O prună în ciob de țui…

Deja, nu mai e doar antipatică! A devenit și arțăgoasă de spui că e un gard cu spini în coasta noastră. O prună cu țepi, specie „bruxelleză” parvenită, colectată și hibrizată de premierul agrar pe spinarea românilor. O „prună” care, nu doar că nu o să mai alunece de fel pe gâtul consumatorilor (de justiție, desigur!) din țara asta, dar o să arate, cu vorbele-i scuipate în silă, adevărata imagine a guvernului. Între mâța jalnic expusă pe perete și fundalul sonor sumbru și tot mai anti-românesc asigurat de colega de trompetă guvernamentală, ministăreasa datului cu vâsla în spinarea românilor.

Raluca Prună este prima angajată a părții de guvern românesc „extern”, dar care nu se duce acolo unde-i locul, în „exil”, ci ne crează nouă aici un exil, care răbufnește. Și care spune lucrurilor pe nume! Și pare că nici țuiul de țuică nu i-ar fi dezlegat limba atât de bine precum dezgustul vitroliant la adresa provincialilor din România. Din cauza cărora a fost ea luată de la treburi, de la bani mulți, și pusă să facă pe ministăreasa aici.

Un an! Atât are contractul nesemnat, ci asumat prin „cutumă” argăsită ong-ist șorosistă, numita Prună Raluca. Și nu are de gând să stea nici măcar o zi în plus. Că nu are timp de pierdut. Vorba aceea, ei cine îi plătește ratele? Pentru că, de la înălțimea aerelor de verză de Bruxelles, nemulțumita Prună ne ia de guler pentru lipsa de apreciere a „sacrificiului” ei. Acela de a veni de la Bruxelles (dar te-am chemat noi, cucoană?) să muncească aici pe un mărunțis de trei mii de euro. Că a tras linie și a realizat că la salarizarea asta o să-i trebuiască o viață să-și închidă un credit de câteva sute de mii de euro luat afară. Ei, și în loc să aprecieze că a găsit un punct comun cu românul de rând (căruia, la salariul lui de iobag la tehnocratul bruxellez, i-ar trebui tot o viață să-și achite creditul; ăla de câteva sute de lei, însă, luat pentru o amărâtă de electrocasnică, eventual made in UE-ul de al cărui salariu îi e dor prunei noastre!), cetățeanca ne varsă lături în cap.

Așadar, motivele doamnei Prună de a-și strepezi vorbele prin buzele aproape învinețite au o cauză… Răul! Răul din răul din ea, însă! Iar dacă până mai ieri mai credeam că încleștarea de pe chipul acesteia e o reprezentare clasică a „ong”-istului antamat pe viață pentru o nenorocită de bursă șorosistă, din tinerețile-i de fruct necopt, stafidit azi și nezemos nici cât pentru o vorbă mioritică de duh, realitatea e că, de fapt, ea nu ne suportă. Are și asta alergie la români. Dar trebuie să stea aici, printre „băștinașii” cărora a venit guvernul de import să le oglindească în cioburi de sticlă fețele dorite de Soros. Or, să vină de pe postul de înalt funcționar CE pe amărâta asta de burduf de bugetar dâmbovițean nu e chiar treaba plăcută, nu?!

În realitate, disperarea de prună e aceea că i-a trecut vremea recoltei! Și s-ar putea să nu o mai pună nimeni la nivel așa de înalt după ce-și va fi împlinit opisul delegat în guvernul unei țări de „provinciali”. Că tare ne e teamă că Bruxelles-ul i-a trimis pe ăștia pe post de guvern de import, nu doar pentru a-și marca teritoriul, ci pentru a scăpa de „înalții funcționari”. Că nu doar la București se schimbă guvernele la rocada grupurilor de interese!

Dar, oricât și-ar fi nenorocit anul bruxellex cu detașarea la marginea lumii ei de aspirații, nu putem să-i permitem ministăresei să ne vorbească așa. Cu șarje în dispreț. Că atunci putem să-i vărsăm și noi țuiul vorbelor de duh acolo unde merită. Mai ales când își dă cu dreptul în stângul în clipa în care ne taxează cu acel „nu sunt treburile mele”. Adică nici măcar un pic de empatie cu românii ăștia pe care i-a găsit aici. Deja amărâți și la care ar trebui să se gândească de două ori înainte să-i lase și mai amărâți!

În plus, cum să accepți la nivelul nostru înalt, cât de înalt o fi el!, un ministru cu asemenea datorii?! Păi nu e clar că e șantajabil pe undeva. Și numai mâine nu om afla că datoria aia la banca belgiană (400 000 de euro!) e de fapt la o bancă paravan a afacerilor lui Soros! Am zis și noi, nu i-am dat în cap cu vâsla naționalismului! Deși asta ar merita mai mulți „tehnocrați”!

One Response to O prună în ciob de țui…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *