Nu trebuie, desigur, niciodată!, să-i părăsim pe cei care, la limita vieții sau morții, nici nu mai stiu de ei… Nici nu mai stiu de când își așteaptă copiii acasă… Bodnariu, Nan, Rădulescu, Avramescu, cortegiul tragediilor românesti este lung. Nu se mai termină.
Patru milioane de români au ales calea exilului! În sufletul fiecăruia se ascunde, inevitabil, constat, o dramă… S-au rupt într-un fel de Țară, trăiesc sfâșiați printre străini, au ajuns să le ia alții copiii, să-i trateze ca pe cetățeni de rangul doi… oriunde ar fi! Patru milioane de oameni mor câte puțin în fiecare zi, gândind, amăgindu-se că, poate, într-o zi va fi puțin mai bine, totuși, și la ei acasă, iar ei se vor putea întoarce în Țara-mamă, în sfârșit!…
De ce au ales acești români să plece Dincolo, însă? De ce au acceptat calvarul, călcându-și pe inimă de atâtea ori, dar încercând, totuși, să reziste, să meargă mai departe, să treacă, într-un fel, de orice este imposibil și indezirabil în această lume, uneori? Este, oare, așa că fiecare poate să facă absolut ce vrea cu viața sa?… Nu ne obligă nimeni, dară, să mergem în Norvegia sau în Afganistan sau în Koreea de Nord sau în Irak sau unde vom vedea cu ochii, nu-i așa?… Dar, de ce au ales, totuși, să plece Dincolo acești români? Sau, mai bine zis, crede cineva, chiar crede cineva că măcar și unul singur dintre ei a ales să plece Dincolo de plăcere?…
…Când sărăcia este lucie în țara ta, ba, mai mult, este chiar cruntă!, și-ți este tot mai greu să le pui copiilor pâinea pe masă, ce altceva îți va rămâne? Ce altceva ai de făcut? Nu sunt locuri de muncă. Industria e la pământ. Tot ce s-a putut jefui în acesti ani, s-a jefuit demult. Am fost, practic, linșați, cumpărați, făcuți sistematic praf și, nu numai de corupția endemică în fața căreia până și DNA-ul, săracul!, nu mai face față, dar și de diletantismul, prostia politicienilor nostri care încă nu au habar pe ce lume se află!
În țara noastră, orice meștesugar cu inteligență îndoielnică!, îmbogățit însă peste noapte, se simte îndreptățit să pășească în politică, să-i aducă patriei serviciile sale, inestimabile, să exceleze, cu alte cuvinte, s-o fericească prin improvizațiile sale lugubre și vocația sa, aparte. „Există și niste unii” care, chiar dacă au ajuns profesori universitari, delirează în dialectul lor, stricat, în continuare… Nu au absolut nimic de-a face cu politica! Nici cu diplomația! Sau cu amândouă la un loc. În afară de a goli cuvântul de orice conținut… Este de mirare atunci că, datorită acestor târgoveți înhăitați cu filfizonii și interlopii s-au semnat contracte catastrofale pentru Țară? Însuși viitorul copiilor noștri este amanetat. Va veni însă timpul când patria le va mulțumi pentru serviciile aduse, iar porțile puscăriilor vor fi larg deschise… Mai primitoare ca niciodată!
După 26 de ani de la ceea ce am crezut fiecare că s-a întâmplat în Decembrie, atunci, sub conducerea Acelorași Politicieni, care se cred nemuritori și inestimabili, de neînlocuit vreodată în politica românească, am ajuns la niște realizări remarcabile în ziua de azi…
– Am ajuns aproape străini în propria țară! O spun drept, priviți lucrurile cum sunt!…
– Mai avem puțin și dispărem de pe hartă. Priviți exodul românesc!
– Industria noastră a dispărut, fiind vândută de găștile de mafioți pe nimic.
– Agricultura e la pământ. Am ajuns să importăm până și rosii de la spanioli și de la turci.
– Țăranul român este spoliat. Satul românesc a ajuns un kitsch.
