Hinova este o comună în județul Mehedinți, alcătuită din patru sate. Ea este situată în lunca și pe terasele de pe stânga fluviului Dunărea. Obiective turistice din zonă sunt: Rezervația naturală Pădurea Stârmina (rezervație naturală tip forestier), Castrul roman de la Hinova (rezervație arheologică; sec. IV d.Hr.) și o porțiune din celebrul val de pământ cunoscut ca Brazda lui Novac de nord, ce este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Mehedinți, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod MH-I-m-B-10077).
Fabulosul tezaur de la Hinova a fost descoperit în anul 1980 şi este format din peste 9.639 de piese din aur, cântăreşte cinci kilograme şi este cel mai mare tezaur preistoric descoperit în România. Totul a început cu demararea lucrărilor din anul 1967 pentru construcţia celor două hidrocentrale de pe Dunăre, Porţile de Fier I şi II. Ele au constituit punctul de plecare al unor vaste cercetări arheologice. Programul acestor cercetări, conceput şi realizat de specialişti ai Institutului de Arheologie din Bucureşti şi Muzeului Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin, a avut misiunea de a obţine cât mai multe informaţii arheologice şi istorice din zonele afectate de lacurile de acumulare ale celor două hidrocentrale. Unul din punctele prevăzute a fi cercetate, în cadrul lucrărilor de la Porţile de Fier II, a fost şi micul castru roman târziu de la Hinova, ce a fost construit probabil la începutul secolului al IV-lea d.Hr.
Fortăreața avea rol de apărare a graniței din nord-estul Imperiului din acea vreme, ce era amenințat de barbari. Cu timpul, lângă fortăreață au început să apară așezări omenești; ruinele fortăreței și ale așezărilor umane se află și astăzi îngropate în pământ lângă actuala localitate Hinova. „Săpăturile au început în toamna anului 1976 şi s-au încheiat în anul 1981. Hinova, ca sit arheologic, era cunoscută mai puţin prin cercetări, ci mai ales prin descoperiri întâmplătoare. Localitatea şi în primul rând castrul de aici au căpătat o largă popularitate în anul 1981, după ce la 30 iulie 1980, fusese descoperit sub ruinele romane fabulosul tezaur de podoabe tracice din aur, datat în secolul al XII-lea î.e.n.” ne spune Mişu Davidescu, fostul director al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, în lucrarea sa „Cetatea romană de la Hinova”. Tezaurul descoperit a aparţinut geto-dacilor şi a fost ascuns în necropola plană de incineraţie din aceeaşi perioadă, peste care, la sfârşitul secolului al III-lea şi la începutul celui de al IV-lea, a fost construit castrul roman. El a fost descoperit în ziua de 30 iulie 1980 în Hinova (Mehedinţi), de către o echipă de cercetători în urma unor săpături arheologice sistematice efectuate în zona castrului roman. La săpături au participat localnici din comuna Hinova, iar vasul de lut în care se afla tezaurul a fost descoperit chiar de un localnic din satul Hinova. „Se găseau tot felul de cioburi, de bucăţi de obiecte. Noi, elevii, le curăţam şi arheologii le lipeau, dând la iveală tot felul de oale vechi sau unelte. Într-una din zile, un bătrân din sat a strigat că a găsit ceva. Ne-am strâns cu toţii lângă zidul unde, într-o groapă, se vedeau mai multe oale de pământ. Omul a încercat să le scoată cu grijă, dar pământul din care erau făcute a plesnit şi tot ce era în ele s-a împraştiat pe jos. Noi nu ne-am dat seama pe loc ce se află acolo, pentru că brăţările şi monedele erau acoperite de murdărie. Dar directorul de la Muzeul Porţile de Fier a priceput imediat: era aur“, îşi aminteşte Rodica Burducea întâmplarea.
