– recenzie de Prof. Univ. Virgil MÂNDÂCANU –
Avem în faţa noastră un manuscris care poate fi considerat cu certitudine o capodoperă ştiinţifică şi filozofică pentru fiinţa umană şi societate, pentru sistemul de învăţământ şi, în special, pentru dascălii (cadrele didactice) care dictează şi mânuiesc metodele educaţiei şi instruirii în procesele de formare a omului. Această lucrare de natură socială şi educaţională, fiind ca un adevărat îndrumător şi povăţuitor al vieţii umane în evoluţie, merită de a fi întrebuinţat ca cel mai eficient suport analitic în organizarea şi administrarea proceselor instructiv-educative din ţară şi, nu în ultima instanţă, în procesele care formează interacţiunea dintre pedagog-elev-şcoală-societate. Prin această interacţiune, autoarea vine în faţa cititorului cu o multitudine de conţinuturi, formule şi noţiuni care sunt nişte răspunsuri complexe ce dezvăluie explicit înţelesul tuturor problemelor cu care se confruntă sistemul de învăţământ naţional şi un orişicare sistem de învăţământ. Lucrarea în cauză, de o importanţă remarcabilă pentru întreaga ţară şi întregul sistem de învăţământ naţional, se prezintă în paralel şi cu o denumire specială, care abordează la direct şi indirect rolul personalităţii şi identităţii omului din societate, şi rolul societăţii şi a sistemului de învăţământ în dezvoltarea individuală a omului. Prin noţiunea de identitate a omului autoarea ne face să cunoaştem şi elementele principale care definesc identitatea societăţii şi identitatea sistemului de educaţie cu toate componentele sale, concomitent reflectând şi imaginea identitară ale acestora prin elementul de identitate naţională. Totodată, identitatea sistemului de învăţământ în societate este prezentată ca un animator care însufleţeşte şi înzestrează cu cele mai frumoase calităţi imaginea identităţii naţionale a fiecărei ţări. Aşadar, de data aceasta ipostazele Galinei Martea – de pedagog, filozof, economist, doctor în ştiinţe economice, scriitoare – sunt iarăşi completate, în nenumărate rânduri, cu cea de cercetătoare, elocventă în acest sens, fiind această monografie cu titlul „Sistemul de învăţământ – promotor al identităţii naţionale”, lucrare de o valoare aparte în creaţia autoarei.
Prin această monografie, ce se înscrie în actualitate, Galina Martea ne prezintă din plin noţiuni cu caracter filozofic, care ne mobilizează să medităm asupra faptului care este esenţa existentei umane în sistemul valorilor şi rolul omului în societate, şi, nu în ultima instanţă, rolul sistemului de învăţământ în viaţa omului şi a societăţii. Cu aceste argumente, autoarea este foarte convinsă că pentru a fi parte componentă a sistemului de valori omul trebuie în primul rând să fie motivat în permanenţă de procesele instruirii şi educaţiei. În acest caz, autoarea susţine ideea că „…Numai prin procesul învăţării omul este capabil să atingă acele experienţe şi valori, care să-i aducă bogăţia spirituală şi intelectuală pe tot parcursul vieţii” (subcapitol 1.1.). O altă expresie preţioasă este că „Învăţătura, fiind sistemul de îndrumări teoretice şi practice în diverse domenii de activitate, totodată este şi sistemul prin care se dobândeşte dezvoltarea intelectuală şi se îmbogăţeşte cultura spirituală, astfel creând sistemul de valori şi de cultură multilaterală a omului…” (subcapitol 1.1.). De o valoare aparte sunt şi ideile cu privire la rolul educaţiei în societate: „…educaţia este acea funcţie care transmite comunicarea adecvată în formarea corectă a sistemelor şi subsistemelor din societate necesare omului, şi comunicarea adecvată în formarea corelaţiei calitative de convieţuire dintre societate şi individ” (subcapitol 1.1.). Cu aceleaşi idei de esenţă este văzut şi rolul profesorului, ca identitate