Zilele trecute am fost abordat de un amic din lumea naționalistă, care mi-a trimis un interviu cu el despre participarea sa ca voluntar în armata ucraineană pe frontul din Donbas, luând parte la luptele din Lugansk și Donețk. Din interviul apărut pe un site puțin cunoscut am aflat că amicul a mers să lupte pentru eliberarea Ucrainei pentru a „răzbuna crimele făcute de soldații ruși” de-a lungul timpului și pentru că îi „ura pe ruși”. Sincer m-a mirat ura funciară contra rușilor la tânărul Andrei L. Atât de mare i-a fost ura că a mers să lupte împotriva prorușilor în Donbas pentru integritatea Ucrainei.
Atitudinea lui m-a mirat. De ce? Un naționalist merge în primul rând să lupte pentru eliberarea teritoriilor românești aflate sub ocupația Kievului: Bucovina de Nord și Bugeacul, unde are loc un proces de deznaționalizare și ucrainizare dus cu sălbăticie de autoritățile țării vecine. Mai mult, mii de tineri bucovineni sau basarabeni au fost trimiși să lupte în prima linie în Donbas, trimiși la moarte sigură de președintele Piotr Poroșenko, care între timp își punea averile furate la adăpost în Panama Papers, și folosindu-se de război pentru a elimina elementul etnic românesc. În timp ce autoritățile ucrainene organizau un genocid anti-românesc în Bucovina de nord și Bugeac, un român mergea să lupte pentru interesele Kievului în Donbas, într-un război care nu e al nostru și pentru o țară care ne-a ocupat teritoriul național. Am toată stima pentru tinerii români care merg la război să-și elibereze teritoriul naional, nu să lupte pentru interesele oligarhiei corupte de la Kiev. Bucovina de Nord și Basarabia de sud nu sunt sub ocupație rusă sau a Federației Ruse, ci sub cizma dictatorială și deznaționalizatoare a Ucrainei conduse de o juntă coruptă de origine etnică incertă. Propaganda obsesivă pro-ucraineană i-a făcut pe români să-și uite valorile și, în primul rând, că teritoriul național al Bucovinei de Nord și Bugeacului sunt sub ocupația unui stat străin Ucraina.
Și în 1940 când URSS a dat ultimatumul guvernului român, pe 26 iunie, se scria negru pe alb că România trebuie să cedeze Bucovina către RSS Ucraina ca recompensă pentru că românii au ocupat Basarabia în 1918. În ultimatumul sovietic cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord se făcea în interesul RSS Ucraineană, pentru că populația dintre Purt și Nistru era ucraineană. Bucovina de Nord și apoi sudul Basarabiei au fost atribuite de URSS către Ucraina comunistă, nu Federației Ruse, pentru o corectă informare istorică.
Cum să mergi să lupți pentru integritatea teritorială a Ucrainei comuniste? Dar să citim o parte din textul ultimatului lui Molotov: „În anul 1918 România folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica sovietică ucraineană. Uniunea sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată şi deschis în faţa întregii lumi.
Acum când slăbiciunea militară a URSS este de domeniul trecutului iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, URSS consideră necesar şi oportun ca în interesul restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei la Uniunea sovietică. Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către URSS a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţie este legată în marea sa majoritate de Ucraina sovietică prin comunitatea sorţii istorice cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţie naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS-ului şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia”.
Ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940 a fost un cadou al Moscovei pentru Ucraina socialistă, iar să mergi azi să lupți pentru integritatea teritorială a statului vecin care ocupă teritorii românești, ca Bucovina și Bugeacul făcute cadou Kievului de către Stalin și deznaționalizează românii e ca și cum ai lupta împotriva intereselor naționale și împotriva României unite.
Lasă un răspuns