Tezaurul cântăreşte exact 4919,95 g, fiind compus din mai multe tipuri de podoabe, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei şi este format din peste 9.639 piese. Cea mai mare piesă are greutatea de 580 g, iar cele mai mici, mărgelele, au 7,5 mg fiecare. În conţinutul tezaurului se remarcă o diademă lucrată dintr-o foaie subţire de aur (cu motive solare, circulare, arondate unui centrum), trei brăţări masive pentru bărbaţi, două brăţări pentru femei, 47 piese de colier de forma clopoţeilor, 45 piese de colier de forma cerceilor, perle de diverse mărimi şi forme, dar și foarte multe mărgele. La toate acestea se mai adaugă cinci brăţări din fir dublu de sârmă din aur, fragmente de brăţări, gheme de fir (sârmă) sau lingouri de aur folosite care materie primă pentru confecţionat podoabe. Alături de aceste podoabe din aur s-a descoperit şi o brăţară din bronz. Una dintre brăţările bărbăteşti, confecţionate dintr-o bară masivă din aur, răsucită de 6 ori, cântăreşte 469 g, iar cea mai mare brăţară pentru bărbaţi e lucrată dintr-o foaie lată şi masivă de aur răsucită, cântărind 580 g şi fiind împodobită cu 10 butoni fixaţi prin găurire (semnul tainicului IO?).
Se observă că obiectele sunt create cu simț artistic, arătând iscusinţa meşteşugarilor, care foloseau metode avansate de prelucrare a aurului, realizând, prin minuţiozitate, obiecte care impresionează pe oricine și în ziua de astăzi prin frumuseţea lor deosebită. Expertizele prin metode nucleare, realizate de MNIR în colaborare cu Institutul Central de Fizică şi Universitatea Bucureşti, au arătat că aceste comori au fost lucrate cu aur autohton din Munţii Apuseni, odoabele fiind lucrate în jurul anului 1150 î.Hr. de populaţia care locuia în acea zonă. „Mulţimea pieselor şi diversitatea lor, precum şi materia primă ne arată că la Hinova, în antichitate, exista un atelier ce lucra asemenea podoabe de aur pentru aristocraţia militară a vremii, care se diferenţiase în cadrul triburilor tracice nord-dunărene. Această aristocraţie militară (şi religioasă) dispunea de o situaţie economică şi o bunăstare materială excepţională pentru vremea respectivă, demonstrând diferenţierea socială ce se produsese în rîndurile triburilor trace, aşa cum o dovedesc numeroasele descoperiri arheologice din zonă”, mai spune Mişu Davidescu, fostul director al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier. „Ascunderea tezaurului exprimă – în opinia lui Mişu Davidescu – tensiune şi instabilitate în relaţiile dintre comunităţile sau dintre grupurile de comunităţi”. Probabil că bogatul tezaur să fi fost ascuns ca un reflex al marilor migraţii ale dorienilor şi tracilor frigieni, care, începând din secolul al XIII-lea î.Hr. au pătruns în Grecia continentală şi insulară, ajungând până în Asia Mică și impunându-se în fața geților sud-dunăreni sau traci.
Una din cele mai interesante piese ale tezaurului de la Hinova este un colier alcătuit din 255 de mărgele de formă romboidală, fără alt decor exterior, ce sunt aidoma elementelor care compun celebra Coloană a Infinitului a maestrului Brâncuși. Acestea sunt perforate în plan longitudinal și au mărimi și greutăți diferite, cântărind în totalitate aproximativ 1100 grame. Este posibil ca piesele să compună nu unul, ci mai multe coliere. Materialul folosit este aurul, iar prelucrarea s-a făcut prin ciocănire. Evazarea unei asemenea mărgele romboidale la centru (ca și în cazul componentelor Coloanei Infinitului de la Târgu Jiu) poate simboliza dezvoltarea pe orizontală a civilizației umane la un moment dat, urmată apoi de o „strangulare” perioadică apocaliptică (dispariția civilizațiilor). Astfel avem în cadrul componentelor tezaurului de aur de la Hinova, cel mai mare tezaur preistoric descoperit în România, o adevărată Coloană a Infinitului, cu întreaga ei simbolistică misterioasă, mai veche cu trei milenii decât cea aflată la Tîrgu Jiu.
Lasă un răspuns