M E M E N T O
Chiar dacă moartea ne va despărţi
Te-asigur că-mpreună noi vom fi
Acolo unde dulcele păcat
Iubirea pe vecie ne-a legat
.
Nimic din ce-am simţit şi am trăit
În universul nostru tăinuit
Cu-atâta-nfrigurare, plini de dor
Nu va muri ca tot ce-i trecător
.
Din dăruirea noastră s-a creat
Cel mai subtil şi privilegiat
Tărâm de nesfârşite desfătări
Cu tandre şi-ndumnezeite stări
.
Orice s-a întâmpla, ar fi exclus
Acest divin miraj să se fi dus
Cu tot ce e caduc şi efemer
Iubirile nicicând, nicicum nu pier
.
Chiar dacă eu sau tu vom fi plecat
Pe-un drum necunoscut şi ne-nturnat
Te-asigur că ne vom iubi mereu
Mi-e martor Însuşi bunul Dumnezeu.
***
GRAFOMANII
Cu grafomanii nu e de glumit !
Când se pornesc, ca îndrăciţi, să scrie
Orice rahat ieşit din scăfârlie
E imposibil să-i mai fi oprit
.
Atât de-nchipuiţi şi plini de ei
Convinşi de-absenta genialitate
Neruşinaţi scot perle răsuflate
Şi se comportă chiar ca nişte z(m)ei
.
În cleştele trufiei când te-apucă
Te sparg cu aberaţiile lor
Şi, mândri, te pisează ca pe-o nucă
Numai să-ţi demonstreze ei ce vor
.
Am întâlnit astfel de specimene
Pe care nu ştii cum să le eviţi
Când turuie-n prostie. Nota bene:
Ei cred în steaua lor şi-s fericiţi.
***
DE DRAGUL TĂU
De dragul tău, iubito, de-oriunde şi de-oricând,
M-oi transforma în floarea ce-o vei fi preferând
Şi-oi degaja extatic parfumul cel mai rar
Ce-l dau doar orhideele din Dejagaskar
.
De dragu-ţi, cum doar cel mai înflăcărat amant,
Voi deveni cu timpul un splendid diamant
Să-l porţi ca o regină-n inel sau colier
Şi să umbreşti, magnifică, aştrii de pe cer
.
Mai dragă ca luminile ochilor de-mi eşti
Voi deveni tărâmul cu magice poveşti
Pe care, rătăcindu-te, te vei regăsi
Vibrând, mai fascinantă cu fiecare zi
.
Şi, crede-mă, iubito, că de voi fi murit
M-oi disipa în aerul pur şi absorbit
Şi-n apa răcoroasă pe care o vei bea
Să fim tot împreună, al tău şi tu a mea.
Lasă un răspuns