a şcolii. Aici dânsa subliniază: „Rolul profesorului este de a educa, de a cultiva şi a transmite la elevi esenţa valorilor, exprimate de personalitatea şi importanţa factorului uman în societate” (subcapitol 1.2.), continuând cu „…profesorul cu unitatea de învăţământ trebuie să promoveze mottoul cu referire la identitatea educaţiei şcolare, parte esenţială a sistemului de valori. Identitatea educaţiei şcolare este realitatea prin care se identifică procesul de instruire, climatul instituţiei, cultura educaţională şi totodată este acţiunea şi rolul şcolii de a ajuta individul să-şi dezvolte propria identitate. Şcoala, ca identitate a societăţii, exprimă misiunea prin care se dezvoltă fiinţa umană, prin care se dezvoltă personalitatea şi identitatea omului” (subcapitol 1.2.). Nu pot trece cu vederea nici gândurile prin care autoarea ne explică minuţios şi despre rolul pedagogiei: „Pedagogia – ştiinţă şi domeniu de instruire a fiinţei umane – este şi exprimă în sine conţinutul determinismului social cu fenomenele educaţionale, concepute ca proces de formare a individului atât pentru propria persoană cât şi pentru propria societate” (subcapitol 1.2.). Acestea fiind urmate şi de o altă definiţie importantă la capitolul respectiv: „Pedagogia, ştiinţă în formarea şi instruirea omului, este activitatea prin care se reproduc valorile umane cu caracter social şi este domeniul prin care sunt valorificate procesele de comportare şi comunicare dintre individ şi societate” (subcapitol 1.1.).
Cu aceeaşi capacitate, Galina Martea din nou ne mărturiseşte „…performanţa omului în contextul evolutiv al intelectului uman vine cultivată anume prin intermediul instituţiei de învăţământ, recunoscută ca cel mai eficient, sigur şi nobil centru cultural al oricărei societăţi…” (subcapitol 1.2.). Pe când sistemul de instruire îl înzestrează în modul respectiv: „Sistemul de învăţământ este acea forţă, care determină importanţa omului în societate şi rolul societăţii în viaţa omului” (subcapitol 1.2.). Dna Galina Martea intervine cu unele precizări, ba chiar ne orientează şi ne avertizează cu seriozitate, cum trebuie să procedăm întru a întemeia un sistem educaţional adevărat. În acest sens deschide unele paranteze: „Pentru a contribui substanţial la formarea unei societăţi şi a unei personalităţi autentice educaţia urmează să contribuie în modul cel mai creator şi efectiv prin toţi factorii şi toate elementele din care se compune sistemul educaţional. La constituirea unui sistem educaţional autentic este necesară comunicarea corelată cu politica educaţională, cu conceptul acesteia care reflectă just şi corect realitatea, cu factorii de mediu în cadrul cărora individul îşi reflectă acţiunea prin modul de gândire şi conştiinţă, cu politica statului intersectată prin arta şi ştiinţa pedagogiei, cu prezenţa reală a cadrelor manageriale şi didactice în viaţa omului care sunt nucleul dezvoltării sociale şi prin care se transmite ştiinţa pedagogiei, cu omul-copilul-elevul şi părinţii acestora care sunt parte componentă în existenţa tuturor proceselor efectuate, cu unitatea de învăţământ care este învăţătură, cultură, intelect, evoluţie. Prin corelaţia respectivă educaţia îşi poate găsi locul corespunzător într-un mediu social, manifestându-se ca valoare prin toate formele de existenţă” (subcapitol 1.1.). Cu acelaşi gând bun şi de valoare Domnia Sa ne spune în continuare: „Formarea personalităţii prin educaţie şi instruire cu identitatea corespunzătoare este acţiunea esenţiala a unei societăţi, bazată pe echitate, respect şi transparenţă. Iar acţiunea prioritară a unui sistem de învăţământ, parte componentă a societăţii, este de a forma omul în limita valorilor axate pe intelect, personalitate, identitate” (subcapitol 1.2.).
