Mândră fată dobrogeană…

Doina fetei dunărene”, cântec interpretat de marea nostră cântăreaţă născută şi crescută sub soarele dulce al Dobrogei, spune aşa: „Drag mi-e mie a doini/Jos pe malul Dunării,/Că mi-e Dunărea măicuţă/Şi mie şi lui bădiţă./Valurilor dragi vă spun/Că nu văd nimic acum,/Decât pe bădiţă al meu/Care-i duc dorul mereu./Maică Dunăre ştii tu/Că mi-e badea sufletu,/Fă cum poţi şi ştii mai bine/Şi adu-l înapoi la mine,/Să mi-aline dorul greu/Ca să pot trăi şi eu”.

Aneta Stan, interpretă inegalabilă a cântecului dobrogean, s-a născut în anul 1944, în oraşul Cernavodă, într-o familie de cernavodeni cu frica lui Dumnezeu şi cu iubire pentru muzica tradiţională dobrogeană, care au crescut cu drag patru copii, ca „patru fraţi într-un cojoc”. Susţinută de tatăl său, ea debutează în lumea muzicii în anul 1968, la vârsta de 24 de ani, când se alătură ansamblului „Brâuleţul“. Îşi continuă cariera alăturându-se în 1974 ansamblului „Rapsodia română“ din care au făcut parte cei mai buni cântăreţi de muzică populară ai ţării. În 1997 se alătură unui alt ansamblu folcloric, „Ciocârlia”, din care a făcut parte până mai ieri şi unde a avut menirea de a fi „vocea Dobrogei“. Aneta Stan a devenit în cei 50 de ani de carieră cea mai iubită cântăreaţă de muzică populară dobrogeană.

Ansamblul Artistic Ciocârlia, cel de care a aparținut marea nostră interpretă a melosului popular, deţine cea mai îndelungată prezenţă folclorică românească, fiind reprezentativ atât pentru imaginea pozitivă a Ministerului  Administraţiei şi Internelor – sub egida căruia funcţionează neîntrerupt, de la înfiinţare – cât şi a României. Repertoriul „Ciocârliei” cuprinde piese vocale, instrumentale, orchestrale şi de balet din toate zonele folclorice ale României. Adevarată „Şcoală de Folclor”, ansamblul a reunit, de-a lungul timpului, nume celebre ale folclorului muzical şi coregrafic românesc, impunându-se în conştiinţa publică drept un etalon de ţinută artistică. Istoria folclorului muzical şi coregrafic românesc nu poate fi scrisă fără nume celebre care au aparţinut „Ciocârliei”. Printre personalităţi artistice de ieri se numără soliştii vocali Maria Butacu, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Irina Loghin, Angela Moldovan, Ileana Sărăroiu, Benone Sinulescu, Mioara Velicu, Gheorghe Turda şi mulţi, mulţi alţii. Astăzi, membrii ansamblului, sunt prezenţi, prin spectacole şi concerte, pe scenele Bucureştiului şi ale ţării precum şi la recepţii în onoarea unor delegaţii şi personalităţi ale vieţii politice şi sociale din ţară şi din străinătate. Ansamblul efectuează numeroase turnee peste hotare, lăsând peste tot o excelentă impresie artistică. În ultimii ani a întreprins turnee în  Franţa, Belgia şi Germania (2001), Grecia, Iugoslavia şi Ungaria (2002), Austria, Germania, Italia şi S.U.A. (2003), Polonia, Bulgaria şi R.P.Chineza (2004), Grecia, Republica Moldova, Kazahstan şi Kirghizstan (2005).

În anul 2003, pentru meritele sale deosebite, de mesager al cântecului popular dobrogean, marea noastră interpretă Aneta Stan, primeşte titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Cernavodă, oraş pe care nu l-a uitat niciodată.

