într-un muzeu al sentimentelor și trăirilor, cetate căreia poeta i-a trecut pragul parcă pentru ne prinde de mână și a ne arăta lumea. Lumea care există dincolo de trădări, de eșecuri, de risipiri… De teamă, de ce nu?! (Cezar Adonis Mihalache, scriitor)
9. Când pasărea Phoenix mă cheamă… (poezie) – Nicolae Danciu
Îngrijorat în sine de trecerea anilor, de luminile, poate, insuficient prezente lângă icoanele predecesorilor, lângă dreapta viețuire alor lui, Nicolae Danciu, aflat într-o răscruce cu însemne de taină dumnezeiască greu descifrabile încă, a decis să se mărturisească public alor săi și, prin ei, lumii. Simte că îl apasă adevărurile tot mai puțin vizibile într-o umanitate alungându-și omenitatea. Și cum altfel să te alături pelerinilor luminii decât îmbrăcând,. O carte a mărturisirii iubirii prin iubire, acesta este parcursul osteninței poetice a lui Nicolae Danciu la timupl când pasărea Phoenix își face tot mai clară chemarea. (Aurel Brumă, scriitor)
„Între Mama și Dumnezeu” reprezintă, în fapt, cartea de suflet a fiecăruia dintre noi. Omagiul adus Mamei – cea dintâi Divinitate pe care o vedem, și singura pe care o și atingem, și închinarea în fața lui Dumnezeu, care ne veghează, îndrumându-ne în treptele devenirii noastre,,. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor)