Circula zilele trecute pe toate televiziunile năimite împotriva lui Marian Munteanu o declarație a dnei Mioara Roman despre fostul dînsei student, cât a fost de ceaușist!… Am sunat-o deci să-i spun că se află într-o mare eroare. Și i-am povestit cum a decurs la facultatea de limba română ultima adunare generală PCR, în decembie 1989, după istoricul congres al nu știu câtelea. Ședința a fost deschisă de Liliana Ruxăndoiu, secretara PCR pe facultate, care i-a dat cuvîntul lui Mihai Zamfir, membru al BOB, care a ținut punctul obligatoriu pe ordinea de zi, dedicat informării noastre politice. Ca de obicei, cu îndătinatele elogii și omagii. După care, la discuții, ne trezim că se înscrie primul la cuvînt Alexandru Melian și rostește un discurs anti-regim, anti-ceaușist, cum nu se mai auzise vreodată în amfiteatrul Obobescu. Câte o vorbă, câte o aluzie anti, câte o frază întreagă critică ori de dezicere se mai auzise la adunările noastre generale de partid comunist, dar un întreg discurs cap-coadă împotriva regimului, a aberantelor realități în care trăiam, nu se mai auzise! Acest discurs, primul, auzit în decembrie 1989, a fost ținut de domnul ALEXANDRU MELIAN! Este un fapt istoric! Ar fi interesant de stabilit exact data. În orice caz, a fost într-o după amiază de joi!… Firește, înainte de 21 decembrie, încă nu se dăduse vacanță studenților.
Liniște mormîntală și derută totală după ce Sandu Melian a luat loc calm în bancă. Biata Liliana Ruxăndoiu a încercat să pară și ea calmă și a invitat sala să ia cuvîntul, pe marginea celor citite de Mihai Zamfir! Coleg bun cum mă știu, am ridicat mâna să ajut la depășirea momentului și am cerut cuvîntul!… Vag mai țin minte frânturi din ce am spus, dar am vorbit integral, cap-coadă, în sprijinul și în continuarea celor rostite de Sandu Melian… Iar tăcere, de data aceasta și la masa prezidiului, complet depășit de situație. Și din nou, din sală, intervenția unui neavenit: studentul MARIAN MUNTEANU. Nici de data asta nu mai țin minte ce a spus, am reținut esențialul: a continuat pe coarda lui Melian, cred că a zis ceva cum că vorbește și în numele colegilor săi, care îi împărtășesc vederile. N-a apucat să-și ducă până la capăt diatriba, că de la masa prezidiului ni s-a comunicat că adunarea noastră generală se încheie aici!… Prezidiul s-a ridicat în picioare și a dispărut din amfiteatru!
Cam așa a fost la ultima întrunire a membrilor PCR din facultatea noastră!… Nu știu dacă Marian Munteanu a pomenit vreodată acest episod din biografia sa, din palmaresul său politic, nici eu nu l-am mai povestit, decât aluziv în Șeitanii, ultimul volum, fără să pomenesc numele lui Marian. Evident, alții, 99 din 100, s-ar fi bătut cu cărămida în piept pentru asemenea ispravă, în buna tradiție a falșilor ilegaliști PCR… Dar Marian Munteanu, ca și Alexandru Melian, alt aluat, domnilor!… Domnilor și doamnă Mioara Roman!… E o glumă să inventezi discursuri ceaușiste pe seama domnului nostru candidat la postul de primar!… Am întrebat-o pe doamna Mioara: a fost mai potrivită candidatura lui Lis, a lui Halaicu sau Băsescu, a lui Videanu ori Oprescu?! N-ați protestat față de niciunul!…
Doamna Roman mă corectează însă:
(1) declarația dumisale împotriva lui Marian Munteanu este din 2012, și a fost dată într-un cu totul alt context! Acum, în aceste zile, doamna Roman a refuzat să dea vreo declarație ori să participe la vreo emisiune TV având ca subiect candidaturile la alegerile din vară!
(2) declarația din 2012 făcea trimitere la intervenția lui Marian la o sesiune științifică din toamna lui 1989, dedicată apropiatului congres al PCR. După ce s-au ținut mai multe comunicări, la discuții, Marian Munteanu, aflat în sală, cică a cerut cuvîntul și l-a criticat pe Dan Grigorescu, vestit printre studenți pentru anti-ceaușismul său, l-a criticat că nu a dat niciun citat din tovarășuʼ!
…Dragă doamnă, ați fost de față și nu v-ați „prins” că intervenția fusese „la mișto”, fusese un elogiu de fapt la adresa lui Dan Grigorescu care, față de ceilalți conferențiari, nu pomenise numele mult iubitului! Aveți o mulțime de calități, doamnă Roman, dar simțul umorului în mod evident vi s-a tocit, ați trăit într-o tensiune permanentă, n-ați avut o viață ușoară, iar limba arabă, în care excelați, se pare că nu prea este și o limbă a umorului, a bășcăliei!… În general, lumea arabă nu prea glumește!… Poate greșesc! Dar în orice caz, fără să fiu de față, vă cred pe cuvînt, așa o fi fost, Marian l-a admonestat pe Dan Grigorescu, dar îmi dau seama, sunt convins, că dumneavoastră nu ați văzut ghilimelele… Marian Munteanu a fost un student extrem de politicos față de profesori! Numai în glumă putea să zică ce spuneți dvs că a spus, iar genul acela de glume erau frecvente în ședințele de partid de la Faculatea de limba română!… Iată un subiect pe care n-ar mai trebui să-l ocolesc, să-l amân: cum se țineau la noi ședințele de partid. La noi, la română! În spiritul cultivat la aceste adunări Marian Munteanu va fi intervenit, iar dumnevoastră ați fost poate singura persoană din sală care nu s-a prins! Se mai întâmplă!
Lasă un răspuns