– Domnule profesor ION COJA, ce sentimente vă încearcă în legătură cu veștile care ne vin de la Palatul Elisabeta? Cum le comentați?
– Regele se retrage din viața politică prea devreme, înainte de a pune ordine în ce va rămâne în urma sa! Sper să-și fi scris memoriile și acolo să spună ce aștepta fiecare de la dînsul…
– Ați afirmat de câteva ori că sunteți, în principiu, regalist!
– Termenul corect este monarhist! Da, sunt monarhist, consider că democrația poate funcționa cel mult într-o cetate, cum au fost cetățile din Grecia antică, unde toți locuitorii se cunosc și nu ține să fii demagog, să minți etc. Când este vorba de milioane de locuitori, sistemul monarhic de exercitare și de transmitere de la o generație la alta a puterii politice este mult mai sănătos, mai firesc, nu naște monștrii pe care i-a născut democrația: Stalin, Hitler, Lenin…
– În istoria noastră care au fost monștrii cei mai…
– Pe locul întâi, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai. Monstrul monștilor!
– Asta nu înseamnă că vă contraziceți?
– Păi când spun monarhie eu mă gândesc și la voievozi, la Ștefan, la Mircea, la Basarabi și la Mușatini!… De la întemeierea statelor Moldova și Muntenia și până la 30 decembrie 1947 sunt șapte secole de istorie care nu poate fi despărțită de principiul monarhic! Acesta a dat și stabilitate, și continuitate!…
– Ce credeți că rămâne nefăcut din viața regelui Mihai? Cu ce rămâne acesta dator posterității?
– Sunt o serie de întrebări cu care istoricii își bat capul, legate de august 1944, de exil, de guvernarea Ion Antonescu… Sunt o serie de acuzații și reproșuri care i se aduc regelui Mihai, atât la vremea respectivă, cât și retrospectiv. Regele Mihai nu s-a ostenit să lămurească ce era de lămurit!
– Puteți da un exemplu?
– Acuzațiile aduse lui Ion Antonescu… Multe din aceste acuzații apasă și pe umerii regelui Mihai! Erau solidari în guvernarea Țării. Regele nu a avut nicio obiecțiune față de continuarea războiului și dincolo de Nistru! Desigur, Țara era condusă de Ion Antonescu, după mintea și viziunea istorică a acestuia. Dar regele Mihai putea să-și spună părerea, fie atunci, fie mai târziu, dar n-a făcut-o! Bunăoara acuzația de genocid, de holocaust, nu-l vizează numai pe Ion Antonescu și câțiva militari! Ci ne vizeaă pe toți românii, în vecii vecilor! Regele Mihai ar putea foarte simplu să pună lucrurile la punct și să spună apăsat adevărul: în România nu a fost Holocaust!
– Regina mamă Elena a primit nu știu ce mare distincție a Israelului, în semn de recunoștință pentru intervenția sa salvatoare în favoarea evreilor ce urmau să fie trimiși la Auschwitz.
– E vorba de câteva garnituri de tren în care nemții au vrut să câteva mii de evrei din România și să le expedieze la Auschwitz! După 1945, zeci de persoane s-au lăudat că au intervenit pe lângă mareșal că nu cumva să îngăduie acel transport!… Întrebare capitală: de ce n-au intervenit aceste persoane, în frunte cu regina mamă, și în favoarea evreilor deportați în lagărele „de exterminare” din Transnistria? De ce l-au lăsat pe Antonescu să facă ce a vrut cu acei evrei? De ce?…Simplu de ce: pentru că s-a știut că acelea nu au fost lăgăre de exterminare, s-a știut că în Transnistria evreii au dus-o mulțumitor pentru vreme de război! Numai că regele Mihai, după 1992, când a căpătat circulație basmul cu Holocaustul, trebuia să-i pună pumnul în piept rabinului Moses Rozen și ridice de pe umerii poporului român acuzația cea mai gravă: genocidul!…
– De ce n-a făcut-o?
– Pentru că după 1990, regele Mihai a avut pe primul plan grija de a i se retroceda cât mai mult din avuția coroanei, chiar mai mult decât era în drept să primească!… Nici o diferență față de prințul Paul, la fel de ahtiați amândoi după imobile și hectare!… Cu autoritatea pe care o avea, regele se putea impune pentru a se asigura corectitudinea retrocedărilor! A intrat în combinații dubioase cu clasa politică, a făcut parandărătul și cu liberalii, și cu PSD! Mai puțin cu Băsescu, care a vrut să se pricopsească și el, dar de pe urma „prinsului” Paul… Dezamăgire pe toată linia! …Hai să ne oprim!… Să nu-mi aduc aminte și de altele!
A consemnat Adrian Lepădatu Hagi
Lasă un răspuns