Tezaurul princiar traco-getic de la Lukovit (Bulgaria)

Tezaurul princiar traco-getic de la Lukovit, din nord-vestul Bulgariei (sec. IV – III î.Hr.), a fost descoperit întâmplător în anul 1953, dar nefiind publicat în următoarele două decenii. Bogatul tezaur de argint aurit de la Lukovit este eteroclit, cuprinzând atât aplice de harnașament, cât şi diferite vase. Spre deosebire însă de alte tezaure ulterioare, el este singurul din zonă în a cărui structură intră şi piese greceşti, după părerea istoricilor. Acesta cuprinde așadar două grupuri de obiecte de facturi diferite: farfurii, aplice de harnașament de mai multe feluri, nouă fiale diferite, vase cu corp globular, trei căni și un bol. Tezaurul este compozit, alături de piese lucrate în ateliere traco-gete, aflându-se altele lucrate de meşteri greci (?). Cănile, prin insolitul formei lor, cât şi prin caracterul sumar al decoraţiei, par a fi lucrate în mediul traco-get, de meşteri autohtoni (mă întreb de ce doar cele cu decorații sumare erau lucrate de către traco-geți?). Unele fiale și un vas globular, decorat în registre concentrice cu capete feminine sunt cotate de istorici ca fiind de factură elenistică. Tot meșteri greci, la comanda unor aristocrați traco-geți, au lucrat probabil și perechea de aplice simetrice reprezentînd un călăreţ cu mantia fluturând, vânând leul (aflat sub picioarele calului), menționează arheologii bulgari (?). Dacă privim prin prisma cultului Cavalerului Trac (Danubian, Zamolxian), primul ordin cavaleresc antic, al Geților de Aur primordiali, al celor care păzesc secretele timpului și ale omului, aceste aplice de harnașament sunt asemănătoare cu cele descoperite în mormintele Frăției Getice din România. Zeci și chiar sute de imagini cu acest Cavaler Trac apar în marmură, în argint și aur, iar el este însoțit în multe din aceste reprezentări de câinele său. Aplica frontală de harnașament din argint aurit în forma capului de vultur (Mama Gaya Vultureanca) este asemănătoare cu cea descoperită în mormântul Frăției Getice de la Agighiol (Valea Nucarilor) și ea învestea calul cu puterile păsării de pradă Gaya („zbura ca vântul și ca gândul”). Astfel cavalerul călărește pe un animal cu alte valențe, respectiv pe un cal înaripat, sau pe un cal-pasăre (sau pasăre – cal, un fel de Zgripțuroi). Calul său este, prin piesele de harnașament ritualice și valoroase, un adevărat altar umblător. Dualitatea Cal-Cavaler formează un tot unitar necesar misiunii de credință căruia îi este dăruit. Prin viteza cu care putea acționa datorită prezenței calului, cavalerul este dependent de acest companion cabalin. De aceea în mormintele acestor cavaleri putem întâlnii alături de resturile pământești ale omului și resturile pământești ale calul său preferat (sau caii) și ale câinelui devotat.

Este posibil ca Tezaurul de la Lukovit (Bulgaria) să fi fost îngropat la sfârșitul secolului IV î.Hr., în timpul invaziei Traciei apusene de către armatele lui Alexandru Macedon. El a aparținut unui principe local traco-get, împodobind harnașamentul calului său, dar și masa sa princiară, așa cum îi șade bine unui adevărat urmaș al Geților de Aur primordiali.