Ce-aţi făcut, domnule Mircea Diaconu?

După ce Mircea Diaconu a votat periculos în legislativul Uniunii Europene în favoarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, deziluzionînd milioane de români, actorul a semnat un document, la fel de repudiat, care prevede desfiinţarea statelor naţionale şi înfiinţarea unei uniuni federale europene. Mircea Diaconu se arată preocupat mai mult de „Şcoala lui Freud şi Şcoala de la Frankfurt”, care au căutat să implementeze „eliberarea sexuală” ca mod tîmp de lărgire a libertăţii individuale (adică, destrăbălare şi imoralitate), decît de şcoala românească, trimisă în degradare profesional-didactică. Europarlamentarul în cauză nu reprezintă nici pe departe interesele naţionale. Nu reprezintă România, nici pe cetăţenii ei.

Împreună cu alţi doi europarlamentari români, Marian Jean Marinescu şi Renate Weber, Mircea Diaconu, tot mai controversat şi contestat în ultima vreme, a semnat „Manifestul Spinelli” , document care constituie un atentat la siguranţa naţională a României, implicit, a statelor europene. Documentul stipulează că „soluţiile naţionale nu pot furniza soluţii adecvate, acestea aparţinînd trecutului. Scopul nostru este o Europă Federală, o Europă post-naţională”. Bravo, domnule actor! Servilism maxim pentru U.E.! Aţi votat pentru desfiinţarea Statului Naţional Român! Ruşine! „Contribuţia” celor ca voi va rămîne încrustată în memoria colectivă, drept act terorist împotriva poporului român! O altă măgărie a tuturor europarlamentarilor români a fost semnarea, la începutul acestui an, a documentului privind desfiinţarea industriei cărbunelui din ţara noastră. Românii i-au votat ca să le asigure un trai mai bun şi o Românie prosperă, nu să distrugă puţinul care a mai rămas dintr-o Românie furată metodic de un sfert de veac! Din păcate, cretinii ăştia care ne conduc şi cei care ne reprezintă în forurile europene s-au instruit la şcoala servilismului, trădării şi corupţiei.

Mircea Diaconu a chiulit de la cursurile de morală creştină, de patriotism, dar şi de la cele fundamentale de formare a personalităţii moral-laice şi, în mod decisiv, nu s-au prins de el cunoştinţele despre rolul în gîndire şi acţiune al omului pe Pămînt, despre identitatea naţională, despre o societate religioasă şi laică normală. Toate acestea i-au rămas străine cînd a avut proasta inspiraţie să intre în gaşca de gunoaie istorice, care, la ordin, semnează, în mod riscant pentru România, documentele băgate pe sub nas de miliţienii planetei. Să ne amintim că Spinelli, numele de la care provine documentul care îl incriminează pe europarlamentarul Mircea Diaconu şi pe ceilalţi doi coechipieri, a fost unul dintre primii politicieni şi jurnalişti de origine italiană, care au conceput şi promovat ideile federalizării europene. Spinelli a redactat în 1941 pe această temă, „Manifestul Ventone”, care, mai întîi, a circulat în rîndul membrilor Rezistenţei Italiene, apoi, a fost adoptat ca program al Mişcării Federaliste Europa, fondată în 1943 de acesta. Între anii 1976-1986, Altiero Spinelli a ţinut cu dinţii de elaborarea unui proiect de tratat care să înfiinţeze Uniunea Europeană, proiect aprobat majoritar în Parlamentul European, dar, mirosind a lucru necurat încă de la început, a fost blocat de guvernele naţionale, care au realizat un alt tratat în 1985 sub denumirea de Actul Unic European. De atunci şi pînă acum, ideea Europei unite s-a tot metamorfozat sub dictatura unei birocraţii stufoase şi asupritoare, devenind un hibrid periculos pentru independenţa şi identitatea naţională a statelor membre.

Soluţiile naţionale sunt soluţii ale trecutului”, spune documentul semnat de Mircea Diaconu. „Scopul nostru este o Europă federală post-naţională, o Europă a cetăţenilor. Pe naiba, o Europă a cetăţenilor! Este o Europă a mai-marilor ei, a exploatării, a întunericului, violenţei, terorismului, sărăciei, decăderii şi a desfiinţării identităţii de neam. Aceasta au semnat marii „patrioţi”, europarlamentarii români, Mircea Diaconu, Renate Weber şi Marian Jean Marinescu. În interiorul Puterii de la Bucureşti corupţii se vînd între ei, fac tîrguri şi se aruncă după gratii, alţi iresponsabili ne reprezintă strîmb la Curţile Europei, tot mai ameţită şi drogată cu iluzii, dar cel mai grav, ne vînd strămoşii, pădurile, pămînturile, ne vînd pe noi şi pe copiii noştri! Dacă rămînea la profesia de actor, în memoria colectivă ar fi rămas o figură de patrimoniu autentică şi valoroasă.

Rolul pe care Mircea Diaconu îl interpretează astăzi la Curţile Europei este unul negativ, diametral opus celui pe care l-a jucat, cu decenii în urmă, în filmul „Mere roşii”, pe atunci, exemplu de moralitate şi demnitate (referire la medicul Grigore Schileru). Între rolul de ieri şi cel de azi s-a căscat hăul pervers al „tranziţiei” interminabile pentru „România furată” în acel decembrie, dar folositor unor actori versatili, iubitori de bani şi putere. Pe scena politică internă şi europeană, Mircea Diaconu a devenit un actor antinaţional, dăunător şi penibil, cu dispreţ faţă de interesul românesc, faţă de valorile moral-creştine, profitabil însă pentru interesul personal şi o parte a mass-media, care promovează ura faţă de tradiţia şi identitatea naţională! Şi la Iaşi, de Ziua Unirii Principatelor, „actorii” de pe scenă cu discursurile lor sterile şi extrem de festiviste, au fost huiduiţi şi fluieraţi în timpul cuvîntărilor, printre care şi preşedintele Iohannis şi premierul Cioloş, relatează Agerpres. Huiduielile au fost imediat suprimate, pentru că în Piaţa Unirii din Iaşi, printre puţinii oamenii adunaţi, se foiau sepepiştii cu basmale şi căciuli, deghizaţi în oamenii ai muncii!