Autoarea, cu o viziune largă asupra aspectelor educaţionale şi instructive, percepe şi înţelege cu multă sensibilitate şi prudenţă importanţa educaţiei sub toate formele de administrare şi organizare din care se compune sistemul educaţional. Pentru ea atât educaţia formală cât şi cea nonformală constituie valoarea absolută prin care se formează şi se educă omul. Această poziţie o susţine conştiincios prin următoarea afirmaţie: „…educaţia formală este acea formă de educaţie şi instruire care creează în totalitate personalitatea omului în raport cu personalitatea societăţii, iar educaţia nonformală îl face pe om să-şi îmbogăţească (completeze) şi mai mult cultura şi intelectul format prin educaţia formală, astfel valorificându-şi identitatea completă de om în societate” (subcapitol 1.1.). Şi tot aşa avem o altă relatare: „…că o cultură autentică poate fi obţinută doar prin intermediul sistemului de învăţământ, centrat doar pe identitatea reală a societăţii şi a omului, recunoscut ca valoare supremă a naţiunii” (subcapitol 1.2.).
Prin expresivitatea şi calitatea cuvântului, Galina Martea ne produce şi ne reproduce o întreagă varietate de argumente centrate pe relaţia dintre „om-şcoală-societate-stat”, considerându-le esenţiale atât pentru dezvoltarea omului cât şi pentru dezvoltarea unui sistem real de instruire şi educaţie. Astfel, Domnia Sa, cu aceeaşi semnificaţie, consideră că şi statul, organ executiv al unei societăţi, trebuie să fie interesat în mod direct de dezvoltarea sistemului de învăţământ, care este promotorul identităţii naţionale. Autoarea, o realistă consecventă, la această temă subliniază: „…cu cât o ţară este mai bogată cu atât mai mult pune în evidenţă importanţa şi valoarea autentică a capitalului uman şi a sistemului de învăţământ în societate. Însă, cu cât o ţară este mai săracă cu atât mai mult este mărginită identitatea şi personalitatea omului şi a sistemului respectiv de instruire din societate” (subcapitol 1.2.). Fără rezerve, cu acelaşi gând susţine ideea în continuare: „Latura de a mărgini şi a izola elevul într-un mediu social este funcţia care în acelaşi timp limitează şi sistemul de învăţământ într-o societate, plasându-l în rolul de a fi incapabil de a se dezvolta şi evolua în pas cu schimbările şi necesităţile curente ale vieţii contemporane” (subcapitol 1.2.). Autoarea ne sugerează cu multă dorinţă atât acceptarea schimbărilor de rigoare în relaţia şi atitudinea statului faţă de sistemul de învăţământ, în relaţia profesorului cu elevul, cât şi în atitudinea societăţii faţă de unitatea de învăţământ în următorul alineat, spunându-ne cu fermitate că „Aspectele birocratice trebuiesc eliminate integral din fenomenul mentalităţii şi al acţiunilor realizate, care nu mai sunt nici o valoare pentru nimeni la ziua de azi, ci din contra sunt elemente ale trecutului şi nu a prezentului din lumea modernă” (subcapitol 2.2.).
Om al culturii şi intelectualităţii, Galina Martea vorbeşte şi descrie cu demnitate şi claritate despre fenomenele şi legătura reciprocă dintre om şi societate, dintre dezvoltare şi evoluţie, marcându-le ca prioritare în dezvoltarea umană şi socială. Aceste lucruri ea le vede prin prisma procesului evolutiv al existenţei umane, având la bază intelectul uman, fapt pe care îl descrie în felul următor: „…omul prin fenomenul mentalităţii şi al gândirii se identifică ca un proces de producţie atât pozitiv cât şi negativ, fiind influenţat direct de mediul social care-l supraveghează. Mediul social al individului este elementul principal care condiţionează nivelul de dezvoltare al întregii societăţi” (subcapitol 1.3.). Ulterior, autoarea consideră că pentru a condiţiona nivelul de dezvoltare al unei societăţi omul trebuie să fie motivat şi influenţat pozitiv de toţi factorii care-l înconjoară. Concludent în acest sens este următorul argument: „…succesul educaţiei atât al individului cât şi al unităţii de învăţământ devine o realitate atunci, când personalitatea acestora este motivată de rolul şi importanţa lor în societate” (subcapitol 1.3.). Prin argumentul motivaţiei, Dna Galina Martea intră în subiect cu un şir de noţiuni filozofice care sunt interpretate după cum urmează: „Mobilitatea succesului fiind în legătură directă cu factorii dinamici ai motivaţiei reprezintă în sine modalitatea de a acţiona în scopul obţinerii unui anumit obiectiv. Obiectivul, la rândul lui, fiind un fenomen al idealismului independent de conştiinţa umană, prin dezvoltare dă naştere unui conţinut real determinat de forma materială şi spirituală a acţiunilor umane” (subcapitol 1.3.); „…motivaţia este acea formă a existenţei care stimulează capacitatea omului de a se dezvolta pe sine însuşi ca personalitate şi de a dezvolta comunitatea ce-i aparţine” (subcapitol 1.3.); „Motivaţia, la rândul ei, este acea substanţă care promovează şi condiţionează comportamentul individului pentru a favoriza o acţiune programată” (subcapitol 1.3.).
