La metrou sau în parcuri, apar ca de nicăieri cu muzica lor, cu verva lor molipsitoare, cu gagurile lor comice şi lasă în urmă amintiri de neuitat… Sunt actorii Teatrului Masca, actori obişnuiţi cu un gen mai direct de a juca, obişnuiţi a renunţa la scenă atunci când este nevoie şi abordând relaţia cu publicul într-un mod prietenos, amical chiar. Putem spune că acest teatru funcţionează după formula „Dacă nu vii tu la teatru, vine teatru la tine!” Oficial, Teatrul Masca a fost fondat în data de 24 mai 1990. Ideea înființării unui nou teatru a apărut în decembrie 1989, atunci când se prăbușea un sistem și când inclusiv arta își punea problema renovării situației anterioare. Atunci Anca Dana Florea, regizor și Mihai Malaimare, actor la Teatrul Național din București, ambii la acea vreme și cadre didactice la I.A.T.C. „I. L. Caragiale” București, au decis că a venit momentul unui nou început. Inițial teatrul a fost anunțat ca o inițiativă privată, dar foarte curând s-a dovedit că ar fi existat șanse minime ca ea să reziste și au luat decizia să obțină înființarea Teatrului Masca, instituție subvenționată, aflată în subordinea Ministerului Culturii, lucru care, prin semnătura Dlui Prim Ministru Petre Roman, s-a petrecut câteva luni mai târziu. Istoria înființării teatrului, precum și periplul său în primii douăzeci de ani pot fi descoperite în cartea „La inceput a fost gestul”.
Conducătorul, managerul şi coordonatorul acestui „fenomen” teatral a fost pentru cea mai lungă perioadă actorul, profesorul, regizorul și managerul Mihai Adrian Mălaimare, cel care s-a născut la Botoşani pe 27 august 1950 şi împreună cu sora sa, Mihaela a urmat cursurile Şcolii de muzică şi Liceul „A.T. Laurian” din oraşul în care s-a născut. În 1969 vine la Bucureşti şi se înscrie la concursul de admitere de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică fiind admis la clasa Moni Ghelerter, Zoe Anghel Stanca şi Geta Angheluţă, dar termină, în 1973, alături de colega sa din altă grupă, Olga Delia Mateescu, ca şef de promoţie şi, având dreptul să aleagă, alege şi este repartizat la Teatrul Naţional din Bucureşti. În Teatrul Naţional debutează cu un rol din „Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare şi este atras de televiziune, unde apariţiile sale în diferite emisiuni de divertisment l-au făcut cunoscut şi îndrăgit. Aici mai joacă în spectacole ca „Richard al III-lea” de W. Shakespeare (1975), „A douăsprezecea noapte” de W. Shakespeare (1984), „Cyrano de Bergerac” de E. Rostand (1976), „Fata din Andros” de Terentiu (1977), „Romulus cel mare” de Durenmatt (1977), „Alexandru Lăpuşneanu” de V. Stoenescu (1978), „Filumena Marturano” de Ed de Fillippo, „Mantaua” de Gogol, „Harap Alb” de Răducu Iţcuş, etc. Debutează în Teatrul Radiofonic cu rolul din „Muşcata din fereastră” de Victor Ion Popa, urmată de „Baladă pentru nouă cerbi” de D.R. Popescu, spectacolul muzical „Cheia succesului” sau „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, „Boemii” de Ovidiu Dumitru, „De dragul ei, Fata din Andros” de Terenţiu, „Epicene” de Ben Johnson, a regizat spectacolul „Domnul de Pourceaugnac”, în anul 2011 a scris scenariul şi a regizat spectacolul pentru radio „Ex libris” al Teatrului Masca. De asemenea, a participat la numeroase emisiuni radio de varietăţi si emisiuni dedicate copiilor.
În 1990 părăseşte Teatrul Naţional pentru a-şi deschide propria companie de teatru „Masca„, dar şi apariţiile sale în televiziune sunt tot mai numeroase. La Masca a jucat în spectacole ca „Medievale”, în rolul păpuşarului, „Clovnii”, în rolul lui Fratelini, „Mantaua” de Gogol (Akaki), „A murit moartea, măi!” după Ion Creanga (rolul Ion), „Oina”, la care a scris scenariul, a regizat si a jucat rolul unui clovn, „Gardienii veseli” (rolul colonelului), a regizat şi a scris scenariul pieselor „Actorul” şi „Clovnii”. Pentru a cunoaşte în profunzime teatrul nonverbal şi teatrul gestual studiază pantomima la Şcoala de Teatru „Jacques Lecoq” din Paris. În film nu a avut multe apariţii, ceea ce l-a determinat pe actor să afirme: „Am făcut ceva filme, dar numai din instinct, fără vreo participare anume, fără să simt că sunt actor de film, fără să mă bucur. Nici eu nu am iubit filmul, nici el nu m-a iubit. Din acest punct de vedere suntem chit.” A debutat pe marele ecran în anul 1976, în „Doctor fără voie”, apoi a jucat în „Falansterul„ (regia Savel Stiopul – 1979), „Reţeaua S” (1980), „Grăbeşte-te încet!” (1981), „Nea Mărin miliardar” (1981), „Căruţa cu mere” (1983), „Sosesc păsările călătoare” (1984), „Secretul lui Nemesis” (1985), „Şobolanii roşii” (1990), „Şi totul era nimic” (2006), etc. După 1990 este atras de politică, crede în ce face şi încearcă să aducă schimbări benefice în viaţa socială şi politică a ţării. Iniţial membru PSD, („În 1996 deveneam membru al Biroului Permanent