Apar tot mai multe sondaje de opinie în care românii își exprimă dorința de a fi conduși de lideri români. Acum câteva săptămâni un sondaj publica rezultatele la întrebarea: pe cine ar vota românii duminica viitoare? Nu mare a fost surpriza ca românii să-l prefere pe Vlad Țepeș, asta dovedind setea de dreptate și adevăr, precum și dorința atavică de ordine a românilor, după haosul ultimilor 26 de ani, care se oglindește în puternicul lider ce a intrat în legendă cu numele de „Dracula”.
Recent IRES a publicat un sondaj care bulversează opinia publică. Românii îl vor din nou președinte pe dictatorul Nicolae Ceușescu, iar la formațiuni politice ar vota cu PCR. Cel mai recent sondaj IRES arată că PCR a rămas cel mai iubit partid din țara noastră. Peste jumătate (52 la sută) dintre respondenții întrebării: „Cum credeţi că a fost PCR comparativ cu partidele actuale?“ au spus răspicat „mai bun”, în timp ce doar 18 la sută dintre ei cred că a fost „mai rău”. Opt procente sunt de părere că sunt „la fel”, în timp ce 22 la sută nu au nicio opinie.Majoritatea celor care consideră Partidul Comunist superior formațiunilor politice actuale au vârste cuprinse între 51 şi 65 de ani (60,4 la sută), în timp ce persoanele cu vârste de peste 65 de ani au răspuns în acest fel doar în proporție de 56 la sută.Peste 40 la sută dintre tineri cred și ei că PCR a fost mai bun decât partidele actuale. Cei mai mulți dintre susținătorii PCR simpatizează în prezent partidele de stânga (59,7 la sută) Același studiu arată că 43 la sută dintre respondenți l-ar vota pe Nicolae Ceaușescu dacă ar candida astăzi pentru funcția de președinte. În replica imaginii de conducător a lui Nicolae Ceușescu, jucător universal cu Nixon sau regina Elisabeta a U.K., figuri politice triste ca Băsescu, Iliescu, Dragnea, Voiculescu, Roman, Blaga, Ghorghiu, Orban, Ponta, Tăriceanu, Iohannis sau Macovei nu mai spun nimic pentru români.
De ce s-a ajuns la acest rezultat controversat după 26 de ani de pseudo-democrație, marcată de jaful național generalizat sub coordonarea puterilor străine? În primul rând românii au nostalgia unui conducător puternic, a unui lider român care să-i reprezinte interesele pe plan intern și extern. Românii s-au săturat ca 26 de ani să ajungă la putere, ca să fure prin rotație, aceleași clici partinice susținute de ambasade occidentale, cocoțate la vârf doar ca să dea bogățiile țării, pământul, resursele minerale companiilor multinaționale și intereselor guvernamentale coordonate de centrul birocratic de la Bruxelles. Românii văd azi în Ceaușescu, conform analizei sondajului IRES, nu neapărat un dictator care și-a înfometat poporul, ci un lider care a construit o industrie națională și o agricultură autohtonă, care nu a vândut pământul țării la străini și nu a permis ca renumele României să fie călcat în picioare ca și astăzi, când toate ambasadele occidentale de la cea a Olandei până la cea americană ne oferă lecții superioare de democrație în timp ce impun cu ipocrizie o legislație în favoarea coorporațiilor străine ce delapidează avuția economică a românilor. Sondajul arată că românii nu ar vota PCR-ul din anii 50 sau pe Gheorghiu Dej, percepuți ca instrumentele opresiunii bolșevice, ci pe un lider și un partid din anii 80, care păreau că apără interesele suverane ale României. PCR-ul din anii 50 este privit de români ca expresia internațională a Moscovei care înrobea țara prin sovromuri, iar PCR-ul din anii 80 ca o formă de suveranitate națională. E și un protest față de clasa politcă și partidele post-decembriste percepute ca un fel de clică neo-bolșevică și un neo-PCR din anii 50, preocupată doar să înstrăineze țara intereselor corporațiilor, multinaționalelor și lăcomiei unor mari puteri străine.
Pentru români, mulți lideri de azi sunt văzuți ca și cei din clica de politicieni bolșevici impusă de Moscova în frunte cu Ana Pauker, Vasile Luca, Iosif Chișinevschi, Leonte Răutu Oigenstein, Ghizela Vass sau Silviu Brucan. Sigur că Alina Ghorghiu nu e Ana Pauker, nici Liviu Dragnea nu e Walter Roman sau Traian Băsescu nu e un Gheorghe Gheorghiu Dej, dar percepția publică e similară privind mecanismul politic de subordonare a țării intereselor capitalurilor străine, corelată cu demantelarea industriei naționale sau vânzarea pământurilor la străini. Și acum, ca și în anii 50, asistăm la o persecuție publică împotriva BOR, coloana spirituală a suveranității neamului românesc. Ceușescu, și PCR-ul din anii 80, e perceput ca perioada de recuperare a suveranității și independenței naționale. În ultima vreme asistăm la un amestec în treburile interne ale României din partea ambasadorului american la București, Hans Klemm, care a devenit un personaj extrem de vocal ce oferă indicații prețioase românilor și societății în asamblu la detaliu, pe parcă am fi o subcolonie latino-americană controlată de United Fruit. Ar fi păcat ca Hans Klemm să devină o copie fidelă a reprezentaților sovietici din țara noastră de prin anii 50, un demn urmaș al lui Susaikov, Vinogradov sau Vîșinski. Încă, românii mai speră că „sovieticii” nu s-au mutat cu totul de la Moscova la Washington.
În această paradigmă, a nevoii de suveranitate a românilor, trebuie înțeleasă nostalgia prezidențială după Ceaușescu în sondajul IRES, nu că poporul român vrea să se întoarcă la comunism, ci refuză de fapt internaționalismul care ne seacă identitatea și îi alungă pe români din țară. E și un protest împotriva internaționalismul globalist de azi care pare o pastișă neo-sovietică, o copie a bolșevismului anilor 50, când Ion Iliescu, Silviu Brucan și Ana Pauker cereau moartea burghezilor Iuliu Maniu și Corneliu Coposu. La conducerea României de azi, deși au trecut 26 de ani, sunt tot urmașii lui Ion Iliescu, cu acoperiții lor din toate serviciile, nu ai lui Iuliu Maniu.
Lasă un răspuns