Prin complexitatea acestor noţiuni, concepte şi idei filozofice prezente în această monografie de valoare îşi găseşte teren şi termenul de „valoare”, ca expresie şi conţinut prioritar al existenţei umane. Prin conţinutul valorii autoarea sincronizează omul, societatea acestuia, sistemul de învăţământ, viaţa şi existenţa umană. În materia respectivă ea susţine următoarele gânduri: „Conţinutul valorii este elementul prin care omul încearcă să se definească ca personalitate şi acţiune în diverse situaţii şi împrejurări” (subcapitol 3.2.); „…fiinţa umană este valoarea prin care o societate îşi manifestă conţinutul său…” (subcapitol 3.2.); „Omul, cu gândirea şi inteligenţa sa, este capabil să creeze şi să dezvolte cu propriul intelect acele procese şi fenomene, care completează în permanenţă totalitatea valorilor şi identitatea acestora” (subcapitol 3.2.); „Omul, fiind o investiţie reală pentru societate, este acel component care este valorificat prin valoarea maximă a puterii de afirmare” (subcapitol 1.3.); „Prin valorile culturale şi spirituale omul devine ca un fondator al frumosului şi al valorilor estetice prin care încearcă să definească cu adevărat esenţa şi existenţa vieţii umane, şi esenţa fiinţei umane prin sistemul de valori. Pe când, prin valorile materiale fiinţa umană încearcă să dea sens vieţii prin satisfacerea necesităţilor vitale şi pentru a-şi crea bunăstarea şi confortul de a trăi în condiţii care să-i asigure o existenţă civilizată, plăcută şi comodă. Iar prin valorile morale sunt determinate fenomenele ce vizează lumea interioară a omului, care reflectă acţiunile prin comportamentul şi etica acestuia în societate…” (subcapitol 3.2.).
În termeni filozofici este dezvăluit şi conţinutul de „identitate” şi „personalitate” prin care se prezintă imaginea şcolii, a cadrului didactic şi a managerului şcolar în societate. Toate acestea sunt exprimate prin următoarele: „…unitatea de învăţământ şi cadrul didactic trebuie să fie valoarea şi rolul prioritar în dezvoltarea omului şi a societăţii, iar noţiunea de personalitate şi identitate (identitate naţională) să fie segmentul şi principiul de bază al instruirii şi al educaţiei” (subcapitol 2.1.); „…pentru a asigura o formare completă a personalităţii copilului-elevului învăţătorul trebuie în primul rând să se identifice prin el însuşi ca personalitate şi identitate a unităţii de învăţământ şi, în acelaşi rând, ca individualitate autentică în viaţa socială şi culturală a societăţii” (subcapitol 2.1.); „Comunicarea instituţională, în funcţie de necesităţi şi exigenţe, formează acel sistem al valorilor educaţionale prin care managerul şcolar devine un stimulator de energie pozitivă care dezvoltă şi creează tabloul perfect al unui management educaţional. Eventual, prin logica acţiunilor, managerul orientează elevii, cadrele didactice şi alt personal educativ şi tehnic către acele activităţi de valoare care unesc rolul distins al procesului de învăţământ, făcându-l mai calitativ şi competitiv” (subcapitol 3.3.); „Relaţia autentică dintre managerul şcolar, cadru didactic şi elev sincronizează multitudinea de acţiuni cu efecte pozitive, care devine o condiţie indispensabilă pentru a influenţa administrarea şi instruirea unei personalităţi adevărate…” (subcapitol 3.3.).
