Dacă Patria este o… „plantă”, și aia „de apartament”, adică gălbuie și bolnăvicioasă, ei, guvernanții, nu pot fi decât niște buruieni care o sufocă! Niște fibre vegetale fără coloană care se agață în jurul ei, strivind-o… Iar dacă această picătură seacă de zaț din puțul (ne)gândirii venea din partea unui „dorel” de stradă, trăindu-și clipa de afirmare prin șanțurile patriei, alături de feluritele plante nefolositoare, citatul ar fi rămas acolo unde îi era locul. Lângă uscături. Dar vorbele au fost rostite cu tâlc academic (deh, și trestia gânditoare poate fi doar o buruiană, depinde pe unde s-a ițit!), chiar de către unul dintre (vice)cârmacii țării. A „patriei-plantă” clamată! O plantă pe care, același cetățean-buruiană, cu nume vegetal cam tâmp, o vede crescând undeva în apartamentele noastre „de vis”. Acum, nu a precizat în care dintre zonele apartamentului, cele normal impozitate sau cele supraimpozitate după sediul microafacerilor de apartament…
Și ne-a mai urat câte ceva vicepremierul puțului de la Victoria… Înainte de toate, să avem puterea de a „răbda nedreptăţile”, că nu geaba s-a stârnit seceta austerității tehnocrate şi s-a anunțat din start, chiar el, sociologul cifrelor pisohopate, Vasile Dâncu, pe funcția de cioclu al bugetarilor. Apoi, într-o ironie fină, aparent ardelenească (dar singura legătura cu Ardealul a acestui „dorel” politruc în blană de miel Vasile este apartanența la clanul grupului de la Cluj!), făcătura semiacidă de factură (vice)tâmp-dâncească ne-a mai transmis un mesaj vizavi și de capacitatea noastră de ne grupa „Colectiv”, de a răsturna guvernările, și, mai apoi, de a ne rispi sub adierea trestiilor impostoare. Astfel, vicepremieul de la Palatul Victoria ne-a urat și „putere de luptă împotriva lor (a nedreptăților – n.n.) fără să obosim”.
Așadar, doi ideologici ai grupului de la Cluj s-au (re)produs cu nemărginirea mărginirii lor intelectuale la adresa „imobilismului şi centralismului de tip bolşevic” de la București. Primul a fos Ioan Rus, care ne-a făcut nevestele curve iar copii golani, în timp ce golaniada reproșată căpșunarilor înflorea, precum ciuperca sub sudoarea căpșunarilor, chiar în propria-i familie. Acum, al doilea politruc al grupului de la Cluj, ambalat ca tehnocrat (dar poate la nivel de „puțime”; știu sociologii ce e aia!), ne cadorisește cu imaginea Patriei-plantă și statutul celor ce cultivă planta cu pricina. Mai rămâne ca al treia „reformist” al Grupului de la Cluj, Vasile Pușcaș, să-și descarce muniția de frustare. Fie, în „golanii” și „curvele” lui Rus, fie în „plantele” demografice ale Patrei lui Dâncu!
Or, dacă așa gândește despre noi ideologul „ceaprăriei” de la guvernare, e clar cam câtă ceapă degerată dau pe noi Julien Cioloș și Werner Iohannis…
Și ne-a mai urat același sinistru personaj, așa, un fel de colăcel-prescură peste pupăza pregătită țării, să avem înțelepciunea „de a extrage bucuria de a trăi din cele simple”. Or, halal urătură de An Nou! Dar știe gura pupezei tehnocrate ce spune. Căci, din cele simple vom a ajunge a trăi dacă reformistul tâmp își va face exercițiile de austeritate pe noi, eventual pentru a pune din cele bogate pe masa altora.
Un singur lucru l-a nimerit în mesajul ei planta tehnocrată a sociologiei politizate. Acela de a ne recomanda să distingem „falsurile din darurile şi tentaţiile lumii”. Că tot ceea ce ne oferă „tehnocrații” reprezintă, într-adevăr, un mare fals… Un Grivco Sorosit, imitație ieftină de USL.
P.S.:
Problemele viceplantei de la Palatul Victoria sunt mult mai profunde decât autoinducerea sacrificiului glorios al călărețului singuratic în numele patriei! Autoelogierea personalității sale mistice, delirant mistice!, într-o spirală mesianică, prezentă în autoprezentarea sa: „Cei care mi-au pus în mână stindardul greu de grănicer perpetuu s-au bazat pe faptul că niciodată nu voi rătăci cărarea cu o asemenea sarcină încredințată de memoria străbunilor mei năsăudeni”. Este autoelogiul sacrificiului pentru țară a unui „grănicer” care considera ca înlocuirea tricolorului românesc cu steagul secuiesc, la Sfântu Gheorghe, de 1 Decembrie, a reprezentat doar „un incident regretabil”. Păi, unuia ca asta nici plantele din seră nu ar trebui să i le lăsăm pe mână!
Lasă un răspuns