Marea interpretă a cântecului dobrogean avea să ne spună, printre altele: „Iată, am sărbătorit şi 50 de ani de carieră, în care, spun eu, am slujit cu multă dragoste Dobrogea, pe care o iubesc şi am reprezentat-o cu cinste, atît în ţară, cît şi peste hotare. Pentru mine, Dobrogea înseamnă acasă, dragostea mea, munca mea asiduă de peste 50 de ani. Ai mei locuiesc în Cernavodă, iar eu, deşi m-am mutat în capitală de când am plecat din „Brâuleţul“, în 1974, nu am încercat, niciodată, să-mi părăsesc zona. Am căutat, întotdeauna, să o reprezint cu aceeaşi dragoste.

Aneta Stan, m-a fermecat de când eram mic copil şi ascultam la radioul agăţat în peretele de la bucătăria părintească din satul Scorţeni de Prahova melodia cu „..Trişti şi negri rămân norii, Hai Dunărea mea, Toamna când pleacă cocoriii..” şi alte perle culese din apele Dunării, spuma mării şi ghiolurile deltei. A debutat cu „nestemate” muzicale, precum „Flăcăii din Dobrogea”, sau „Doina fetei dunărene”, o doină absolut excepţională, cântece curate şi şlefuite prin glasul şi sufletul domniei sale, culese şi adunate de prin sate, de la „Bătrânul haiduc Şteflea”, cum îi plăcea să spună într-un interviu la Radio Constanţa, din decembrie 1993. Înregistrările radio şi de televiziune, cu doinele frumoase şi cântecele atât de sensibile, au făcut-o să fie iubită şi îndrăgită de oameni, pentru că ani de-a rândul a adunat perlă după perlă, texte originale şi costume populare rare. Este foarte adevărat că folclorul din Dobrogea este mai greu de interpretat faţă de cel din alte zone ale ţării. De aceea şi glasurile trebuie să fie mai speciale, să ştii să separi folclorul românesc pur faţă de influenţele naţionalităţilor conlocuitoare, care sunt foarte multe la număr. Trebuie să cunoşti foarte bine zona şi să-ţi formezi un stil propriu, să aduci cântece noi… ceea ce se întâmplă destul de rar. Din zona Dobrogei, Doamna Aneta Stan este preferata mea. Să fiţi sănătoasă doamnă şi să ne mai cântaţi: „Frunzuliţă ruginie/ Haideţi la cules de vie, /La ivirea zorilor, măi/Sus în dealul viilor,/măi..”.

Ca și material discografic al cunoscutei interprete avem „Flăcăii din Dobrogea” (disc vinil) și CD-ul „Lume, lume, draga mea” (2004). Dintre cântecele aflate pe acestea putem menţiona: Ceaţă, ceaţă negureaţă”, „Primavara a sosit”, „Toată lumea zice”, „Pădure verde de fragi”, „Răsărit de soare deasupra Deltei”, „Plină-i lumea de dor”, „La cramă la Murfatlar”, „Am iubit și eu o dată”, „Nu da Doamne omului”, „Cernavodă, plai de dor”, Frunzuliță de-alior, plină e lumea de dor”, „Povață de la părință”, „Mă uitai la răsărit”, „Dragostea e lucru sfânt”, „Haideți fete și băieți”, „Aseară pe înserat”, „Viișoară dobrogeană”, „Sârbă din Oltina”, „Lanțeta cu viorele”, ș.a.

