Părintele Paroh Petru Moga este cunoscut iubitorilor de credință autentică și de înaltă spiritualitate prin cuvintele sale de o vibrație duhovnicească profundă și veritabila sa credință, transmise nouă și prin diferitele emisiuni radio şi TV precum şi în cadrul emisiunilor Radio și TV Trinitas ale Patriarhiei Române, difuzate în ultimii ani. Nu există suflet creștin românesc, iubitor de frumos și de viață spirituală, care, cunoscându-l, auzindu-l sau văzându-l, pe drum sau la locul său de muncă, în mașină sau în fața ecranului de televizor, să nu fi fost mișcat de cuvintele pline de sensibilitate, credință, iubire și dăruire ale sale, izvorâte din preaplinul unei inimi bogate în experiențe și sensibile în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „potecile” credinţei.
Părintele Petru Moga s-a născut în urmă cu 65 de ani pe meleaguri transilvănene, în satul Ludişor, judeţul Mureş. A terminat Teologia în anul 1976 la Sibiu, a luat licenţa cu o lucrare despre simbolismul bizantin, având predilecţie, prin pasiune, pentru simbolul icoanelor, în general pentru simbolul cultului. În anul 1977, a fost la Mănăstirea Sinaia, judeţul Prahova, unde s-a ocupat de muzeu. Între timp, a fost diacon, însuşindu-şi o experienţă cultică între călugări, dar fără a fi angajat monahal, fiind deja căsătorit. A fost preot în Transilvania în anul 1988, apoi a revenit la Sinaia, fiind preot în perioada anilor ’90-’91 la biserica “Sf. Ilie Tesviteanul” şi suplinitor la biserica din cartierul câmpinean Slobozia, tot din anul 1991, când devine preot cu drepturi depline.
Bun gospodar, cu o minte ascuţită şi o cultură bogată, dar şi cu drag de istoria locului, a transformat lăcaşul care poartă hramul Pogorârea Sf. Duh şi Naşterea Domnului, în unul nu doar de cult, ci şi de cultură, prin activitatea bogată pe care o desfăşoară în acest sens. Mulţi oameni de marcă vin aici, susţinând conferinţe, simpozioane pe diverse teme sau concerte de muzică.
La parohia „Sfântul Nicolae“ din oraşul Câmpina, Părintele Petru Moga, un ardelean hotărât, a făcut adevărate minuni. De fapt, dacă ne luăm după vorbele sale, el nu a făcut decât să-i îndemne pe oamenii din parohie să facă ei înşişi minuni, adică să-şi pună în valoare talentul şi experienţa. „Eu i-am îndemnat pe oamenii care au o anumită înzestrare şi disponibilitate să-şi pună cunoştinţele şi experienţa în slujba celorlalţi“
La parohia „Sfântul Nicolae“, medicii şi profesorii nu au avut nici o jenă să muncească la târnăcop, gustul pentru frumos fiind educat de oameni cu pregătire adecvată, iar viaţa religioasă autentică este dublată de o intensă preocupare faţă de latura socială şi culturală.
Parohia „Sfântul Nicolae“ din Câmpina şi-a început existenţa în anul 1896, când o bisericuţă mai veche a fost deservită de preoţi căsătoriţi, pentru credincioşii care locuiau în preajmă.
Această parohie era încadrată într-o instituţie de foarte mari dimensiuni, în acea vreme, un fel de fundaţie având caracter caritabil, numită „Eforia Spitalelor Civile“.
Părintele slujeşte, aşadar, la biserica „Sfântul Nicolae“ din anul 1990, ca suplinitor, iar din anul 1991, ca paroh. Biserica veche a devenit neîncăpătoare în doi-trei ani, motiv pentru care s-a luat hotărârea de a începe zidirea unui nou lăcaş de cult. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1995 şi a început să se slujească în ea din anul 1997, după finalizarea demisolului. Altarul a fost târnosit pe 17 decembrie 2000, iar în noaptea de Crăciun a aceluiaşi an, biserica a putut să-i primească pe toţi într-o slujbă de priveghere de toată noaptea.
Casa parohială de aici este cea mai veche din Câmpina – datează din anul 1840 – şi este construită în specificul caselor din Ţara Românească de secol XIX.
