Încotro, România?!

Am fost timp de două săptămâni la o mănăstire isihastă, adică pe alta planetă. Numai la slujbele de duminică veneau oameni din împrejurimi, în rest totul era ca pe Athos. Starea măicuţelor era de o seninătate absolută, dovadă că ea radia din lăuntrul credinţei lor, foarte puternice, de neclintit. Această mănăstire a fost lovită de regimul comunist, care practic o desfiinţase, dar acum este floarea florilor, monument istoric, un model de stare sufletească.

Dar pentru cine? Pentru oamenii normali, desigur, care mai au suflet, care vor să-şi îngrijească psihicul. Dar ce facem cu sălbăticia generală? Ce nevoie au parlamentarii sau cei din mass-media de Psaltire, de Filocalii, de cărţile lui Pavel Florenski, de radicalismul ortodox al părintelui Serafim Rose, de toate acele comori creştine care se află în biblioteca minunatei mănăstiri athonite?

Aveam televizor în cameră. Dar îl aveam numai ca să-l închid. Fiindcă ori de câte ori îl deschidem, auzeam şi vedem numai prostii. E inadmisibil ca timp de dpuă săptămâni să nu doresc să urmăresc la TVR nici cinci minute dintr-o emisiune! Seară de seară, timp de cinci ore, TVR s-a transformat într-o hazna politică. Vorbăraie nesfârşită. Cred că niciodată acest post nu a fost mai insipid. Nu mai vorbesc de posturile despuiate, ProTv şi Antenele, care nu au nici un Dumnezeu, numai prosteală, ca şi cum populaţia ţării e formată numai din tâmpiţi, care stau cu gura căscată la concursuri de muzică uşoară sau de bucătărie. Mă mir că nu vin aici la mănăstire să vadă cum se fac mâncărurile de post, care sunt îngereşti, sau să audă cum cântă măicuţele athonite colindele! Niciodată nu am avut mai limpede, prin contrast cu trăirea monahică, imaginea unei politici oarbe, transformată în băşcălie şi vorbărie continuă. Iar agresiunea împotriva valorilor este distrugătoare pentru ţară. Acum, mass-media a găsit alt subiect, parcă cineva ar dirija lucrurile (Satana, desigur): compromiterea domnitorilor români. Se dau numai poveşti cu orgiile sexuale din evul mediu, dezmăţul de la curtea voievozilor, doar trădări şi prostituţie! Rezultă că am avut o istorie numai cu perversiuni sexuale şi criminali!

Cine are interes să fie prezentată aşa istoria României? Au teminat cu Eminescu, „cadavrul nostru din debara”, cu România contemporană, o adunătură de proşti, un popor cu „structura fecalei”, atacăm acum istoria sfântă! Ca să se arate cât de inocenţi sunt actualii conducători, cărora li se opunea modelul României profunde, acum ni se arată, chipurile, adevărata faţă a acestui model, o Românie a dezmăţului satanic, sfârtecată de trădări, violuri, crime, un bordel sardanapalic!

Mi-adiuc aminte ce spunea părintele Cleopa, când m-am dus la Mănăstirea Sihăstria să-i iau un interviu, că tot ce a construit biserica timp de două mii de ani, toată morala ei, o distrug acum televiziunile. Atât timp cât televiziunile continuă să meargă pe calea Satanei, a pierzaniei, a prostituţiei, România e pierdută, fiindcă este atacată esenţa ei, credinţa, care înseamnă morala românilor! Iar fără morală, un popor e pierdut!

În aceste condiţii, cât de puternice sunt rugăciunile măicuţelor de la mănăstirea isihastă, care vor să vindece România de aceste boli ce par fără leac. Rugăciunile sunt către marii tămăduitori, cu Sf. Nectarie în frunte, născut în Tracia şi cu moaştele la biserica Radu Vodă, în speranţa că îi va tămădui şi pe bolnavii din fruntea naţiei. Da, dar boala lor e fără leac, fiindcă nici Dumnezeul isihast nu poate vindeca boala generalizată care a cuprins România şi care nu se va termina decât cu un pârjol absolut, cu o apocalipsă. Cu o crasă inconştienţă, aşa cum se vede prin noua ei conducere iresponsabilă, România se îndreaptă spre apocalipsă, dovadă că nimeni nu e conştient de acest lucru. Exact cum s-a întâmplat cu tragedia de la Clubul Colectiv. Au ars de vii 400 de oameni, dintre care 62 au murit, dar nimeni nu e vinovat! Adică defecţiunea societăţii este atât de mare încât nimeni nu mai sesizează o iminentă tragedie. Este luată drept un lucru firesc. Toată populaţia ţării îşi dă cu părerea şi continuă să merargă mai departe, orbecăind. Unde se întâmplă aşa ceva? Numai într-o lume care fierbe într-un cazan cu smoală şi nu simte. Cine opreşte tăvălugul ucigaş când nimeni nu-l vede?