Folclor din Mehedinți: Bocetul și ritualul înmormântării din nordul județului Mehedinți

Până la plecarea spre mormânt, bocitoarele trebuie să cânte mereu:

„Iară (N), iară,

Scoală drept în picioare,

Uită-te la răsărit,

Să vezi ce s-a ivit:

Un cal mare, mohorât,

Calu-i roșu, frâu-nchis,

Pe tin-moartea de-a

E cu șaua aurită

Și cu iebânca cernită.

Cu scările de argint,

A făcut dâră-n pământ,

Pân-la tine o venit,

Să te ia și să te ducă

Dintr-o lume-n altă lume,

Unde soarele n-apune;

Să te ia și să te ducă

Pe dealul cu busuiocul,

C-acolo ți-ai ales locul.

Pe dealul cu liliacul,

C-acolo ți-ai ales veacul.

Pe dealul cu bujorii,

Că acolo-s frățiorii.

Să te ia și să te ducă

Pe dealul cu brazi mărunți,

Că acolo ai părinți.

Pe dealul cu micșunele,

Acolo ți-s surorele.

Plânge-mă mamă cu jele,

Că s-au dus zilele mele!

Plânge-mă apă de izvor,

C-am plecat de-aici cu dor!

Plânge-mă și tu, grădină,

Acum te las la odihnă!

Plânge-mă și tu prileaz,

De-acu nu-ți mai fac necaz!

Nici acum și niciodată,

Nici cât o fi lumea toată!

Plângeți voi, copiii mei,

Că v-am lăsat singurei!

Dar pe min-nu mă uitați,

Să veniți la zile mari

La mormânt, la tămâiat

Și semănați floricele,

Ca să răsară și ele.

Să le-aplecați cu vârfu-n jos,

Să mă satur de miros,

Că pe-aici eu cât am stat,

Toate nu le-am mirosat,

Că m-am îngrijit de voi,

Să nu mai aveți nevoi!

Dar aici mă odihnesc

Și-n pământ o să-nfloresc,

Eu aicea văcuiesc

Și tot aici putrezesc!

Scoală, (N), scoală,

Că noi am venit,

Când am auzit,

Că de ieri, de-alaltăieri

Mi-ești, dragă,-n călătorie,

Tot pe-o cale-ndelungată,

Unde n-ai fost niciodată,

Iar acum vrei să fii,

Dar bine seama să iei,

Dragă, pe ce cale dai!

Să n-o iei la mâna stângă,

Că-i o cale foarte strâmbă!

Și nu e cale curată,

Tot cu spini e semănată.

Și s-o iei la mâna dreaptă,

Acolo-i calea curată

Și cu grâu e semănată.

Iar grâul e răzorele,

Se plimbă lumea pe ele.

Și-nainte să mai mergi,

Pân-la luncile verzi,

La izvor cu apă rece,

Acolo să te-odihnești,

Focul să ți-l potolești.

Cu apă să te speli,

Speli mâinile pân-la coate,

Ca să te speli de păcate!

Să te speli și pe față,

Să nu ai sudori de moarte!

Și-nainte să mai mergi,

Pân-la o poartă de rai,

Dar bine seama să iai!

Înainte-ți vor ieși

Numai cete după cete,

Tot mai mulți băieți și fete.

Sunt băieți și fete mari,

Dar sunt mulți și militari;

Sunt cete de trei mâini,

Copii, tineri și bătrâni.

Iar în ceata dinainte

Sunt neveste tinerele

Și cu oameni tinerei

Și bărbați de-ai noști cu ei;

Iar în ceata de mijloc,

Acolo-i jale cu foc.

Acolo-s părinții noștri,

Sunt frați și surori

Și grădinițe cu flori.

Acolo sunt rudele,

Sunt străinii și vecinii,

Iar în ceata de pe urmă,

Acolo-s maice bătrâne

Cu copii de-ai mici de mână.

Ei, dragă, când te-or vedea,

Te-or lua, te-or întreba,

Trimisu-le-am noi ceva?

Dar noi, dragă, te rugăm,

Tot lor să le spui,

Că noi le-am trimis lumini,

Lumini de luminat

Și flori de mirosat.

Cu firicele legate

Și cu lacrime spicate;

Cu chiți de busuioc,

Cu mult dor și cu mult foc.

Și cu chiți de peliniță,

Sărutare de guriță.” (Inform. Bârcea I. Ana)

***

Aceeași variantă o întâlnim și în Mărășești, cu deosebirea că i se mai adaugă versurile:

Scoală, (N), scoală,

Ieși afară-n pragul mare,

Glăsuiește-odată tare

La sătenii dumneatale.

Și roagă-i pe fiecare,

Să vină să-ți dea iertare,

Că azi e ziua cea mare.

E ziua de despărțire(…)

 

Dintr-o lume-n altă lume.

Glăsuiește-odată tare

Iar la toți ai dumneatale,

Să-și ude gura cu vin,

Că azi pleci și nu mai vini!

Să-și ude gura cu apă,

Că acu pleci direct la groapă!

Groapa e întunecată

Și nu mai vii niciodată,

Pân-la a doua venire,

Cum o vrea Domnul cu tine.

De-oi fi făcut mai mult bine,

Vei merge la-mpărăție;

De-oi fi făcut mai mult rău,

Va fi vai de veacul tău!” (Inform. Bîrcea I. Ana).

Lasă un răspuns