Folclor din Mehedinți: Bocetul și ritualul înmormântării din nordul județului Mehedinți

Până la plecarea spre mormânt, bocitoarele trebuie să cânte mereu:

„Iară (N), iară,

Scoală drept în picioare,

Uită-te la răsărit,

Să vezi ce s-a ivit:

Un cal mare, mohorât,

Calu-i roșu, frâu-nchis,

Pe tin-moartea de-a

E cu șaua aurită

Și cu iebânca cernită.

Cu scările de argint,

A făcut dâră-n pământ,

Pân-la tine o venit,

Să te ia și să te ducă

Dintr-o lume-n altă lume,

Unde soarele n-apune;

Să te ia și să te ducă

Pe dealul cu busuiocul,

C-acolo ți-ai ales locul.

Pe dealul cu liliacul,

C-acolo ți-ai ales veacul.

Pe dealul cu bujorii,

Că acolo-s frățiorii.

Să te ia și să te ducă

Pe dealul cu brazi mărunți,

Că acolo ai părinți.

Pe dealul cu micșunele,

Acolo ți-s surorele.

Plânge-mă mamă cu jele,

Că s-au dus zilele mele!

Plânge-mă apă de izvor,

C-am plecat de-aici cu dor!

Plânge-mă și tu, grădină,

Acum te las la odihnă!

Plânge-mă și tu prileaz,

De-acu nu-ți mai fac necaz!

Nici acum și niciodată,

Nici cât o fi lumea toată!

Plângeți voi, copiii mei,

Că v-am lăsat singurei!

Dar pe min-nu mă uitați,

Să veniți la zile mari

La mormânt, la tămâiat

Și semănați floricele,

Ca să răsară și ele.

Să le-aplecați cu vârfu-n jos,

Să mă satur de miros,

Că pe-aici eu cât am stat,

Toate nu le-am mirosat,

Că m-am îngrijit de voi,

Să nu mai aveți nevoi!

Dar aici mă odihnesc

Și-n pământ o să-nfloresc,

Eu aicea văcuiesc

Și tot aici putrezesc!

Scoală, (N), scoală,

Că noi am venit,

Când am auzit,

Că de ieri, de-alaltăieri

Mi-ești, dragă,-n călătorie,

Tot pe-o cale-ndelungată,

Unde n-ai fost niciodată,

Iar acum vrei să fii,

Dar bine seama să iei,

Dragă, pe ce cale dai!

Să n-o iei la mâna stângă,

Că-i o cale foarte strâmbă!

Și nu e cale curată,

Tot cu spini e semănată.

Și s-o iei la mâna dreaptă,

Acolo-i calea curată

Și cu grâu e semănată.

Iar grâul e răzorele,

Se plimbă lumea pe ele.

Și-nainte să mai mergi,

Pân-la luncile verzi,

La izvor cu apă rece,

Acolo să te-odihnești,

Focul să ți-l potolești.

Cu apă să te speli,

Speli mâinile pân-la coate,

Ca să te speli de păcate!

Să te speli și pe față,

Să nu ai sudori de moarte!

Și-nainte să mai mergi,

Pân-la o poartă de rai,

Dar bine seama să iai!

Înainte-ți vor ieși

Numai cete după cete,

Tot mai mulți băieți și fete.

Sunt băieți și fete mari,

Dar sunt mulți și militari;

Sunt cete de trei mâini,

Copii, tineri și bătrâni.

Iar în ceata dinainte

Sunt neveste tinerele

Și cu oameni tinerei

Și bărbați de-ai noști cu ei;

Iar în ceata de mijloc,

Acolo-i jale cu foc.

Acolo-s părinții noștri,

Sunt frați și surori

Și grădinițe cu flori.

Acolo sunt rudele,

Sunt străinii și vecinii,

Iar în ceata de pe urmă,

Acolo-s maice bătrâne

Cu copii de-ai mici de mână.

Ei, dragă, când te-or vedea,

Te-or lua, te-or întreba,

Trimisu-le-am noi ceva?

Dar noi, dragă, te rugăm,

Tot lor să le spui,

Că noi le-am trimis lumini,

Lumini de luminat

Și flori de mirosat.

Cu firicele legate

Și cu lacrime spicate;

Cu chiți de busuioc,

Cu mult dor și cu mult foc.

Și cu chiți de peliniță,

Sărutare de guriță.” (Inform. Bârcea I. Ana)

***

Aceeași variantă o întâlnim și în Mărășești, cu deosebirea că i se mai adaugă versurile:

Scoală, (N), scoală,

Ieși afară-n pragul mare,

Glăsuiește-odată tare

La sătenii dumneatale.

Și roagă-i pe fiecare,

Să vină să-ți dea iertare,

Că azi e ziua cea mare.

E ziua de despărțire(…)

 

Dintr-o lume-n altă lume.

Glăsuiește-odată tare

Iar la toți ai dumneatale,

Să-și ude gura cu vin,

Că azi pleci și nu mai vini!

Să-și ude gura cu apă,

Că acu pleci direct la groapă!

Groapa e întunecată

Și nu mai vii niciodată,

Pân-la a doua venire,

Cum o vrea Domnul cu tine.

De-oi fi făcut mai mult bine,

Vei merge la-mpărăție;

De-oi fi făcut mai mult rău,

Va fi vai de veacul tău!” (Inform. Bîrcea I. Ana).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*