Relaţiile comerciale româno-ruse

Relaţiile comerciale şi cooperarea economică a României cu Rusia şi fostele ţări ex-sovietice de 26 de ani încoace, au scăzut din cauza lipsei de interes a clasei politice cu toate că producătorii şi oamenii de afaceri români sunt conştienţi şi interesaţi de potenţialul uriaş al pieţei ruse care este o piaţă sigură şi serioasă.

Din păcate relaţiile economice dintre România şi Rusia au devenit tot mai dezechilibrate ca urmare a răcirii relaţiilor politice se poate vedea şi din faptul că, în 1990 şi 1991, România a exportat în Rusia produse în valoare de 1,5, respectiv un miliard de dolari. Aceste exporturi nu au fost însă decît reflexul inerţiei unui sistem economic puternic legat de fostul lagăr comunist. În 1992, exporturile scad la 400 de milioane de dolari, iar în anul imediat următor ating un nou minim, de 200 milioane dolari. Anul cel mai negru a fost 1999, când am reuşit să vindem pe piaţă Rusiei produse în valoare de 50 de milioane dolari.

Politică externă a României după 1990 a fost construită exclusiv pe considerente geo-strategice şi mai puţin pe cele economice. Astfel, s-a reuşit aderarea la spaţiul euro-atlantic dar, în acelaşi timp, reducerea la minimum a relaţiilor cu Moscova. Abia în 1999 Bucureştiul a anunţat că este pregătit să-şi reconsidere relaţiile cu Moscova, nu numai la nivel politic, ci şi în domeniul economic. În acel an, premierul de atunci Radu Vasile a efectuat o vizită oficială la Kremlin, în cursul căreia a pus problema recuceririi pieţei ruseşti de către exportatorii români. În iulie 2003 a fost semnat Tratatul politic de baza româno-rus, ratificat de parlamentele celor două ţări. La acel moment, se aprecia că documentul va duce la o impulsionare a relaţiilor bilaterale. În 2004, premierul Adrian Năstase mergea la Moscova, vizita sa avînd un puternic caracter economic, delegaţia oficială fiind însoţită de un grup de 80 de oameni de afaceri. Un an mai târziu, în 2005, preşedintele Traian Băsescu a efectuat, la rândul sau, o vizită în Federaţia Rusă, însoţit şi de o delegaţie de oameni de afaceri români. Deşi Băsescu promitea o „depăşire a complexelor istorice”, care afectaseră relaţiile în ultimii 15 ani, în perioada următoare s-a constatat de fapt o răcire accentuată a raporturilor cu Rusia.

În momentul de faţă vânzările de vehicule reprezintă o treime din exporturile româneşti către Rusia, care au urcat în anul 2013 cu 500 milioane dolari, la 1,84 miliarde dolari, iar maşinile, aparatele şi echipamentele electrice totalizează un sfert din livrări, în top figurând Dacia, ArcelorMittal, Michelin sau Danfoss.

La finele anului 2013, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Federaţia Rusă a atins aproape cinci miliarde de dolari, în creştere cu 12,7 la sută faţă de 2012, din care exportul a fost de 1,84 miliarde de dolari, cu 36,1 la sută peste 2012, iar importul a fost de 3,15 miliarde de dolari, în urcare cu 2,5 la sută comparativ cu 2012. Soldul balanţei comerciale a fost de -1,3 miliarde de dolari, în scădere cu 24 la sută, ceea ce plasează însă Rusia pe poziţia a şaptea în topul statelor care au contribuit la deficitul comercial.

Potrivit datelor statistice, Rusia este al şaptelea partener comercial al României, (după Germania, Italia, Ungaria, Franţa, Turcia -?? şi Polonia), cu o pondere de 3,4 la sută din total, al nouălea partener la export, cu o pondere de 2,8 procente, şi al şaselea partener la import (după Germania, Italia, Ungaria, Franţa şi Polonia), cu o pondere de 4,3 procente.

În structură, vehiculele reprezintă principala grupă de mărfuri exportate 33,75 la sută, urmate de maşini, aparate şi echipamente electrice 25,7 la sută, produse ale industriei chimice 12,4 la sută, produse diverse (mobilă) 5,08 procente, metale comune şi articole din acestea 4,85 la sută, materiale plastice 4,08 procente, lemn, cărbune din lemn 3,98 la sută şi produse ale regnului vegetal 2,8 procente.

Ţiţeiul şi produsele petroliere domină importurile din Rusia, cu o pondere de 64 la sută în 2013, urmate de gaze naturale 17,2 la sută, materiale plastice 3,2 la sută, minereuri 2,7 la sută, metale comune şi articole 2,3 procente.

Între companiile româneşti aflate în top exportatori în Rusia, anul trecut, se numără: Automobile Dacia, Michelin, Kronospan, fabricile de mobilă Simex, Mobex, Jolidon, Terapia Ranbaxy, Antibiotice SĂ, Egger, ArcelorMittal Galaţi, Pirelli Tyres România, Lafarge Ciment România, Danfoss România, Upetrom Group.

