Conţinutul fabulos al noţiunii omenesc (uman)

Deşi ambele noţiuni (omenesc şi uman) se referă la om şi însuşirile sale specifice, în ceea ce mă priveşte eu o prefer pe prima. Mai întâi pentru că se centrează explicit pe noţiunea „om” pe care, după îmbogăţire, o pune pregnant în evidenţă, apoi pentru faptul deloc neglijabil că în limba noastră nu doar că sugerează, dar chiar induce verbul „a omeni”, un verb fără echivalent în alte limbi. Da, căci pentru ţăranul român, cel despre care Petre Ţuţea avea să afirme că însuşi statul se sprijină pe cioarecii lui, verbul în discuţie nu are doar conotaţia din alte graiuri de „a trata”, ci el dobândeşte sensul profund uman de a-l cinsti pe semenul interlocutor sau musafir cu o atare consideraţie şi afecţiune, încât acesta – oricât ar fi de umil – să se simtă cu adevărat om…

Nu asta ne cere Mântuitorul în absolut toate învăţăturile Sale? Prin urmare, verbul „a omeni” în varianta românismului multimilenar este veriga de legătură dintre mila faţă de semenii cu probleme şi credinţa sinceră în adevărul din spusa Dăruind vei dobândi, adică este instrumentul la îndemâna fiecăruia dintre noi prin care vorbele au şansa să se convertească în fapte fraterne.

Legea variaţiei inverse a conţinutului şi sferei noţiunilor ne asigură că acestea îşi îmbogăţesc conţinutul cu noi note (însuşiri) pe măsură ce sfera se micşorează, şi invers – conţinutul sărăceşte atunci când sfera se măreşte. Prin urmare, reducând sfera omenescului la persoanele din imediata apropiere (familie, colegi, prieteni, vecini), conţinutul omenescului acestora (de la cele mai elementare trăiri psihice, până la temperament, caracter, conduită şi personalitate) sporeşte atât de mult, încât ajungi să-i cunoşti pe unii dintre aceştia mai înainte şi mult mai bine decât te cunoşti pe tine însuţi, astfel că la un moment dat vei putea spune despre x că este un egoist, iar despre y că este generos.

Căci omenescul nu cuprinde doar ceea ce-l diferenţiază pe om de restul vieţuitoarelor (voinţa, emoţiile artistice, limbajul articulat, logica, raţiunea, caracterul, relaţiile interumane etc.), ci şi cele două instincte fundamentale (de conservare şi de perpetuare), prezente cu intensităţi diferite pe scara întregului viu, instincte care conservă fondul bestial al singurului animal raţional, acel fond care răbufneşte când ţi-i mai drag de lume (cazul naziştilor) de face praf poleiala civilizaţiei şi care alimentează egoismul individual şi social, la urma-urmei – fireşte, între anumite limite suportabile – chiar motorul găselniţei numite progres material şi social.

Prins între cele două extremităţi absolute (divinul şi satanicul), omenescul fertilizat de morală cunoaşte trei mari stadii sau etaje ale înălţării sale pe verticala devenirii, respectiv pe cea a mântuirii: stadiul instinctual, stadiul raţional şi cel atotomenesc.

Şi încă ceva. Aristotel era de părere că nu există om care să nu facă filosofie. Dacă este aşa, atunci unii oameni deja ştiu (ceilalţi vor afla) cum să utilizeze cele două funcţii ale filosofiei, funcţia analitică sau critică şi cea sintetică (dogmatică) sau sistematizatoare, astfel ca să poată contribui la adevăratul progres al omenirii – intrarea în stadiul atotomenescului!

Un răspuns la “Conţinutul fabulos al noţiunii omenesc (uman)”

  1. Acest cuvant are atatea fete ascune ,in sens pozitiv ascunse,adica nevazute,ale frumusetii fiintei umane.Numai limba romana se poate numara printre bogatele graiuri de pe pamant care exprima atat de complex si luminos cuvantul om,omul omenos.Frumoasa prezentarea autorului a graiului romanesc si a firii omenesti.S-a pomenit de fondul intunecat al firii omenesti,egoist,salbatec,de nazism si fara sa vreau ma gandesc la Romania actuala.Nazismul a fost conceput de o clica bestiala care a pus stapanire pe Germania anilor 1933 si aplicat in mod perfid intregii populatii ale Germaniei.Populatia Germaniei acelor vremuri n-a fost nazista,a fost condusa de nazisti,care a folosit aceasta populatie in scopurile lor criminale.Deci omenescul din ea a fost brutal acoperit de propaganda conducatorilor,implicand tot poporul germen la apartenenta de nazism,ca imediat ce razboiul se va termina(previzibil) cu victoria celor care au impus nazismul in Germania,sa implice un popor intreg”la distrugerea poleielii civilizatiei”,popor considerat nazist,”fascist”.Un fals grosolan.In urma acestui fals noua Germanie renascuta ca pasarea Phoenix a platit sume uriase urmasilor fostilor conducatori ai Germaniei naziste.Facand analogie cu sitatia actuala a Romaniei,cu guvernul strain care tae si spanzura peste populatia tarii,se vede clar ca acest guvern este de fapt tot nazist,fascist,dar care nu mai are nevoe sa atraga si masele de oameni in atingerea scopului lui nazist criminal,acest guvern fascist ii foloseste pe oameni pentru autodistrugerea lor insisi ca popor,ca oameni.Romania deja este terminata prin ea insasi prin manipulare,nu mai e nevoe sa fie unealta de distrugere a poleialii civilizatiei,ea deja nu mai exista in aceasta civilizatie si guvernatorii straini ai poporului roman asta de fapt fac,arata lumii ca romanii nu mai sant oameni,ei sant o turma vorbitoare si biciuita la jug.In activitatea populatiei din Romania este distrusa nuanta de omenesc.Nimic nu mai pare sa fie omenesc aici,pentruca omenescul se sfarama in fata canaliilor.Dar speranta care respira alaturi de omenescul din om nu va putea disparea niciodata.Ea sta ascunsa in ungherul fuiecarui suflet omenesc,asa cum sta credinta omului in mana cereasca divina.Fiul Domnului Dumnezeu,Isus Cristos este fapura transcendenta care traeste in sufletele oamenilor prin Dumnezeire,prin moarte si inviere si care ramane vesnic alaturi de omenescul din om,invingand pana la urma bestia din acesta.

Lasă un răspuns