Balada sfertului de veac ratat…

Că viaţa-i scurtă ştim şi noi,

românii condamnaţi la somnolenţă

prin vrerea unui orb destin

şi-a ticăloşilor cu ştaif demenţă.

 

Demenţa de-a fura cu sacii

din tot mai firavul buget –

un ritual atotpolitic

ce-ngroapă ţara-ncet, încet.

 

Un sfert de veac s-a tot furat

şi se mai fură fără teamă,

dovadă că ni-s legile făcute

de-aleşi cu hoţii de o seamă.

 

Se fură mai ceva ca-n codru,

după ce codrii s-au cam dus;

dar una-s micii ciorditori,

cu totul alta leprele de sus:

 

Lichelele de jos şutesc

(cu legile înduşmăniţi)

ca traiul mizerabil să şi-l ducă

pân’ vor fi-n temniţi omeniţi,

 

pe când – cu legile în mână –

aleşii fură milioane,

pe veci pierdute pentru ţară

de-un vajnic Cod penal cu toane.

 

Ba şi mai şi, îşi rostuiesc

cu bani o scurtă-ntemniţare,

captivi să fie-apoi o viaţă

în cuşca faptelor acuzatoare.

 

N-admit să piardă nicio clipă

din viaţa lor nelegiuită

şi prea puţin se sinchisesc

că România-i vlăguită,

 

c-adică într-un sfert de veac

necinstea a ajuns în frunte,

iar cinstea stă să-şi deie duhul

sub al nesocotinţei munte.

 

Tocmai de-aceea ţara noastră

e bipolară-n toate cele:

Un bine în recul de-o parte,

dincolo zelul întru rele…

*

Şi iată că-n aceste zile

(un lucru greu de-anticipat),

Ilici, pentru mineriade,

să dea socoată-a fost chemat.

 

Nu-i rău, vor spune poate unii,

că-n fine legea-i aplicată –

mai bine mai târziu decât

să nu se-aplice niciodată!

 

Aşa e, şi cu toate astea

pace nu-mi dă o întrebare:

Chiar trebuiau atâţia ani

pentru corecta încadrare,

 

când faptele sunt grăitoare

în grozăvia lor finală,

iar martori mii şi-nregistrări

fac din dosar treabă banală?

 

Fiind, dar, totul la vedere,

tărăgăneala-i lucrătură –

justiţia „independentă”

n-avea-n vedere fapte, ci pe om

şi-a lui politică postură.

 

Au demarat acuma cazul

împinşi de jenă de la spate

şi de dorinţa

să-şi etaleze-independenţa,

c-oleacă de mai zăboveau

– taman ca-n cazul Vişinescu –

ia-l de-unde nu-i pe Iliescu…

 

Şi ce pedeapsă pot să-i dea

(la opt decenii şi jumate)

să-şi ispăşească vina toată

pentru tot răul făptuit

românilor şi ţării laolaltă,

iar juzii democraţi să pară

că nu fac omenia de ocară?!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*