Născută în localitatea Râca, aşezare aflată la interferenţa judeţului Argeş cu judeţul Teleorman, Polina Gheorghe este un exponent reprezentativ al generaţiei sale de interpreţi populari. Demnă urmaşă a ţăranilor evocaţi magistral de marele nostru scriitor Marin Preda în capodopera sa „Moromeţii“, aceasta poartă permanent în suflet iubirea de vatra satului strămoşesc. „Dacă mă întreabă cineva de unde sunt, spun că sunt de la mine de acasă, de la Râca. Şi îi respect pe ai mei prin cântec, pentru că şi mama şi tata au cântat, la fel şi bunicii mei. Mama mea a cântat foarte frumos. La fel şi tata, care a cântat şi la fluier. Ştia multe balade. Din casă am cântat balada şi doina de dragoste care este specifică zonei. În repertoriul meu se regăsesc cântecele bătrâneşti teleormănene, dar şi sârbele din partea Argeşului. Niciodată nu trebuie să ne ferim de ceea ce suntem. Eu dacă m-aş ruşina cu cântecul, cu straiele mele, m-aş ruşina cu cei de acasă. Nu are cum să nu-ţi placă cântecul popular românesc, când din el s-au inspirat marii muzicieni. Enescu a iubit muzica noastră populară. Cum putem noi să facem altfel?“ În afara activităţii care a consacrat-o, cea de interpret de muzică populară, Polina Gheorghe este de ani buni realizator al emisiunii „Obârşii“ difuzate de Radio Antena Satelor. A avut, după propria-i mărturisire, dascăli de seamă la consacrata instituţie media, printre care Vasilica Ghiţă Ene, dar şi pe reputatul etnomuzicolog Emilia Comişel, ori pe dirijorul Marius Olmazu. „Sunt aici, la Piatra Şoimului, împreună cu colegii mei de la postul de radio Antena Satelor, glasul pământului românesc. Nu puteam fi altundeva decât în vatra satului, alături de ţărani. Noi, dacă n-am mai cânta, ne-am pierde sufletul. Trebuie să ştim cum să dăruim cântecul. Când îl dăruieşti trebuie să ai un costum frumos, o ţinută scenică frumoasă, dragoste în ochi pentru public, cântece deosebite şi să-ţi pui sufletul pe masă.“
Polina Gheorghe este, pentru cine nu ştie încă, o jurnalistă şi o solistă de muzică populară cu veşnicia satului în sânge: „…satul meu dintre dintre păduri”, cum numeşte ea în cântec localitatea Râca, o localitate veche ce dăinuie din secolul al-XVI-lea, cu tradiţii ancestrale, unde s-au împletit horele cu cântecele, cu furcăriile, şezătorile şi datinele străbune. Satul este situate departe de oraşele mai importante ale ţării, fapt ce a făcut ca aceste tradiţii să dăinuiască până în zilele noastre pe aceste meleaguri. De altfel, pe la 1945 fetele şi flăcăii ieşeau la horă încă îmbrăcaţi în costume naţionale, jucau după fluier şi cântau seara la clăci şi furcării. Cele mai frumoase amintiri ale ei sunt legate de sat, de cântecele frumoase ale mamei, de baladele tatei şi ale bunicii, de plimbatul prin pădure si de adunatul macilor din lanurile de grâu. Poate de aceea a şi rămas puternic marcata de frumuseţea şi curăţenia vieţii de la ţară. În clasele primare era sufletul serbărilor şcolare la care cânta, dar şi pe care le organiza împreună cu învăţătoarea ei, Trâncan Lucreţia.
