Răul definitiv și șansa Basarabiei

Orice convulsie din viața Republicii Moldova îmi reamintește de îndemnul pe care i-l da Lenin, imediat după Primul Război, lui Nichita Smochină, patriot român transnistrean, viitor consilier al Mareșalului Antonescu: „Dumneavoastră, moldovenii, nu aveți niciun fel de interese să luptați de partea Rusiei, care de veacuri a înrobit poporul vostru. Moldovenii, din punct de vedere cultural, se găsesc mult înaintea rușilor. De aceea, continuați-vă [lupta] în regimentele naționale moldovenești și, cu baioneta în mână, cuceriți și consfințiți libertatea pe care nimeni nu o va face cadou poporului vostru moldovenesc.” Că de la Bruxelles s-au urmărit și se urmăresc cu îngrijorare evenimentele recente de la Chișinău nu ajută cu nimic, nici chiar avertismentele secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, care atrag atenția la riscurile ce pot aduce, în condițiile din zonă, atingere independenței țării.

Nici previziunile fostului președinte Traian Băsescu nu sunt mai utile: „Tuturor președinților moldoveni le-am propus unirea cu România ‒ a spus Traian Băsescu. Republica Moldova are doua variante: ori intră în UE, cu costuri foarte mari și nicio garanție a unei integrări, sau unirea cu România” Din păcate, orientările Chișinăului spre București sunt dominate de incertitudini ale scenei politice moldovenești. Tot acestor incertitudini li se datorează și creșterile și descreșterile economice. Dacă, de pildă volumul schimburilor comerciale cu Moscova au scăzut în ultimii ani (de la 655,1 mln $, în 2012, la 423,7 mln $, în 2014) în favoarea celor cu România (care au crescut de la 356 mln$ în 2012, la 423,7 mln $, în 2014) e doar o orientare a Executivului ce nu poate să pună la îndoială aspirațiile pro-occidentale ale Chișinăului care nu au influențat cu nimic soarta cetățenilor Basarabiei. Fraudele bancare din 2014 riscă să compromită șansele de integrare europeană în totalitate. Trei bănci (Banca de Economii, Banca Socială și Unibank) cu un aport de peste o treime din capacitatea bancară a țării erau deja în prag de faliment în 2014, se arată într-un raport guvernamental, cauzele cele mai apăsătoare fiind ingineriile bancare, creditele neperformante etc. Economia pierde în 2015 din ritmurile creșterii înregistrate în anul precedent.

Liderii de la Tiraspol șantajează cu manipularea pârghiilor energetice ale Moldovei, ceea ce determină Chișinăul să facă apel la executivul de la București pentru a da garanții de securitate energetică, cu preluarea sub garanții internaționale a datoriilor de stat basarabene, o altă piedică în calea unirii. Totodată sunt necesare garanții de proprietate inclusiv în sistemul financiar pentru a preveni noi prăbușiri bancare. În lipsa unei oferte durabile de locuri de muncă la ei acasă, numeroși moldoveni migrează pe piața rusă a muncii, însă și aici se vede o stagnare mai ales după răcirea relațiilor bilaterale în urma anunțării opțiunilor pro-europene ale Basarabiei în 2013, dar și ca urmare a căderii prețurilor la petrol și ca urmare a embargoului occidental îndreptat împotriva Rusiei după alipirea Crimeei și după imixtiunile ei în problemele Ucrainei. Venirea la conducerea Executivului de la Chișinău, a lui Pavel Filip (cu 56 de semnături ale unei coaliții pestrițe) îl scoate din calcule astfel, nu însă și din suspiciuni, pe Vladimir Plahotniuc, respins, la rândul lui, de către președintele Timofti. Aflat săptămâna trecută la București, Filip, căruia i se puteau imputa unele legături politice cu Plahotniuc (prin colegialitatea de partid), a încercat să se detașeze de acesta și a orientat obiectivele guvernului său mai mult spre criza financiară și politică din Moldova și spre înlăturarea lor printr-o serie de reforme. ”Sunt omul responsabilității”, a precizat Filip, conștient de reputația oligarhului Plahotniuc, cu care este asociat și la Chișinău și la București. El a găsit motivate în bună parte recentele manifestații de la Chișinău: „sunt de înțeles sentimentele” miilor de oameni care au protestat la Chișinău în ultimele zile, în condițiile în care „oamenii aveau tot dreptul să fie nemulțumiți, pentru că astea erau rezultatele” ultimelor guvernari, declara Filip la conferința de presă comună cu premierul Cioloș. „Trecem printr-o situație tensionată”, a mai adăugat el, invocând „presiunea teribila din partea socialiștilor, care au ca obiectiv alegerile anticipate”. Cât de ușoară va fi guvernarea lui Pavel Filip în condițiile în care oameni ca Igor Dodon, Oxana Domenti, or Viorica Cărare ‒caracatița corupției moldovenești ‒ sunt încă influenți rămâne de văzut. Presa de la Chișinău leagă de aceste nume „secătuirea bugetului de stat” cu multe mln. lei chiar prin intermediul unor instituții de stat. Detașarea de aceștia i-a fost cerută lui Filip duminica trecută de cei 20000 de manifestanți de la Chișinău; promisiunea a trebuit să fie întărită, așa cum spuneam, și la București, cumva sub girul lui Dacian Cioloș. Traseul împus de UE Moldovei în 2014 a cunoscut o serie de amânări, cele mai multe dintre ele obiective, având în vedere că moldovenii nu mai au încredere în liderii lor (Vlad Filat, Valeriu Streleț și alții) care au oscilat sub presiunile economiei precum și sub interesele rusofonilor și comuniștilor între Est și Vest, între Moscova și Uniunea Europeană, în ciuda declarațiilor lor duplicitare. A da vina numai pe clasa politiciă este încă o analiză timidă a situației din Basarabia, iar guvernul lui Filip nu este ultima șansă a Moldovei atât de obișnuite să aștepte și să amâne. La vârf, doar se resimt dimensiunile și profunzimile oscilațiilor și incertitudinilor, ale ezitărilor și neputințelor.