al PSD, prilej cu care m-am ocupat de realizarea strategiei de guvernare a PSD în domeniul Culturii…”), între anii 2000 – 2006 este Deputat PSD de Botoşani dar, deziluzionat în convingerile sale, se retrage şi intră în PNL şi îndeplineşte mai multe funcţii: Vicepreşedinte al Organizaţiei judeţene PNL Botoşani, Preşedinte al Comisiei Parlamentare pentru UNESCO, iar din anul 2008 este și Membru CNA. Îi place la nebunie să facă piaţa, îi place să gătească ciorbe de legume… îi place şi a jucat fotbal, tenisul de câmp, ping-pong dar, cel mai mult îi place să cumpere şi să cultive flori. Este căsătorit cu Anca Dana Florea, regizor de teatru şi este tatăl a patru copii: Haralambie Mihai este cineast recunoscut, Ion Alexandru este cel de al doilea fiu, Ştefan, cel de al treilea – un viitor scriitor şi Catinca o domnişoară frumoasă şi talentată. Conf. univ. dr. Mihai Adrian Mălaimare este doctor în istoria teatrului, a fost profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L Caragiale” din Bucureşti, secţia actorie în perioada 1984-1989, a predat actoria la Universitatea Ecologică, a predat pantomima la Şcoala de Teatru Pygmalion din Viena, a scris cărţile „Maidane cu teatru”, „Demisia”, „Şansa” şi împreună cu soţia sa volumul „La început a fost gestul. Teatrul Masca” (2010), dar și alte cărți.
În cei peste 23 ani de la înființare Teatrul Masca și-a căpătat o reputație prestigioasă atât în țară, cât și în multele turnee peste hotare, în state precum: Franța, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, USA, Luxemburg, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Turcia, Albania, Macedonia. Teatrul Masca a fost prezent la Festivalul Internațional de Teatru de la Cairo doi ani la rând (în 1991 și 1992), când a prezentat spectacolele „Clovnii”, „Medievale” și „Mantaua”, respectiv „A murit moartea, măi!”, pentru care directorul trupei Mihai Mălaimare a primit Premiul pentru cel mai bun actor. În perioada care a trecut de atunci Masca s-a dezvoltat în două direcții: 1) prima este cea a teatrului de stradă (unde paleta de spectacole pleacă de la „Clovni”, commedia dell arte, teatru medieval, marionete mari, living statues etc.) având și actori cu mijloce de expresie foarte diverse: clovnerie, jonglerie, instrumente, step, pantomima, living statues, mânuire marionete mari de 2 m, dans, cântat live, acrobație etc.; și 2) cea de a doua este a spectacolelor de interior cu scenariu elaborat, inspirat de mari autori (N.V.Gogol, G.G. Marquez, E. Briusov, J.L.Borjes) apropiindu-se mult ca stil de genul de teatru-dans, fără cuvinte sau cu un minim de dialog, actorul fiind pilonul central al spectacolelor, depozitarul unic al misterului teatral.
În anul 1992 Mihai Adrian Mălaimare a primit Premiul pentru cel mai bun actor in rol principal, în piesa „A murit moartea, măi!” (la Festivalul din Cairo – Egipt), apoi în anul 2004, la Festivalul de teatru de la Plovdiv, Bulgaria – Premiul Special al Juriului pentru spectacolul „Intrusa”, în 2004, la Festivalul de teatru de la Piatra Neamț, primește Marele premiu al festivalului pentru spectacolul „Intrusa“. În 2002, primește din partea Președinției României, Ordinul Național – Serviciul Credincios în grad de Cavaler. Urmează în anul 2005 Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pentru muzica din spectacolul „Oglinda” (compusă de Paul Urmuzescu). În anul 2008 a primit în cadrul Galei UNITER „Premiul special pentru performanţă în teatrul non – verbal”. În 2010 – „Premiul pentru Performanță în Management”, în 2012, la Festivalul Internațional Studențesc de Teatru, Film și Fotografie „Hyperion Stud. Fest 2012”, a luat Premiul pentru cel mai bun spectacol și Premiul pentru cel mai bun rol principal (actorul Sebastian Ghiță) pentru spectacolul „Canarul Albastru”. În anul 2013, în cadrul Galei Premiilor Uniter „British council” România, primește „Premiu special pentru curaj, inițiativă și talent”. După ce a predat timp de trei ani la Facultatea de Arte, specializarea Artele Spectacolului (Actorie), din cadrul Universității Spiru Haret din București (unde a fost și decan), în prezent coordonează o clasă de studenți la Catedra de Arta Actorului din cadrul Facultăţii de Teatru a Universităţii Hyperion.
Ca o adevărată gazdă primitoare, domnul Conferenţiar universitar doctor Mihai Adrian Mălaimare a pus la dispoziţia studenţilor spaţiile generoase ale teatrului, dar şi a oferi publicului spectacolele din Galele Absolvenţilor chiar din anul 2010. Am fost onoraţi să populăm aceste spaţii, ca interpreţi, coordonatori de spectacol sau simpli spectatori. Mulţi dintre studenţii domniei sale pot fi întâlniţi deja în distribuţia spectacolelor profesioniste ale Teatrului Masca, asigurând o continuitate, dar și o calitate deosebită spectacolelor deosebite ale acestui teatru de performanță.
Lasă un răspuns