– Am ajuns toți pe drumuri, nu vă mint! Datoria națională a urcat într-un ritm vertiginos de la 0,00 (zero) în 1989 la peste 90 (nouăzeci) de miliarde de euro!, în 2016, povară pe care chiar și urmasii noștri o au de plătit! Unde sunt, oare, acești bani, sume imense, de neimaginat?! În buzunarele cui au intrat?
– Autostrăzile noastre, fireste, sunt cele mai scumpe autostrăzi din lume! Există explicații de bun-simț, oare?
– Proiectele vitale pentru țară se amână mereu, dar nu din lipsă de fonduri… Băieții „deștepți”, adică, nenorociții acestia, căpușele, păduchii care nu văd altceva, în afară de bani, în viață, au nevoie de timp să inventeze alte tehnici de sustragere a banilor, de furt!
Am dat numai câteva exemple… Dar, ceea ce este mai trist… Ceea ce este mai sumbru… Nu prea mai există niciun viitor pentru noi, aici!… Însuși visul nostru a devenit imposibil… Uitați-vă la valorile noastre morale, pierzându-se! Disipându-se. Totul se clatină, suflete suferinde! Sunt atacuri însăși la ființa noastră națională… Neîncetat.
Biserica! Vor mulți să o reformeze… Au văzut, sigur, prin Occident tineri care au luptat pentru un ideal vitejește! Pentru ca poligamia să învingă, să se legalizeze. Incestul și violul de cadavre urmează la rând, în decadența noastră, ca bune exemple… Pentru cine bat clopotele trezirii noastre?!
…Treziți-vă, români! Cei care ar fi trebuit să ne apere, nu ne apără! Sunt ca de cauciuc în fața străinilor. Nici nu ripostează. Nici nu gândesc. Nici nu ne văd în ceață… …Prietenul meu, Paulo Coelho, îmi spune, uitându-se îndelung la mine, „Indiferent cu ce se ocupă în viața de zi cu zi, fiecare om de pe pământ joacă rolul principal în Istoria Lumii!”. Ați auzit, români? Fiecare dintre noi joacă rolul principal în Istoria Lumii! De ce să-i lăsăm să facă absolut ce vor cu noi, atunci? Cu viitorul copiilor nostri? De ce să ne lăsăm totdeauna călcați în picioare, distruși, izgoniți din țară, vânduți pe nimic?!
…Vin alegerile. Iar, printre altele, da, am devenit și „politician”! Vreau să mă IMPLIC și la mine Acasă. Vreau să fie mai bine și aici. Vreau să deranjez și aici! Partidul Românilor de Pretutindeni m-a rugat să intru împreună cu ei pe baricade… Să facem ceva cu mizeria aceasta, uriașă… Dar, am să fac un lucru acum, și sper ca PRP să mă înțeleagă… Mai important pentru fiecare, cred eu, înainte de a fi politician, este să fii, totusi, Om! Nu mă votați, deci, pe mine! Nu trebuie să votați nici chiar PRP-ul! (Îmi cer mii de scuze, oamenilor, încă o dată!).
Vă rog, însă, să vă gândiți bine, să cumpăniți și să votați OAMENI NOI! Indiferent cine ar fi ei! Acestia, în mod sigur, nu pot fi mai răi decât cei Vechi, cei care ne-au vândut, cei care ne-au întors spatele, cei care și-au inventat pensii speciale când semeni de-ai lor nu aveau bani de pâine, cei care ne mint în fiecare zi, cei care se înfrățesc cu interlopii, cei care ne subjugă în fiecare zi… Vă rog să votați Oameni Noi! Din toate partidele noi.
…Privesc reacția omului de pe stradă… „Nu mă interesează!”, „Cine sunteți voi?”, „Alții la ciolan!”, „Nu votez cu nimeni!”, „Ți-ai dracului!”, „Voi nu ne plătiți!”… Pentru cine bat clopotele, oameni buni, atunci? Ne mai amanetăm Viitorul, Viitorul Copiilor nostri, ca să ne plângem de milă apoi?…
Pentru cine bat clopotele, români?
Lasă un răspuns