Nu-l mai lăsați pe Oreste de capul său!

– Domnule profesor ION COJA, cum vi se par aceste dezbateri de la Realitatea Tv pe tema Horia Vintilă versus Institutul Elie Wiesel?

– Foarte utile, bine venite. Mai ales când la dezbatere participă și doamna Oana. Din păcate, apare prea rar dînsa și prea des alții, cu Oreste în frunte!… Cred că evreii l-au plătit pe Rareș Bogdan să-l invite pe Oreste neapărat, la fiecare dezbatere!… Fără prostiile debitate de Oreste, susținătorii legii „antilegionare” s-ar da de gol singuri cât sunt de i-raționali, de i-responsabili! Cât sunt de anti-români!

– Dumneavoastră cu ce argumente i-ați lua apărarea lui Horia Vintilă?

– Argumentul cel mai logic este următorul: la ce dată a scris Horia Vintilă texte de susținere a politicii lui Hitler? Ce crime de război sau contra umanității săvârșise Hitler până la acea dată?… Și discuția se cam încheie!… În plus, complexitatea situației din acei ani împiedica pe aproape toți comentatorii să aprecieze corect valoarea fiecărui combatant!… Dacă vrei să-l aperi pe Horia Vintilă, vii cu lista celor care l-au lăudat pe Hitler până la data la care Horia Vintilă și-a scris ultimul text incriminat de analfabeții de la Elie Wiesel! Ai să găsești pe acea listă nume grele din lumea internațională! Ai să găsești un rege al Angliei, un Ambasador la Londra al Statelor Unite și tată al unui viitor președinte al SUA, și pe mulți alții!… Și mai ales trebuie să ne aducem aminte că evrei importanți l-au susținut pe Hitler la un moment dat!… Fără ajutorul acelor evrei, Hitler nu ajungea Hitler! Hitler era marea speranță a anti-comuniștilor! Cine nu sesiza în anii 30 pericolul bolșevic era un idiot! Saun un ticălos! Mișcarea legionară a pornit din acest sentiment: că este posibilă, iminentă chiar,  o invazie bolșevică asupra României Mari! Și că trebuie să ne pregătim apărarea! Invazie care s-a și produs…

– Vintilă Horia a fost legionar?

– Nu pui corect întrebarea. Problema se pune în felul următor: a fi legionar, a fi fost legionar, este un dat biografic compromițător și de neiertat, imposibil de trecut cu vederea? Iar înainte de a da un răspuns la această întrebare, te fac atent la o vorbă spusă de Lothar Rădăceanu în 1945, într-un conclav comunist de rangul cel mai înalt: „Jumătate din România interbelică a fost legionară”! Mai poți să incriminezi apartenența la Mișcarea Legionară? E ca și cum i-ai reproșa cuiva că este român!… Ei, bine! Asta s-a și întâmplat la un moment dat! În „obsedantul și odiosul deceniu”, când evreii cominterniști au tăiat și spânzurat în România după bunul lor plac, a fi român era un dezavantaj! Orice române era suspectat de …patriotism, de naționalism, de legionarism, aveai de pierdut ca român! Așa s-a ajuns la absurda situație când în diplomația românească erau preferați alogenii, cu precădere evreii și evreii maghiari. La ambasada RPR de la Atena, numai portarul știa românește, era un aromân din Grecia. Restul erau evrei maghiari sau evrei veniți pe tancurile sovietice! Cum îți explici faptul că la începutul anilor 50, la catedra de literatură română de la Universitatea București nu era niciun român. Toți angajații, de la preparator la șef de catedră, erau evrei, în frunte cu Vitner și cu Crohu!…

– Toată catedra erau numai evrei?! De necrezut!

– Era după izgonirea din Universitate a lui George Călinescu, Alexandru Piru, Caracostea și alții!… Primul român care a fost angajat cu chiu cu vai a fost Alecu Hanță, fiu de țăran, cu origine sănătoasă etc!… Iar nea Alecu, cum îi ziceau colegii, dacă se simțea în largul său, îți cânta toate cântecele legionare! Deh! Era din Vrancea! Județ eminamente legionar!

– Deci calitatea de legionar nu este… un defect!

– Pentru unii este un defect, pentru alții nu! Pentru mine, care cunosc destul de bine datele problemei, nu este un defect!

– Ați avut legionari în familie?

– Rude apropiate, nu! Adică rude care-ți intră în casă! Am trăit cu acest handicap!

– În trilogia ȘEITANII, cine o citește, rămâne cu impresia că vă trageți dintr-o familie de legionari, cu neamuri apropiate legionari!

– Da, mă trag din neamul românesc!

– Revenim la emisiunea domnului Rareș. Cum vi s-a părut moderatorul?

– A fost impecabil de echidistant, dacă pot spune așa! Mai puțin, cum spuneam, în alcătuirea listei de invitați! Când îl chemi pe istoricul Niculescu, nu i-l opui pe caraghiosul de Oreste. Păcat de Niculescu că știe multe, dar stă prost cu… Science sans conscience! Dacă i-ai propune să-i desființeze pe cei de la Institutul Elie Wiesel și pe cei care au scos legea „anti-legionară”, ar putea-o face cu argumente imbatabile… Știe carte! Din păcate, mercenar! Năimit!…

– Ați face față la o confruntare cu domnul Niculescu?

– Juniorul Niculescu este un profesionist, ca istoric. Eu sunt un amator! Dar nu mi-ar fi greu să-l „bag în buzunar”, pe el sau pe orice alt susținător al ideilor lui Elie Wiesel, pentru că eu am de partea mea adevărul, iar adevărul produce dovezi imposibil de neglijat! Totul este ca adversarul să fie de bună credință și să se recunoască „învins”, dacă este cazul. Desigur, dacă ești pușlama, nu ții seama de dovezi, de argumente, și o ții pe a ta. Chestiune de obraz. Sincer să fiu, mi-e greu să-i înțeleg!

– Ați fi dispus la o confruntare cu o echipă adversă alcătuită din evreii Beriș și Florian, eventual întărită cu tînărul Niculescu?!

– Oricând!

– Dumneavoastră cu cine ați veni alături?

– Cu alde Wilhelm Filderman, cu Alexandru Șafran sau Moshe Carmilly, cu comunicatele Yad Vashem despre Antonescu, aș veni cu documente și citate luate numai din lucrări semnate de autori evrei, inclusiv semnate de acest Liviu Beriș, pe care Oreste putea să-l pună la punct, dar a ratat ocaziile, nu puține, care s-au ivit în cursul emisiunii!…

– Nu ați simți nevoia de cineva care să vă țină spatele?

– Poate doamna Oana, dacă-i trece gripa!…

 A consemnat

Adrian Lepădatu Hagi