Imaculații…

Observ de la o vreme că nici albul zăpezii nu mai este virginal ca în nostalgiile romantice ale lui Villon și nici măcar ca în umorul cinic al iluministului Voltaire. Mărturisesc că în fiecare an am așteptat prima zăpadă cu bucurie fiindcă aveam senzația primenirii sufletești; aveam sentimentul că se face tabula rasa și că pot s-o iau de la început; un alt început. În ultima vreme, însă, zăpada care se lasă atât de așteptată se vede că și-a pierdut funcția purificatoare și cred că ar trebui să boim manual, răbdători, totul cu vopsea lavabilă, dacă vrem să acoperim toate mizeriile și să ne amăgim cu o candoare artificială. Niciodată, ca anul acesta, românii nu mi s-au părut mai triști, mai stingheri.

Petrecerile lor din noaptea dintre ani, altădată exuberante, s-au putut traduce de data aceasta fie într-o defulare de energii reprimate cu stoicism timp de 365 de zile și de nopți, fie ca o detașare culpabilă de glumele proaste ale vieții de zi cu zi. Anul acesta, televiziunile mi-au lăsat impresia unui spectacol burlesc, neverosimil, sau a unui spectacol nereușit, de amăgitoare operă bufă. Organizatorii de revelioane televizate au încropit, cel mai adesea, ca niște novici, spectacole vizibil subordonate aproape exclusiv ideii de divertisment, scăpând însă de sub control celelalte funcții și conotații ale spectacolului.

Tot acum, s-au umplut de ridicol câțiva politicieni care simt că se apropie scadența electorală și au folosit din nou ecranul vrând să arăte cât de „omănoși” sunt sau pot fi. Un avans care nu mai poate arvuni un nou contract nici măcar cu cei mai naivi dintre alegători. I-am văzut pe unii dispuși să se dea în spectacol, să cânte, să danseze doar-doar le va crește popularitatea. De fapt, zilele trecute a cântat și președintele american, deși Obama a făcut-o la modul solemn, la înmormântarea pastorului biserici metodiste din Charleston, împușcat într-un stupid „război al raselor”. Aceiași parlamentari, sau alții, oricum angelice figuri ale clasei noastre politice își proclamă, pe unde au ocazia, intenția ca în mandatul următor… Și atunci gândul lor se îndreaptă din nou spre orășeanul care așteaptă canalizarea și pe strada lui, spre săteanul care vrea alimentarea satului cu apă, spre fermierul care așteaptă subvențiile până la faliment, spre medicul predispus să emigreze în orice clipă spre alte zări, spre profesorul care…, spre pensionarul care… și ar putea să le dea votul în acest 2016 care se anunță așa de imprevizibil încă din prima zi. Și îmi amintesc de eroul lui Voltaire, Pangloss, care îl îndoctrina pe imberbul Candid cu teoria optimistă a lui Leibniz. Acesta va crede cu naivitate în ce i se inoculase până în clipa în care ideile sale eșuează în confruntare cu adevăratele dificultăți ale vieții. În cele din urmă, eroul, cu un umor cinic înfierează până la blasfemie religiile, guvernele, politicienii.

Îndrăznesc să prognozez că, în democrațiile sclerozate ale partidelor noastre politice, aceiași politicieni expirați la testul reprezentativității vor apărea fără jenă din nou pe listele candidaților și la parlamentarele din 2016. E de așteptat să îl găsim printre ei și pe fostul premier Victor Ponta în numele unui alt elan, probabil ceva mai elaborat formal, dar în esență neschimbat. E de așteptat să-i regăsim la confruntare cu electoratul pentru un nou mandat și pe cei 150 de aleși care nu au luat niciodată cuvântul în Parlament. Printre ei, poate Oana Mizil, Mihai Sturzu, Alexandru Mazăre, Remus Cernea. Ar putea să ceara reînnoirea mandatului și deputatul Ion Diniță (proprietarul a cincisprezece case prin mai multe localități din țară, dar și în Marea Britanie), deputata Steluța Cătănoiu care și-a cumpărat paisprezece locuințe în 2012, Sergiu Constantin Viziru cu cele 13 locuințe ale lui, Mircea Vasile Cazan cu zece locuințe – cum a informat presa. După regulile echilibrului și ale compensațiilor etice, o nouă candidatură a lor ar fi de așteptat să fie ignorată de electorat. Însă nicio altă posibilitate nu este sociologic exclusă. În ce mă pivește, deși ar trebui să fiu ceva mai sceptic, aștept totuși să vină acea zăpadă purificatoare, molipsitor de albă, de sub care să iasă imaculații de care avem nevoie; avem apăsătoare nevoie.

2 Responses to Imaculații…

  1. Pingback: Imaculatii… | Piata bursiera

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*