Dublu eveniment comic la Teatrul de Comedie

Recent, în foierul Teatrului de Comedie din București, actorul de comedie, scriitorul, dramaturgul (încă nejucat) și cronicarul dramatic la două reviste bucureștene recunoscute („Viața Medicală” și „Bucureștiul literar și artistic”), cel pe care cu drag îl numim Candid Stoica, cu prilejul lansării noilor sale cărți, „Ridi Pagliacio” și „Cronici cu spini de trandafiri”, și-a sărbătorit serios, stând încă în picioare alături de colegii săi dragi și „fragila” vârstă de 80 de ani de la naștere.

Au fost prezenți la eveniment prieteni, viitori academicieni (Radu Iftimovici), dramaturgi (Dinu Grigorescu, S. Ungureanu), autori (Vera Molea), profesori (Zizi Munteanu, George Grigore), satirici (Denis Dinulescu), directori de trupe (Adrian Fetecău), funcționari bancari (A. Silberman), actori colegi (Eugen Racoți), cunoștințe mai noi și mai vechi (Fl. Tănase, Sonia Negu, Rodica Dobre, Marina Panait), radiofoniști (Violeta Berbiuc), pensionari anonimi încă valizi, pișcotari, nelipsiți de la asemenea manifestări (nomen odiosa), militari în civil (Kuki Borislavski), poeți (A. Capița), dar și canalul TVR 2 care a și transmis ulterior evenimentul. Au luat cuvântul și au vorbit despre activitatea „tânărului” sărbătorit, mai toți cei menționați mai sus și chiar și cel în cauză, îmbrăcat în costumul personajului lui Traian Necșulescu din cunoscuta piesă „Escu” de T. Mușatescu (care urma să se joace pe scena Teatrului de Comedie), relevând atât talentul neobișnuit, indiscutabil al actorului și interpretului a atâtor roluri interesante, dar și calitățile deosebite ale cărților respective care urmau a fi lansate, adevărate istorii (în anecdote) ale vieți teatrale românești din ultimul timp. Actorul, autorul și cronicarul dramatic Candid Stoica, în micul său discurs, după ce a mulțumit cuviincios celor prezenți și directorului Teatrului de Comedie, cunoscutului actor George Mihăiță, n-a uitat să-i amintească pe cei câțiva care l-au ajutat de-a lungul lungii sale cariere artistice, în special pe regizorul Lucian Giurchescu, fostul director al Teatrului de Comedie, cel care l-a și angajat la acest teatru, ulterior lansându-se într-un atac destul de virulent, deloc comic, la adresa directorilor (managerilor) de teatru din ziua de astăzi care ezită încă să-i joace piesele strânse în volumul „Șase piese în căutarea unui teatru”, piese care, la rândul lor spun întâmplări reale, interesante, chiar dramatice, trăite de autor, despre lumea teatrului care nu este, de multe ori, chiar atât de feerică pe cât se spune. După lansarea celor două cărți, cei prezenți la eveniment s-au împărțit în două „tabere”: o parte au intrat la spectacolul în care joacă de 11 ani o echipă de elită „în cap” cu Vladimir Găitan, Gabriela Popescu, Ion Chelaru, Mihaela Teleoacă, etc, iar alți s-au împrăștiat prin urbea bucureșteană, rumegând în tăcere posibilele sentimente, pro, dar mai ales contra, despre manifestarea respectivă, destul de ciudată la care au asistat, fluturând pe buze zeflemeaua tipică a românilor: „Mai dă-l în brânză. Face atâta caz pentru niște cărți în care a copiat și el ce-a văzut prin bătătură”.

Un posibil epitaf pentru cei ce l-au felicitat pe actorul, scriitorul și criticul dramatic Candid Stoica, întrebându-l ce mai face, scos chiar de sub pana sa autentică, ar suna cam așa:

                                                                                                                                               Iar eu fac ce-am mai făcut

De când mama m- a născut

și viața am început

nimănui nedând tribut.

Teatru fac și teatru joc

fără să am pic de șoc.

Teatru joc și teatru fac

fără să am pic de trac

Și tot așa m-am menținut

Chiar din ziua de debut

O clipă nu m-am abătut

De la al meu sfânt statut

De a face ce mi-a plăcut

Nimănui nu m-am vândut

Dar oricât m-am zbătut

Oricâte roluri am țesut

Oricâte piese am străbătut

Tot n-am devenit cunoscut

Dar am fost recompensat

Pentru tot ce-am îndurat

Cel de sus m-a premiat

Cu o iubire de invidiat

Cu o femeie unicat

Ce m-a iubit nelimitat

De aceia nu-s abătut

și din Bolintin până-n Sascut

cu mare bucurie vă salut

când încă n- am dispărut!

La mulți ani, tuturor!

Candid Stoica (04.12.2015)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*