În urmă reunificării Crimeei cu Rusia şi a războiului din Ucraina, UE a instituit mai multe sancţiuni economice împotriva Rusiei. Sancţiunile nu vizează activităţile comerciale, ci mai degrabă industria financiară, unele mari companii şi oameni de afaceri.

Rusia la la rândul ei a luat mai multe decizii ca replică la sancţiunile impuse de comunitatea internaţională, cea mai recentă vizând interzicerea importurilor de carne de vită, porc, pasăre, peste, brânză, lapte, legume şi fructe provenind din Statele Unite, Uniunea Europeană, Australia, Canada şi Norvegia.

Recâştigarea de către România a pieţei din Rusia şi zona CSI prin dezvoltarea exporturilor româneşti ar genera o adevărată şi reală expansiune economică românească pe plan extern. Promovarea exporturilor ajută la dezvoltarea producţiei interne, duce la creştere economică şi la crearea de noi locuri de muncă.

Ca om de afaceri hiperactiv pe piaţă rusă, sunt un bun cunoscător al realităţilor economice, sociale şi politice din Rusia, respectiv spaţiul ex-sovietic, unde deţin un portofoliu larg de relaţii şi un capital enorm de simpatie, pe care le cultiv în interesul economic şi naţional al României. Nu întâmplător ruşii mă numesc „românul cu suflet rusesc”.

Piaţă rusă este o alternativă de aur pentru România, în Rusia şi spaţiul ex-sovietic sintagma „mărfuri româneşti” („mobilă românească”, „încălţăminte românească”, „textile româneşti”, „vinuri româneşti”, „medicamente româneşti”, „produse alimentare/ legume/ fructe româneşti”, „mecanică şi utilaje româneşti” etc.) este încă foarte cunoscută şi apreciată la fel de bine că sintagma „parfumuri franţuzeşti” sau „blugi americani”. Toată lumea, generaţii mai vechi, dar chiar şi tineretul de peste tot teritoriul Rusiei şi ex-URSS îşi amintesc până în ziua de azi (sau cei foarte tineri au auzit de la cei mai în vârstă) de calitatea EXCEPŢIONALĂ a produselor fabricate în România. Nicăieri pe faţă pământului PRODUSELE/ MĂRFURILE ROMÂNEŞTI nu sunt atât de apreciate, dorite şi asociate întodeauna cu calitatea aşa cum sunt în Rusia şi în fostele republici sovietice!

Să nu uităm că în perioada Uniunii Sovietice erau cozi imense la mărfurile fabricate în România şi nu degeaba se spune că fiecare copil sovietic a fost „conceput” într-un pat pe care scria “fabricat în România”…. exemplele pot continuă …. trebuie neapărat precizat că produsele româneşti sunt încă cunoscute, şi apreciate pe această piaţă imensă, iar cetăţenii acestui vast spaţiu Euroasiatic sunt receptivi la produsele fabricate în România, indiferent care ar fi acestea: mobilă, textile, încălţăminte, produse alimentare sau medicamente….

Oamenii de acolo au încă în cap conceptul de mărfuri româneşti pe care îl asociază obligatoriu cu calitatea, prin urmare noi românii nu avem nevoie să cheltuim sume imense de bani pe publicitate şi promovare cum de altfel o fac multe ţări în încercarea de a cuceri noi pieţe de desfacere. Dacă noi românii vom face tot „ceea ce trebuie” vis-a-vis de această piaţă uriaşă, adică, în primul rând, să fim acolo cu produsele noastre, o să avem numai de câştigat!

Aşteptăm relansarea relaţiilor comerciale dintre România şi Federaţia Rusă, care pentru România ar însemna relansarea economiei naţionale. Dacă deocamdată, nu putem politic, ar trebui să putem economic aşa cum pot Germania, Austria, Franţa, Italia, Spania, etc…..

Clasa politică din România trebuie să ia exemplul altor ţări importante din Uniunea Europeană şi din lume care în pofida „aşa ziselor sancţiuni“ fac tot posibilul să îşi menţină şi chiar să dezvolte relaţiile comerciale cu Rusia. Ideile preconcepute dintre români şi ruşi ar trebui să dispară prin construirea bilaterală de punţi de dialog la toate nivelurile care să ducă la relansarea relaţiilor politico-diplomatice, economice, culturale între România şi Rusia. Din păcate, exită un deficit de informaţie în sfera realităţilor actuale dintre România şi Rusia şi tocmai de asta trebuie făcut în aşa fel încât populaţia din Rusia să ştie ce este în România actuală şi românii la rândul lor să ştie ce este în Rusia actuală. Rusia este unul dintre vecinii noştri istorici şi, tocmai de aceea, avem nevoie împreună de o relaţie care să fie bazată pe atitudini de respect reciproc, de asigurare a interesului reciproc, pe acţiuni pragmatice, mai ales în domeniul economic, şi care să nu fie influenţate, dictate de criterii impuse de o propagandă ostilă.

Gabriel Antoniu Lavrincic

Director comercial, Simex – România

One Response to Relaţiile comerciale româno-ruse

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *