Regele, ah, regele!

Ceea ce se întîmplă în aceste zile pe micile ecrane e de neconceput! O ipocrizie generală, cu butonul dat la maxim. Televiziunile nu mai respectă adevărul istoric şi nu scot un sunet despre lupta acerbă între membrii fantomaticei „familii regale” pentru împărţirea averii adunate din truda poporului român. De altfel, porţia unei moşteniri cît mai consistente, fiind şi motivul real al excluderii de la „cina cea de tăinurie” a nepotului Nicholas Michael Medforth Mills (rebotezat şi „românizat” Nicolae, ca să dea bine la popor). Acesta reprezenta un real concurent la succesiune.

Vă amintiţi că în 2009, Radu Duda şi-a anunţat candidatura la preşedinţia României, dar, ciufulit de opinia publică, s-a retras? „Ce-l mîna pe el în luptă? Ce voia acest apus?” Nici fostul rege, nici fiica Margareta, nici Radu Duda, nu au fost vreodată interesaţi de problemele reale ale României. Statul român nu-şi mai poate permite întreţinerea excesiv de costisitoare a unor fantome ale Istoriei. Abia are bani pentru pensionarii care au muncit 40 de ani pe şantiere, în fabrici şi uzine şi au lăsat ceva în urmă poporului român. După semnarea negociată din 1947 a actului de abdicare, regalitatea compromisă nu mai are statut legal în România! Membrii cu dublă cetăţenie ai familiei fostului rege, atunci cînd stau pe teritoriul Ţării noastre trebuie să se supună legilor şi Constituţiei României. Chiar şi în monarhia constituţională, monarhul se subordonează Constituţiei ţării respective. Despotismul Caselor Regale a fost de multă vreme abolit în Europa, rămînînd doar un blazon veştejit, o firmă simbolică a vremurilor apuse. Dar şi aşa, monarhiilor simbolice stăruie cu încăpăţînare în goana după privilegii şi onoruri nemeritate. Noi vrem să lăsăm Ţara, castelele, pădurile, terenurile agricole, drept moştenire copiilor noştri, nu progeniturilor unor străini de neam! Cît priveşte palatele, acestea trebuie înapoiate românilor. Ştirile despre anticonstituţionala fantomă a casei regale (nu a dinastiei Cioabă, care se pare că „a fluierat în biserică”) sînt nişte halucinogene servite drept meniu celor care cred  cu naivitate în poveştile cu regii, zînele şi reginele care au acaparat de la popor domenii şi castele, retrocedate fără cap.

Românii nu au cum să uite că prinţul scăpătat,  Carol I, alias Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von de Hohenzollern-Sigmaringen, a venit în România cu două valijoare, pentru ca la moartea sa, după aproape cinci decenii de domnie, să fie posesorul unei „neortodoxe” şi colosale averi în favoarea „Coroanei”. Românii nu au cum să uite că fostul rege Mihai a  prînzit cu Hitler, a cinat cu Musolini, a fost decorat de Stalin cu Ordinul „Победа” (Victoria), apoi de Putin, în 2005, pentru „merite” neuitate. Românii nu au cum să uite că, şef al statului fiind, Mihai nu l-a graţiat pe Mareşalul Ion Antonescu, deşi avea dreptul, pentru a-l salva de execuţia-măcel de la Jilava, din 1946, ordonată de Stalin. Românii nu au cum să uite că cetăţeanul Mihai a semnat infama şi mincinoasa Declaraţie de la Budapesta, din 1989, în detrimentul românilor şi României! Aşadar, cum să nu suspin şi eu: Regele, ah, regele! Vai de noi!

De la 1866 încoace, regii străini au tot agonisit averi fabuloase, jefuind poporul. Foarte grav este faptul că generaţia tînără este forţată să înghită propaganda făcută aşa-zisei  case regale, de către manipulatorii din politica şi mas-media românească. Da, membrii familiei ex regelui Mihai au de moştenit şi de împărţit Medalia „Победа” a bunicului, primită de la tătucul popoarelor, Josif Vissarionovici Stalin, ca recompensă pentru serviciile aduse U.R.S.S. în Al Doilea Război Mondial, adică pentru trădarea Ţării al cărei rege fusese. Deci, care Rege, care regină Ana? Ea s-a căsătorit cu Mihai după abdicare! Oficial, nu a fost niciodată regină! Abdicare înseamnă renunţare la tron. Fiicele lor nu au cum să fie prinţese, din moment ce tatăl lor a fost simplu cetăţean elveţian, acum, tot simplu cetăţean cu dublă cetăţenie. Că fiica sa Irina a fost arestată şi condamnată în S.U.A. pentru droguri, alcool şi organizare de lupte sîngeroase ilegale cu cocoşi dresaţi, este un aspect şi mai compromiţător al „casei”.