Inconfundabilă ca voce şi prezenţă scenică în peisajul muzicii populare româneşti, plină de energie şi degajând totdeauna o bună dispoziţie molipsitoare, Aneta Stan, vocea de sub soarele de aur al Dobrogei, ne încântă şi ne cântă totdeauna melodii care să ne ţină de dor, reuşind zi de zi să ne înveţe să visăm româneşte. „M-am născut într-un loc minunat şi am intrat pe Poarta Soarelui în Cernavodă. Acolo pot spune că am cunoscut cântecul. Din vechiul Axiopolis, locul unde a fost descoperit marele gânditor de la Hamangia, am plecat apoi în lume. Tata, care avea un glas extraordinar, a iubit foarte mult romanţa. Părinţii mei mi-au strecurat în suflet credinţa în „Ziditorul” nostru. Aceasta a fost prima mea dragoste, apoi a urmat folclorul. Dacă am pune în practică învăţăturile lui Hristos, măcar cele zece porunci, nu ne-ar mai trebui judecători. Nu ne dăm seama, dar ne trebuie foarte puţin ca să fim fericiţi. Ţuchi şi Breazu – un cal şi un câine – au fost cei mai buni prieteni ai mei în copilărie. Breazu era un cal de cavalerie, care avea o stea albă în frunte, ce se prelungea până la nas. O frumuseţe, nu alta. El era uriaş, iar eu o pitică şi lăsa capul jos ca eu să-l pot săruta. Îl băteam apoi pe picior, iar el se aşeza aproape în genunchi şi eu îl încălecam. Dacă îi puneam însă piedica nu voia să-mi asculte comenzile. Nu-i plăcea. El adora să fie liber. Ţuchi mă conducea întotdeauna acasă, iar apoi se întorcea să fie alături de Breazu. Am avut o copilărie minunată şi nişte părinţi cum le-aş dori tuturor. Deşi aveam o carieră în spate, la un moment dat, dorinţa de a-mi îmbunătăţi cultura muzicală, şi nu numai, m-a determinat să urmez Facultatea de Muzică a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti. Am vrut să cunosc în profunzime muzica dobrogeană, ţinând cont de ritmul deosebit pe care îl are. Având foarte multe culegeri, dar şi creaţii recunoscute de Uniunea Compozitorilor încă din 1969, le imprimam neştiind să scriu pe note şi atunci sunam la marii dirijori cu care am şi colaborat ulterior, excepţionalul Ionel Budişteanu sau Constantin Arvinte. În prezent sunt un om împlinit din punct de vedere al carierei profesionale, dar singurul mare regret al meu este că nu am copii. În schimb, m-a înzestrat Bunul Dumnezeu cu 12 nepoţi. Am în memorie vocea mamei mele, pe care chiar am înregistrat-o pe bandă de casetofon, cu toate rugile şi descântecele ei. Dacă va voi Dumnezeu vreau să scot o carte cu toate leacurile, ce ştiu că va fi folositoare tuturor românilor. Mirul acesta de a cânta mi l-a dat Dumnezeu, iar legătura mea cu Divinitatea este foarte strânsă. El este cel care ne dă putere şi dorinţă de a merge mai departe. Fără El n-am fi nimic!”

Versurile unui dintre cântecele interpretate de Aneta Stan spun lucruri atât de frumoase despre dor și dragoste: „Frunzuliţă de alior/Plină e lumea de dor/Cum e cerul plin de nori/Frumuseţea ochilor şi dulceaţa buzelor/Ne aduc pe lume dor../Dorul şi cu dragostea/Sunt povara cea mai grea/Ce o poartă inima/Oamenii în sufletul lor/Îşi scriu dorul deseori/Cu cerneala ochilor…”

Absolventa noastră, cea care s-a implicat în cercetarea folclorului dobrogean cu atâta ardoare, a urmat Facultatea de Muzică (în prezent Facultatea de Arte), specializarea Pedagogie Muzicală, din cadrul Universității Spiru Haret din București, lăsînd în urma sa amintiri de neuitat, atât prin colaborarea cu televiziunea noastră dragă TVH (fosta TVRM), dar şi prin relaţia specială pe care a avut-o cu cadrele didactice şi cu colegii de clasă. Cântecele Anetei Stan sunt un adevărat balsam pentru suflet şi inimă. Ele continuă să aducă alinare, căldură şi speranţă acolo unde numai muzica mai poate pansa inimi. Balsam de of şi dor, vocea inconfundabilă a marii interprete dă o notă aparte versurilor parcă ţesute cu fir de aur, cu raze de soare dunărean, dobrogean şi tomitan.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*