Artiști din toate colțurile tării s-au adunat pe data de 12 Decembrie cu scopul de a-l comemora pe marele poet Adrian Păunescu. Acesta a fost considerat de către Eugen Simion „ultimul mare poet social român”. Atmosfera creată a fost de poveste, iar acest basm a prins rădăcini datorită unor suflete frumoase, printre care amintim pe Andrei Păunescu, Maria-Maria, Nicu Nicușor, Romeo Tarhon și a multor alții. Poeta Maria Simion, care a contribuit de altfel la organizarea evenimentului, a considerat de cuviință că doar o poezie scrisă de aceasta, merită să fie apreciată de public, de unde reiese și modestia artistului authentic: poezia este intitulată “De ziua poetului”, care scoate la iveală idealul naționalist, dar și amintirea vie a unui geniu, întrepătrunsă în gândurile noastre. În timp ce ne bucuram de lectură, pe ecranul din spatele scenei puteam viiona a imaginea celebrului „L” creionat în palmă, laitmotivul poeziei: „lumină, luptă, libertate”.
Oamenii se simțeau împliniți, iar acest lucru se putea observa cu ochiul liber. Vocile impunătoare ale artiștilor răsunau fără oprire în încăpere, determinând publicul să se ridice în picioare și să fredoneze versurile preferate. Interpretările au fost impecabile, dat fiind faptul că armonia era prezentă în noi toți. Andrei Păunescu, având spiritul umoristic și înclinarea înnăscută spre artă, a câștigat zâmbete călduroase și aprecieri sincere din partea publicului. Spectacolul a fost memorabil. Surprizător a fost faptul că oameni de toate vârstele s-au simțit implicați în aeastă mișcare culturală, încercând să se descopere reciproc. Spiritul naționalist a fost trezit în inimile românilor adunați în acea seară, prin unirea vocilor artiștilor Andrei Păunescu și Nicu Nicușor, îndeosebi prin intermediul melodiei : „Doamne, ocrotește-i pe români!
Franz Kafka, reprezentant al prozei moderne, susținea că „Literatura este toporul pentru marea înghețată din noi”. Această imagine este surprinsă și în cartea scriitorului Romeo Tarhon, „Forța a cincea” a cărei lansare a avut loc tot în seara spectaculoasă de 12 Decembrie, alături de oameni cu înclinare dezvoltată pentru artă. Se remarcă o asemănare între cei doi scriitori (Franz Kafka și Romeo Tarhon) prin dificultatea impunătoare a gândurilor și ideilor. Proza scriitorului Romeo Tarhon este făurită pe temeiul paradoxului, ceea ce îi conferă o notă de autenticitate.
Poezia „Povestea noastră, Anastasia” scrisă și recitată de către artistul Romeo Tarhon, a emoționat publicul, fiind aplaudat puternic. Fără nicio îndoială, Cenaclul Națiunea a reușit cu dibăcie să readucă la viață prestigiosul Cenaclu Flacăra. Iată cum s-a văzut emoția de iarnă prin ochii unei studente, care a pășit pe noi meleaguri datorită unui personaj de poveste. (Raluca Ana Dinu, studentă)
Lasă un răspuns