Chiar ar fi intrat în ei ca în oi! Doar câteva trepte și plenul Parlamentului devenea imas! Ba, deși mulți dintre ei erau trecuți bine de prima tinerețe, ciobanii au reușit să-i dovedească pe jandarmi! Păi, nu urcă ei toată ziua dealurile și munții, oboseau din câteva ture de parlament și un deal cât o redută?! Și au reușit să-i facă de râs pe jandarmi și la capitolul „echipament”. Ăia cu veste și căști pe ei, de le tremurau burțile de efort, ei cu sube și tot pofteau parcă la și mai multă mișcare!
Și nu au avut nevoie nici de rețele de socializare pentru a se coborî „la vale”. Au decis și au și început „transhumanța”. Aici în cetatea lui Bucur, nu a politicienilor, cu punct de adunare la „Izvor”. Fără a se îmbărbăta unul pe altul, fără a-și găsi motive pentru a se convinge că merită efortul, fără a se lăsa unii pe alții să vadă care iese primul.
Au fost câteva mii… Iar dacă își aduceau cu ei, nu toți câinii, ci, așa cum zicea legea, de la unu la trei dulăi, atunci să fi văzut revoluție mioritică!
Dar cea mai importantă a fost starea pe care au transmis-o! Fără hârlețe, fără cozi de lopeți, fără zornăit de lanțuri, i-au pus la respect pe parlamentarii. Pentru câteva ore, lupii politici au devenit niște oi bete care nu știau pe unde să o mai apuce. Și nu s-a văzut la televizor, dar, în vreme ce bacii intrau pe o parte în curtea Parlamentului, aleșii și funcționarii o ștergeau ca potârnichile pe cealaltă parte.
Iar păstorii nici măcar nu au intrat în clădire! Dar să fi ajuns ei în plen când javrele își votau ca lupii drepturi nemăsurate! Sau să fi poposit oleacă pe la inițiatorii legii, măcar ungureii ăia care, așa cum ne iau peste picior Miorița, așa au decis să-și bată joc și de ciobani, și de munca lor.
E drept, forțele ar fi fost dezechilibrate! Cei câțiva vânători din parlament, cu berbecii lor rătăciți în plen, versus păcurarii noștri în șube!
Și este evident că prezența și felul de a se impune a ciobanilor va schimba structura protestelor. Pentru că, de acum înainte, mișcările anemice ale feisbuciștilor și „ong”-iști nu vor rămâne anemice decât ca dovadă a falsității lor. Într-un protest real, „Colectiv”, dacă lupii politici își vor mai lăsa balele peste viitorul acestei țări, s-ar putea ca parlamentul să fie chiar prea mic pentru a-i mai ascunde!
După prezența străzii colective, coborârea de la munte a „pășunii”, fără pancarde, fără flashmoburi, fără lozinci rimate, arată că țara are forță. Și e gata să irumpă!
Desigur, amânarea intrări în vigoare a celor două articole aberante nu reprezintă chiar o tragere de timp pentru a se găsi soluțiile „tehnice” de îndreptare a legii. Chiar dacă guvernanții așa vor să dea de înțeles! Pentru că „lupii” nu vor o îndreptare! Și nu-ar fi de mirare să vedem cum vor fi pregătite acțiuni legislative pentru punerea sub control a oierilor.
Pentru că, așa cum minerii au fost destructurați după ce au arătat că sunt o forță, la fel se va întâmpla și acum. Ciobanii au dat un mesaj clar și, mai ales, au făcut-o fără a arăta un pumn intimidant, fără distrugeri pe care să le fi arătat cu degetul „ong”-iștii și presarii partizani sistemului.
Au arătat cât de radicală ca aefcte poate fi o mișcare pașnică! Căci, așa cum forța cuvintelor dărâmă cetăți, la fel puterea ancestralului poate vindeca țara de rânile supurânde ale putregaiului politruc.
Hârtiile nu îi impresionează pe oamenii munților! Și nici antetul Camerei ori al Senatului, pe care doar aleșii le cred irefutabile! E drept vânătorii au una dintre cele mai puternice structuri de lobby. Și au o reprezentare masivă în Parlament. Dar și noi avem Miorița de partea noastră! Or, au vânătorii o mioriță a lor? Nu! Pentru că, în esență, sunt doar niște ucigași. Fie și doar ca „politicienii”!