Prin afirmaţiile filozofice ale Galinei Martea, se conturează cuvântul şi ideea conceptului de creare a frumosului prin bunuri şi valori spirituale, intelectuale şi culturale pentru fiinţa umană şi societatea acesteia, toate găsindu-şi imaginea prin lucrările literar-artistice şi ştiinţifice. Domnia Sa, mereu preocupată de problemele sociale şi educaţionale, prin propria creaţie încearcă să deschidă calea acelor schimbări evolutive, care să producă cu adevărat bunăstare în viaţa omului şi în dezvoltarea prosperă a sistemelor şi subsistemelor din societate. Cu această dorinţă autoarea scrie şi meditează în cel mai inteligent mod, astfel redând ideea printr-o formă filozofică şi ştiinţifică. Ea vede lucrurile printr-o formă destul de originală şi interesantă, care, cred, produc efectul necesar asupra ştiinţei pedagogice. Prin aceste forme autoarea ne indică şi alte cugetări şi gânduri, precum: „…Scopul uman, dacă poate fi definit aşa, nu este altceva decât obiectivul către care tinde mereu omul şi anume de a-şi realiza existenţa civilizată într-un mediu social civilizat” (subcapitol 1.1.); „Formarea individului prin educaţia corectă este acea formă şi construcţie a valorilor sociale prin care traversează principiul real al existenţei umane, fondat prin noţiunea de conştiinţă, în special de conştiinţă naţională cu relaţia autentică dintre om, şcoală şi societate. Ca rezultat, prin relaţia autentică dintre om, şcoală, societate se regăseşte şi conţinutul cultural, intelectual şi material al unei societăţi care concomitent formează şi complexitatea fenomenelor de valoare” (subcapitol 2.3.); „Prin gradul de dezvoltare şi civilizaţie al unui popor se manifestă nemijlocit şi calitatea funcţionării sistemului de învăţământ, iar instruirea omului prin respectivul sistem reflectă la direct conţinutul prin care se manifestă conştiinţa şi identitatea naţională” (subcapitol 2.3.). Toate dezvăluirile autoarei sunt exprimate prin această lucrare originală, scrisă în spiritul exigenţelor timpului, care, sperăm, vor avea efectele scontate asupra cititorului interesat de domeniu, inclusiv apreciind şi largheţea cugetărilor Galinei Martea întru valorificarea potenţialului nostru uman.
Galina Martea, autoare a mai multor lucrări literare şi ştiinţifice, este omul de creaţie care ştie cum să armonizeze arta scrisului prin propriul intelect şi cultură, prin propria personalitate şi identitate. Acest gând îl susţine şi academicianul/poetul/scriitorul/publicistul Nicolae Dabija, care afirmă: „Condeiul inteligent al Galinei Martea oscilează între eseu şi vers, între articol de analiză şi poem de dimensiune… Memoria conlucrează cu imaginaţia… Ea vorbeşte simplu, ca un profesor ieşit în faţa clasei, care doreşte să se facă înţeles de auditoriu… Mesajul ei e unul ce impresionează prin sinceritatea rostirii, ea îi convinge pe alţii prin convingerea proprie, dar şi prin vigoarea limbajului… Poeta (scriitoarea) are un timbru distinct, care o face să fie ea însăşi în ceea ce scrie: eseu, poem, articol de atitudine, analiză…” (Prefaţa la cartea de poezii/aforisme „Durere Tricoloră”, autor Galina Martea)”. Un sentiment de aleasă preţuire va exprima şi cercetătoarea, poeta Lidia Grosu în următorul mesaj adresat autoarei: „Felicitări pentru publicarea acestui manuscris de valoare (inclusiv şi a volumului de poezii/aforisme „Durere Tricoloră”), lucrări care sunt o deschidere aparte spre Omul de creaţie Galina Martea, dar şi spre pedagogul, filozoful, „filologul în economie sau economist în filologie, filozofie, pedagogie”, parafrazându-l pe Vasile Coroban, între aceste diverse ipostaze fiind cu actele în regulă şi exegetul Galina Martea – Doamnă a cuvântului autentic în creaţia literară şi cea ştiinţifică în care mereu dăinuieşte Omul Filozof şi căruia îi reuşeşte de minune să strunească fraza …”.
Lasă un răspuns