Cele trei minute ale „no man’s land” -ului…

Cozile de topor, lașii și proștii… Sunt trei piloni ai agresiunii anti-românești prin mâna noastră mioritică. Pentru că, într-o tristă realitate, mare parte din agresiunea împotriva românismului se face prin… români. Și nu de la nivelul omului de rând, cel care, fie și din tribună, ca spectator minoritar în propria-i țară, se revoltă și își reclamă dreptul la respect, ci prin feluriții „vlădici”. Feluriții agramați de prin ministere care taie din curriculele școlare bazele didactice și istoriografice ale poporului român. Ori trădătorii care înlătură efigiile românismului pentru a face loc unor chipuri de lut ce ne vor devora curând și identitatea dacă nu le vom sparge sub pumnul revoltei. Și, deloc de ignorat, este și numeroasa prostime bugetofagă care, pentru liniștea zilei de mâine, tace și iscăleste tâmp decizii ce ne zdrobesc destinul.

Pentru că, oricât și oriunde ar încerca scelerații din secuime să-și afișeze, nu simbolurile „lor”, ci mesajele anti-românești, ori să intoneze imnul cârpei secuiești, dacă ar fi dați cu capul de perete, izgoniți de pe teren în cazul meciurilor, măcar până își grohăie „imnul” prin pubele, acolo unde le este locul, eliminați din competiții dacă persistă în afișarea unor asemenea acțiuni de sfidare a majorității, sancționați sub culpa instigării la nesupunere civică și chiar violență (ori numai români sunt a priori vinovați de orice?), autoritățile, dacă și-ar face datoria, dacă ar veghea și nu s-ar face părtașe unor mizerii, doar pentru că acestea sunt susceptibile a fi, pentru unii, „political correct”, iar pentru alții „de nivel prea înalt” pentru a-și băga carecumva nasul, nu am ajunge la asemenea situații!

Un strop de hotărâre dinspre autoritățile Statului Român. Și un gram de curaj din partea reprezentanților statului pentru a-și asuma locul și condiția de care, alminteri, se folosesc din plin. Doar de atât ar fi nevoie!

Din păcate, inclusiv un for sportiv, Federația Română de Baschet, s-a dedat la a juca o carte anti-românească. Pentru că, a nu lua act de șovinismul unei echipe la adresa noastră, a ignora lipsa voită de fairplay din partea „grofilor” (și „groafelor” din cadrul echipei feminine de baschet „Sepsi SIC”, jucătoare ce ar fi putut dovedi că sunt niște gingașe garoafe dacă își respectau adversarele și întrerupeu ele meciul în momentul în care cei 1500 de spectatori au început să înjure fetele de la Universitatea Cluj!) ori a permite continuarea unei meci într-o atmosferă de injurii la adresa, nu doar a jucătoarelor noastre, ci a țării întregi, denotă ori prostie, ori lașitate, ori chiar trădarea unor minime repere de indentitate națională…

Am fi spus lașitate și prostie, ori „lașitate din prostie” (și mai nimerit, pentru că mulți români se fac mesageri ai anti-românismului din pură neghiobie!) dacă lucrurile s-ar fi rezumat la starea de fapt de pe teren. Dar, faptul că nici un oficial al FRB nu a avut curajul să întrerupă meciul până la oprirea așa-zișilor suporteri maghiari din fluierat și înjurat denotă o tristă similitudine cu alte acțiuni din spațiul public, revendicat cu înalte aere de către structurile oficiale, dar lăsat pradă liberă în cazul agresiunilor anti-românești.

Să transmiți însă, în numele Federației Române, un comunicat oficial în care să justifici și să legalizezi comportamentul anti-românesc al echipei secuiești „Sepsi Sic”, echipa grofilor Antal Arpad și Tamas Sandor, și al galeriei acesteia, față de echipa românească, prin formatul „ceremonialului de prezentare a echipelor” arată a vânzare de țară, nu a prostie… Căci, de oarece neghiobie pot fi acuzați, eventual, doar cei dau crezare unor astfel de comunicate! Mai ales că Federația a oficializat practic, sub pretextul ceremonialului de prezentare a echipelor, trei minute de anti-românism. Un anti-românism în care acum am fost înjurați și huiduiți, iar mâine probabil vom fi scuipați și alungați…

Trei minute pe care Federația le consideră un „teritoriu al nimănui”. Un spațiu de timp în care, după intonarea Imnului Național, o echipă, sub pretextul încălzirii de trei minute, poate face orice! Astăzi, să dea gir suporterilor în intonarea „imnului” secuiesc pe post de imn al galeriei (!), permițând suporterilor să continue cu o tiradă de injurii, mâine poate să dea glas unor îndemnuri la agresiune împotriva românilor.

P.S.:

Un bosniac, antrenorul Dragan Pericevici, s-a dovedit un adevărat protector al românismului, din respect pentru țara în care trăiește de 20 de ani trimițându-și jucătoarele, după intonarea Imnului României, la încălzire, pentru a nu da credit intonării melodramei secuiești. Și-a asumat înjurăturile și huiduielile din tot timpul meciului, dar nu și-a plecat fruntea, iar el ar fi avut scuza cea mai bună, nu așa cum au făcut, prin explicații tembele, oficialii Federației (nu Române, ci Anti-românești) de Baschet!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*