Să-i fi văzut pe unii reporteri cum oftează cînd trasmit ştiri despre fostul rege,  alţii, printre sughiţuri, vorbesc cu ton apocaliptic despre cel care, la 23 august 1944, a trădat mişeleşte Ţara şi poporul român. Folosind sintagme precum, „regele României”, „tronul României”, jurnaliştii, în capul cărora avem şi preşedinte şi rege, iar România este şi Republică şi Regat, s-au făcut şi ne fac de rîsul planetei. De bună seamă aceşti jurnalişti nu cunosc istoria reală a poporului român, nici Constituţia României. Care tron, fraţilor jurnalişti?, aţi chiulit de la orele de istorie! Care Casă Regală! România este Republică! Ce rege, care prinţi şi prinţese? Unii  şi mai ipocriţi, trădători ai României moderne şi trăgători de elită în timpul loviturii de stat sînt în stare acum să lustruiască pantofii fostului rege, datorită căruia Rusia s-a trezit cu România la picioare, condamnată la comunism cu aprobarea Aliaţilor, a lui Churcill, personal, elita intelectualilor şi a militarilor României fiind aruncată în puşcării, „re-educată” sau asasinată. Mulţumiţi-i din inimă pentru acest cataclism naţional, fostului rege. Traian Băsescu voia să ni-l servească pe Paul Lambrino, posesorul unui dosar penal cu fraude uriaşe, văzut cu cătuşe la mîini, ca prinţ de Românie! Ce ar fi vrut unii? Ca fostul monarh, la 95 să cutreiere dealurile şi pădurile, precum prinţul Charles, prin Tansilvania noastră? Franţa, Germania, Austria, au avut regi în istorie, dar după abolirea monarhiilor, n-a mai avut nimeni obrăznicia să vorbească despre prinţi moştenitori şi regi. La noi, însă, ipocrizia, slugărnicia şi compromisul merg mînă în mînă cu Puterea! De aceea a fost posibil ca preşedintele Republicii România, Klaus Iohannis, ales prin vot democratic, să comită gafa de a afirma public că are un rege. Domnul Mihai, Dumnezeu să-i dea sănătate, a fost rege, dar abdicat, negociindu-şi doar siguranţa sa şi a familiei sale. El n-a trăit în exil, ci în paradisul elveţian.

Cine sînt cei care mai cred într-o casă regală, care, practic şi legal, nu mai există, în acest ev capitalist, decît ca simbol? Aceia care credeau că teroriştii au tras în timpul loviturii de stat din 1989! Casa regală poate fi cel mult un muzeu cu exponate vii, la fel ca şi Muzeul comunismului. Potrivit „Capital”, aşa-zisa casă regală a României ocupă locul 81 în Top 300 Capital 2015, cu o avere de 58-60 milioane de euro, 4 castele, trei imobile şi un teren în Bucureşti, imobile şi terenuri în Sinaia, cîteva cabane în zona Azuga-Predeal. Fosul rege, ar fi trebuit înainte de toate să-şi elibereze conştiinţa, să vorbească despre abdicare, despre negocierea cu Groza, la ordinul lui Stalin, pentru sine şi familia sa, să prezinte scuze urmaşilor soldaţilor-martiri, duşi de Armata Roşie în minele din Donbas, în Kazahstan sau în tundra siberiană, de unde cei mai mulţi nu s-au mai întors. Scuze pentru condamnarea la moarte (prin refuzul graţierii) a Mareşalului Antonescu şi a celorlalţi colaboratori. Ei bine, toţi moştenitorii ex regelui, prinţese şi prinţi şi ce-or mai fi, toată armata de trîntori, dacă ar obţine ceea ce urmăresc, ar însemna să nu mai călcăm cum vrem pe pămînt românesc, pentru că moşiile lor întinse ar fi proprietate privată. Că n-a fost un rege de ispravă ştie toată lumea, dar, mai tîrziu, după abdicare, în paradisul din Elveţia, a devenit un tată bun pentru că a reuşit să-şi asigure, material, pe viaţă urmaşii. „Constituţia nu poate garanta averile lor, provenite exclusiv de la poporul român. Ar fi o contradicţie şi o încălcare. La proclamarea Republicii, în mod legal, această avere revenea naţiunii. Ne-am săturat de moştenitori inventaţi peste noapte de avocaţii lor, bine plătiţi.” Aşadar, să încheiem cu eroizarea istoriei malefice a dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, alăturarea acesteia numelui regal fiind interzisă chiar de împăratul Wilhelm al II-lea, cînd, Ferdinand, singurul dintre cei patru, a socotit că interesul poporului român este deasupra Monarhiei!

4 Responses to Regele, ah, regele!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*