În fond, răul definitiv al Basarabiei s-a produs sub Stalin și continuă să cauzeze încă. Mișcările dureroase de eugenie întreprinse după 1940 se resimt și acum și cu ele se confruntă decidenții de la Chișinău. Că la cedarea Basarabiei, România pierdea, potrivit statisticilor, 50.762 km2 (Basarabia – 44.500 km2, nordul Bucovinei – 6.262 km2) cu 3.776.309 locuitori, dintre care 53,49 la sută ‒ români; 10,34 la sută ‒ ruşi; 15,30 la sută ‒ ucraineni; ruteni ‒ 7,27 la sută; evrei ‒ 4,91 la sută; bulgari ‒ 3,31 la sută; germani ‒ 5,12 la sută. În 1991, populația Moldovei de dincoace de Nistru era 4,364 mil. locuitori, iar în 2015 era de 3,555 milioane. În 2014, structura populației, liber declarată, arăta astfel:75,81 la sută ‒ moldoveni; 2,16 la sută ‒ români; 8,34 la sută erau ucraineni; ruși ‒ 5,95 la sută. În Transnistria, însă, avea următoarea structură: moldoveni ‒ 31,98 la sută; români ‒ 0,05 la sută; ucraineni ‒ 28,82 la sută; ruși ‒ 30,37 la sută. Din datele centralizate la Chișinău și date publicității, se consemnează structura populației după prima limbă vorbită astfel: moldoveni ‒ 1.988.540, adică 58.77 la sută ; români ‒ 554.814, adică 16.4 la sută; rusi ‒ 540.990, adică 15.99 la sută ; ucraineni ‒ 130.114, adică 3.85 la sută; găgăuzi ‒ 104.890, adică 3.1 la sută; bulgari ‒ 38.565, adică 1.14 la sută; alta ‒ 11.318, adică 0.34 la sută; nedeclarat ‒ 14.101, adică 0.41 la sută. La sfârșitul anului 2015 circa 500000 de moldoveni aveau pașapoarte românești.

După cum arată, așadar, și cifrele oficiale, dincolo de Prut și de Nistru răul stalinist e de neclintit, încât soarta Basarabiei rămâne confuză și, pe acest fond, oricând reîntoarcerea în spațiul fost sovietic este cu atât mai posibilă. Ajutorul promis de la București, destul de greu de suportat și de România, va fi mereu insuficient la Chișinău, iar ușa deschisă de Comunitatea Europeană e destul de îndepărtată. Cred totuși că un efort de voință al moldovenilor, o unire a lor mai întâi la ei acasă, le-ar da o șansă reală, temeinică, de care este conștient și executivul lui Pavel Filip. Iată de ce cred că și astăzi Lenin l-ar sfătui la fel pe patriotul român transistrean Nichita Smochină.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*