Poetice…

Murindă-i Noaptea…

(rondel de Horga Mihai)

Murindă-i noaptea… o ard zorii
Topindu-i vise iluzorii…
Se sparge noru-n ciob de lună
Iscând sămânță de furtună

Se leapădă norul de ploaie
Torent ce cade în șiroaie
Murindă-i noaptea… o ard zorii
Topindu-i vise iluzorii…

Se agită marea, face spume
Dar cerul limpezit acum e
Hai, lună suflă-n lumânare
Și du-te și tu la culcare…

Murindă-i noaptea… o ard zorii

*

*                 *

Balada zeului Amor

De când mă ştiu am azvârlit

săgeţi de-amor la întâmplare

spre zei şi inimi omeneşti

ce doruri vor îmbătătoare.

 

Şi ţinta n-am greşit nicicând

cu arcul meu de soartă-ntins –

lumină şi căldură viul cată

pe al iubirii necuprins:

 

Bătrâni şi tineri, laolaltă

cu-ntreaga fire simţitoare,

sărutul dragostei adastă

ca pe acela dat de soare…

 

(Cântă şi dansează)

Iubirea mi-e mamă

şi tatăl amorul,

de-aceea din faşă

sunt totuna cu dorul.

 

De-o vârstă cu lumea-s

şi totuşi copil –

în floarea de dor

sunt dulce pistil.

 

Fragil ca un zbor

de cântec şoptit,

sunt concomitent

temut şi dorit:

 

Temut de acei

ce-ar vrea şi n-ar vrea,

dorit de mulţimi

ce cred că-s peltea.

 

Dar eu mă distrez

cu-ai mei săgetaţi,

tehui fericiţi

c-au fost încătuşaţi,

 

ce jurăminte-şi fac

pe cer şi pe pământ,

uitând de moda sex

cu bani-consimţământ.

 

(Apoi, revenind serios şi gânditor)

Nu-s obosit de-alergătura

pe-a lumii infinită sferă

atâtea mii şi mii de veacuri,

ci silă-mi e de-a Terrei atmosferă:

 

Cu arcul trag ca pân-acum

ca el cu ea să se unească,

dar sporu-i doar la-mperecheri

ce spurcă ordinea firească.

 

N-ajunge criza din familii

(divorţ şi nerodiri perene) –

asaltu-i dat de concubini

şi cupluri homo-lesbiene,

 

care câştigă-ncet teren

cu-ngăduinţa legii chioară

prin guvernanţi potrivnici firii,

şi-astfel morala-i de ocară.

 

Au fost abateri şi-nainte

de la porunca-mpreunării

la greci, romani şi asiatici,

dar nu la cotele turbării.

 

Globalizarea-i vinovată

şi crasa lipsă de ruşine

acolo unde altădată

cu mai puţin te simţeai bine.

 

De-aceea spun că nu mai vreau

s-aud de-a omului iubire –

amorul lui contrafăcut

în fond e doar batjocorire!

(transpunere poetică de George Petrovai)