De la bunica ei a învăţat balada lui Constantin Brâncoveanu, baladă care i-a adus şi un Premiu I la Festivalul Internaţional de Folclor de la Giurgiu. Cunoscuta interpretă a crezut dintotdeauna că trebuie să te naşti cu cântecul ca şi dat, iar pe ce ţi-a dat Dumnezeu, tu trebuie să construieşti, să clădeşti cariera personală. Drumul artistic al Polinei Gheorghe nu a fost uşor, dar ea este convinsă că numai aşa poţi să laşi urme adânci pe pământ. Este îndrăgostită de cântecul popular, a ascultat multă muzică populară veche si a avut prilejul să asculte rapsozi populari din zona de baştină, aşa cum erau regretaţii Gocioiu sau Luca Ţiganu. Astfel, şi-a şlefuit stilul său propriu şi propriul repertoriu. La început, a participat la spectacole „Cântarea României”, unde a luat şi câteva premii. Studiile primare le-a făcut la Râca, iar gimnaziul şi liceul la Bucureşti, unde a avut posibilitatea să-şi desăvârşească talentul. A urmat apoi cursurile Şcolii Populare de Artă, pe care a absolvit-o în 1986, la clasa profesoarei Maria Vlădescu. După absolvire a început să colaboreze cu Ansamblul de amatori „Plai Românesc”, al Casei de Cultură Nicolae Bălcescu. Cu acest ansamblu a făcut o serie întreagă de turnee prin ţară. Primele înregistrari radio le-a realizat în anul 1991, sub bagheta maestrului Marius Olmazu. Au urmat înregistrări cu reputatul dirijor Paraschiv Oprea şi violonistul Mihai Stoicescu. A participat, de asemenea, la numeroase festivaluri de folclor, unde a obţinut aprecierea pozitiva a juriului: „Topul tinerilor interpreţi” organizat de Radiodifuziunea Româna, „Mugurel de cântec românesc” din Bucureşti, „Festivalul păstoresc” de la Târgovişte, „La porţile dorului” din Făget, „Aurelia Fătu Răduţu” din Herculane, „Floare de colţ” din Rucăr, festivalurile de folclor din Reghin şi din Reşiţa, „Festivalul Maria Tănase” din Craiova, „Festivalul Maria Lătăreţu” din Târgu Jiu şi multe altele. Polina a participat şi la numeroase concerte de muzică populară susţinute de Radio Antena Satelor, unde a fost premiată alături de mari interpreţi ai cântecului popular sau a făcut parte din juriul diferitelor concursuri de muzică populară.
Dintre melodiile sale cunoscute putem menționa: „Pe Argeș și Teleorman”, „În gara de la Miroși”, „În poiana lui Iocan”, „Marine, Marine”, „Pasăre privighetoare”, „Mult mă-ntreb și mult mă mir”, „Trudesc Doamne de o vreme”, „Balada lui Constantin Brâncoveanu”, „Of, of, zac și iar zac”, „Ilincuța româncuța”, „Trecu-i Oltul pe buștean”, „Fir-ai să fi măi băiete”, „Spune, spune, pui de corb”, „Sârbă muntenească”, „Când mâncam jumări cu pâine”, „Puiul meu cu ochi de mură”, „Satul meu, averea mea”, „Aoleu, daoleu”, „Hai tinerețea mea”, „Pe Valea Stâncuțului”, „Doamne, bine mai trăiam”, „Asta-i sârba satului”, „Zice lumea că iubesc”, „Mi-a cântat cucul, cântat”, „Cinstită lume frumoasă”, Măi neicuță, om de frunte”, „Dragostea din Teleorman”, „Busuioc de la Pitești”, „Bate vântul dă la baltă”, „Dor de mamă, dor de tată”, etc.
Vasilica Ghiţă-Ene, realizator la Radio Antena Satelor, spunea: „Muzica Polinei Gheorghe vă va supune unui test emoţional esenţial; dacă nu iubiţi viaţa cu adevărat, cântecele ei vă vor cuceri imediat şi vă vor face s-o iubiţi.” Polina Gheorghe şi-a luat două licenţe, una în istorie şi alta în muzică, urmate de un masterat în muzică. Facultatea de Muzică a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti i-a fost casă un timp îndelungat; atâta timp cât a simţit îndrăgita noastră interpretă că are nevoie spre a aprofunda specializarea pe care şi-a ales-o. Profesorii de aici i-au devenit nu numai mentori, dar şi sfătuitori pentru evoluţia în carieră de care avea imperioasă nevoie. Cu răbdare şi drag a trecut prin sălile de studiu, prin biblioteci şi studiouri de audiţii şi înregistrări, prin aule şi amfiteatre, până la examenul de licență și disertație.
Invitată permanentă a radioului, dar şi a numeroaselor posturi de televiziune, interpreta folclorului muntenesc Polina Gheorghe răspunde mereu prezent, spre a putea astfel să trasmită pe mai departe informaţia atât de important cuprinsă în mesajul ancestral al folclorului nostru autentic.
Lasă un răspuns