Ca într-un scenariu de groază, unde ideile paranoice despre creṣterea copiilor au făcut ravagii, noi și noi cazuri de atrocități împotriva copiilor și părinților sunt dezvăluite mai în fiecare zi… Este ca și când, lumea în care trăim a înnebunit dintr-o dată! Nu mai ține cont nici de amenințările care-i sunt aruncate. Nu-i mai pasă nici de intimidări. Nici de explicații. Nici de imaginea unor țări bogate. Nici de spasmele infanteriei de avocați ai Barnevern-ului care, iată!, a ajuns la epuizare în fața avalanṣei de acuze a celor ce se revoltă împotriva nebuniei, în lumea toată!
De curând, un nou caz a zguduit Norvegia. Barnevernet le-a luat gemenii nou-născuți, după numai câteva ore de la naṣterea lor!, unor tineri norvegieni, Natasha și Eirik, pentru niṣte motive hilare. Nu s-a ținut seama de părerea specialiṣtilor în niciun fel. Totul a fost o înscenare. De la „A” la „Z”. Ei o numesc profesionalism, însă. Noi o numim simplu: înṣelăciune ordinară! Mediocritate. Lichelism.
Nu pot să nu mă gândesc, însă la o întrebare care-mi revine în memorie tot timpul… Ce șanse are omul, singur în fața Sistemului, când i se iau copiii? Când părinții sunt, practic, puși la zid, aliniați la perete și executați?!
Dosarele întocmite de Barnevernet sunt fabricate. Detalii șocante au fost demascate și, toate au arătat, fără dubii!, că Barnevernet își sapă morminte… A îngropat orice deontologie profesională, orice idee de bine. Ce șanse are Justiția norvegiană, în aceste condiții, atunci, să ne salveze viețile și să ne dea înapoi copiii?!
Familia Bodnariu supraviețuieṣte, încă, la limită, aṣteptând decizia Instanței, din vară… Familia Nan a fost deja răstignită… După o mascaradă de proces, în care judecătorul a demonstrat că până și Justiția poate fi părtinitoare, că ia partea celui care minte, care are bani și îi transformă pe ceilalți în proscriṣi!, familia Nan a fost condamnată să nu-și mai primească niciodată copiii înapoi!
Acest „judecător” a vrut, probabil, să statueze un exemplu! Să arate lumii întregi cât de important pentru Umanitate este El însuși!… Că ne poate așeza pe toți acolo, la picioarele lui, oricâți ar protesta pe mapamond! El-însuṣi este cel care decide, El-însuși este singurul Dumnezeu!… Care nu are remușcări niciodată! Care le poate întoarce spatele oamenilor oricând dorește chiar dacă ideea de Justiție se risipește, deodată, ciudat, lamentabil, macabru, printre degete…
Este, însă, familia Nan vinovată pentru că oamenii de pretutindeni își arată compasiunea și protestează pentru că Barnevernet a mai făcut încă o gafă?! Ce „judecător” e acela, care le impută însuși victimelor ororile Barnevernet, că le-au fost luați copiii și lumea a aflat despre ele?!
Nu am fost niciodată de acord cu presiunile asupra Justiției. Dar, mai presus de toate, nu sunt de acord nici să abandonezi Oamenii! Să te uiți orbeṣte numai la felul savant în care sunt ticluite hârtiile, “dovezile” din dosare… Un copil de ṣapte ani, colega Biancăi Nan, a povestit la after-school impresia ei de moment, felul în care ea, un copil de ṣapte ani a perceput realitatea: că Bianca este bătută acasă!… Liderul de la after-school, prin întrebări dirijate, manipulatorii, înghețată, promisiuni de jucării, etc. a turnat mai departe, în sistem… Barnevernet ṣi Poliția ṣi-au făcut treaba. Adică, ṣi-au făcut de cap! Au dezmembrat familia! Fylkesnemnda (Tribunalul districtual), ținând seama mai mult de agresivitatea sistemului Barnevernet, decât de dovezi, a decis, lapidar, că familia Nan este vinovată ṣi îṣi va pierde copiii!… Decizia tribunalului districtual a fost semnată numai de către un judecător. Unii avocați spun că este ilegal ca numai un singur judecător să semneze o astfel de decizie, să-ṣi asume – Singur!- atâta răspundere!…
…Deci, Instanța trimite o hotărâre semnată numai de un singur judecător, iar, când avocatul familiei Nan le reproṣează celor de la Barnevernet tocmai legalitatea acestui act, după discuția avută, imediat, avocatul familiei Nan este sunat… chiar de către judecătorul care a semnat hotărârea în persoană!
Cam încurcate sunt ițele sistemului Barnevernet, Doamne!… Cam bizare! La fel ca ṣi coincidențele acestea, incredibile… Aṣa îmi pare! Este normal, mă întreb, ca angajatul de la Barnevernet să discute “colegial” ṣi când vrea, cu un judecător – care ia decizii capitale (“obiective”!)- să-l sune la orice oră, din amiciție – fireṣte!- ṣi nu din interese de clan?!… Este normal ca avocatul municipiului să amenințe familia Nan cu expulzarea ṣi nimeni să nu observe asta, în simulacrul de proces, unde chiar ṣi cel care este călcat în picioare, ar avea, teoretic!, drepturile sale?!… Dar, după atâtea înscenări, mărturii false din partea surogatelor, a medicului legist ṣi, fără nicio investigație!, în cârdăṣia la care s-a ajuns, s-a pus chiar ṣtampila: nici nu trebuie să se mai facă vreo expertiză psihologică la vreun recurs, este de ajuns doar mărturia copilului distrus, spălat pe creier, care-ṣi închipuie că propriii părinți l-au părăsit!
(…A propos, tot Barnevernet a decis… Legătura dintre copii ṣi părinți este atât de puternică, pentru că atât de mult se iubesc!, încât dragostea aceasta a devenit traumatică! Da, copiii trebuie să-i uite pe părinți ṣi se vor vedea cât mai rar!…)
Stau ṣi mă-ntreb acum… Ziariṣtilor le este teamă să vorbească despre aceste lucruri… Unul dintre ei m-a rugat chiar pe mine să scriu pentru ei… Avocatului îi este teamă să vorbească sau să întreprindă anumite lucruri… Tot mai mulți oameni îmi spun, plângând, că nimeni nu-i ajută, că Justiția le întoarce spatele, persecutându-i…
Ce încredere să mai avem în Justiția norvegiană atunci când dosarele sunt fabricate dinainte ṣi nimeni nu va îndrăzni să investigheze din nou ce s-a făcut?!„Dette er justismord!” (Aceasta este moartea Justiției!).
Lasă un răspuns