Din iniţiativa Părintelui Petru Moga a fost restaurată şi o veche şură, care acum adăposteşte o grădiniţă, unde soţia părintelui – doamna preoteasă, se ocupă de copilaşii din parohie.
Lângă biserică a fost clădită o casă de oaspeţi, cu un spaţiu de cazare, bucătărie şi o sală de mese foarte modernă, cu ferestre largi şi cu pridvoare de jur împrejur, care o integrează, cumva, în stilul românesc. Sala este polivalentă, aici putându-se desfăşura diferite activităţi, printre care, cel mai adesea, sunt aşezate prinoasele pe care oamenii le aduc la marile praznice.
Din aceste prinoase, după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, credincioşii vin şi gustă din ceea ce s-a dăruit. În felul acesta există posibilitatea de a mai discuta unii cu alţii, de a petrece un sfert de oră împreună înainte de a pleca acasă.
Casa de oaspeţi găzduieşte şi activităţi culturale. O domnişoară, Alina Elena Bercu, care a studiat pianul la Weimar, în Germania, şi care este una dintre cele mai bune pianiste din ţară, a dăruit o pianină de concert Yamaha. aceasta înlesneşte desfăşurarea evenimentelor muzicale. Profesori de la Conservatorul din Bucureşti vin şi ţin destul de des concerte de pian sau alte instrumente.
De asemenea, aici se organizează diverse conferinţe, la care sunt invitaţi să vorbească oameni din parohie, pentru că printre ei sunt persoane titrate, cu studii înalte şi pot spune lucruri deosebite. Au fost conferinţe de artă, de sociologie, de geologie, istorie, religie, etc.
Parohia „Sfântul Nicolae“ din oraşul Câmpina, prin programul liturgic şi evenimentele culturale organizate, adună şi valorifică cele mai diverse talente ale oamenilor din comunitate. Bineînţeles, acest fapt se datorează mai ales Părintelui Petru Moga, care este convins că o viaţă autentică religioasă poate şi trebuie să fie dublată de o intensă preocupare faţă de latura socială şi culturală.
A trăi frumuseţea în comuniune creştină ca pe o provocare şi deschidere permanentă spre viitor poate părea unor contemporani o jenantă autoamăgire. Nimic mai fals! Frumuseţea este frumuseţe şi se poate trăi doar în comuniune creştină. Plenar, definitoriu, provocator şi permanent, cu privirea îndreptată mai ales spre viitor. O probează convingător credincioşii Parohiei „Sfântul Nicolae“ din Câmpina, păstoriţi duhovniceşte de către vrednicul slujitor şi sacerdot Petru Moga.
De altfel, istoria locului lucrează şi ea întocmai unei taine. Deşi foarte bogată, o vom creiona doar, lăsându-i nepătrunsă adâncimea, care cere astfel o continuă cercetare. Mai întâi, aici, pe la anul 1714, s-a aflat Schitul de lemn „Sfântul Nicolae“- Slobozia. În anul 1786, s-a ridicat prima biserică de zid, cu acelaşi hram, de către stareţul Mănăstirii Sinaia, grecul Damaschin. În vatra acestui schit, pe la anul 1896, s-a înfiripat parohia.
Dar abia în anul 1948 se poate vorbi de o structură care începe să funcţioneze pe coordonatele fireşti ale unei parohii. Între anii 1857 şi 1858, Eforia Spitalelor Civile ridică un nou lăcaş, care l-a înlocuit pe cel ridicat de călugărul grec, măcinat de numeroasele cutremure din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În anul 1861, pictorul Pârvulescu îl zugrăveşte, iar în anul 1915 profesorul ploieştean Thomescu îi reface în ulei pictura murală.
La începutul anilor ‘90, biserica veche devenind neîncăpătoare, s-a impus ridicarea uneia noi, care poartă hramul „Sfânta Treime“. După cum am mai spus, la 25 iunie 1995, s-a pus piatra de temelie, iar la 8 iunie 1997 a fost târnosit altarul de la demisol. În decembrie 2000, biserica nouă era deja funcţională. Astăzi, întregul ansamblu parohial, unic în ţară, întins pe 2,5 ha de teren, care cuprinde biserica veche, biserica nouă, casa prăznicar, casa parohială, grădiniţa de copii, anexele gospodăreşti, situl arheologic.
Lasă un răspuns