Cetatea getică de la Piscul Crăsani și un primar cu… buldozer

În apropiere de comuna Balaciu, printre dealurile de pe malul drept al râului Ialomița arheologii au descoperit o cetate getică despre care se presupune că a fost ridicată de marele rege get Dromichete: Piscul Crăsani. Balaciu este o comună din județul Ialomița, în Muntenia, formată din satele Balaciu (reședința), Copuzu, Crăsanii de Jos, și Crăsanii de Sus. Comuna se află în jumătatea centrală, ușor vestică, a județului și se întinde pe aproape toată lățimea nord-sud a acestuia. Este străbătută de râul Ialomița care curge de la vest la est, precum și de șoseaua națională DN 2A ce leagă Slobozia de Urziceni, și de calea ferată ce leagă cele două orașe, pe care este deservită de gara Sărățuica. Sudul comunei este traversat și de șoseaua județeană DJ 201, care merge paralel cu DN 2A, pe malul opus al Ialomiței, de la Coșereni la Slobozia și apoi la Țăndărei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Balaciu făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și era formată din satele Balaciu de Jos, Balaciu de Sus și Cranțoș și din așezările sezoniere Vlăsceni, Țițeica, Popescu, Vlăsceanu, Mutu, Cazacu și Mușatu. În comună funcționau două biserici și o școală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, era organizată și comuna Fundu-Crăsani, formată din satele Crăsanii de Sus, Fundu-Crăsani și Vadu Pietros, comună ce avea 1484 de locuitori, trei biserici și trei școli rurale mixte. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna în plasa Căzănești a aceluiași județ, având 1841 de locuitori în satele Balaciu de Sus, Balaciu de Jos și Sfântu Gheorghe.

În 1931, satul Sfântu Gheorghe s-a separat și a format o nouă comună, în vreme ce comuna Balaciu a rămas cu satele Balaciu de Jos și Balaciu de Sus, iar comuna Crăsani — cu satele Crăsanii de Jos, Crăsanii de Sus și Copuzu. În 1950, comuna Balaciu au trecut în subordinea raionului Urziceni din regiunea Ialomița, în vreme ce comuna Crăsani a trecut la raionul Lehliu, din aceeași regiune; în 1952, aceste raioane au trecut în regiunea București. În 1968, comunele au trecut la județul Ialomița, reînființat, dar comuna Crăsani a încetat să mai existe, fiind inclusă în comuna Balaciu. Tot atunci, satele Balaciu de Jos și Balaciu de Sus au fost unite într-un singur sat cu numele de Balaciu, și comunei i-a fost alipit și satul Sărățeni, de la comuna Sărățeni, desființată. Comuna Sărățeni s-a separat din nou în anul 2005. Cinci obiective din comuna Balaciu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice — cel de pe „platoul Deluș” de la Copuzu cuprinde o așezare din secolele II – I î.Hr. (perioada Latène), o așezare și o necropolă din perioada daco-romană (secolele al III-lea–al IV-lea d. Hr.); situl de la Crăsani (la ieșirea din satul Crăsanii de Jos către Sudiți) ce cuprinde așezări din neolitic și din perioada Latène, la fel ca al treilea sit, cel de la „Piscu Crăsani” din zona aceluiași sat.

Celelalte două obiective istorice sunt clasificate ca monumente de arhitectură: casa Petre Niculescu din satul Copuzu (construită în 1910) și situl „Balaciu Pitișteanu” din satul Crăsanii de Jos, aflat la 5 km sud de DN 2A, datând din 1821–1841 și fiind constituit din turnul clopotniță și biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Aici s-au întreprins săpături arheologice încă din 1870, de către D. Butculescu (la solicitarea lui C. Bolliac) şi, apoi, în 1923, sub conducerea lui Ioan Andrieşescu, iar din colectivul de atunci au mai făcut parte Radu Vulpe şi Vladimir Dumitrescu. În 1960 săpăturile au fost reluate de Niţă Anghelescu. Între 1969-1987, regretatul arheolog Niculae Conovici a condus săpăturile din acest sit, cu rezultate remarcabile.

Din păcate, cu excepţia unor valoroase studii despre anumite categorii de piese, descoperirile de aici au rămas, în marea lor majoritate, încă inedite. Cu toate că la prima vedere locul nu îți oferă prea multe motive că aici ai putea să îți delectezi privirea cu ceva interesant, locul mustește a istorie. Legendele despre faptul că marele rege Dromichete ar avea o comoară îngropată între dealurile de aici au făcut ani de-a rândul să se nască vise de îmbogățire printre locuitorii din zona sitului arheologic.

Cu timpul, dezamăgiți de lipsa comorilor atât de așteptate, căutătorii de comori s-au împuținat, iar în prezent doar pașii arheologilor mai străbat colinele de la Piscul Crăsani. „Aici a fost  o aşezare întărită, cu şanţ şi val. A fost cercetat doar mamelonul din centru. Aici a fost descoperit un candelabru din bronz,  o vatra solară și un riton… Locul și cercetările sunt importante, fiind una dintre puţinele așezări de sec II-I î.Hr., de tip davă” spune Elena Rențea, arheolog în cadrul Muzeului Județean de Istorie Ialomița. Piesa de rezistență a descoperirilor arheologice de la Piscul Crăsani o reprezintă ritonul getic din ceramică. Descoperit în zona sacră a davei getice de la Piscul Crăsani (com. Balaciu, sat Crăsanii de Jos) în anul 1986, piesa realizată din lut lucrat la roată datează din sec. II – I î.Hr (epoca La Tene). Rhytonul modelat în formă de corn, fiind o piesă de ritual și ceremonie specifică strămoșilor noștri geți, este decorat cu un cap de cal și era folosit în ritualurile practicate de geți în perioada respectivă (libațiuni sacre). El reprezintă un exemplar de excepție, având un mare impact în lumea arheologică descoperirea sa și constituie piesa de rezistență din seria descoperirilor de la Piscul Crăsani, dintre care mai amintim o vatră solară, diverse vase pentru libații, statuete antropomorfe feminine, amulete din arșice de miel și oaie, truse de magie, toate acestea demonstrând nivelul de civilizație la care ajunsese populația davei getice. Rhytonul a fost capul de afiș al mai multor expoziții tematice organizate atât în România, cât și în muzee celebre din străinătate. Declarat piesă de tezaur, astăzi se află în colecția Muzeului Județean Ialomița și este simbolul acestuia. El are lungimea de 26 cm și diametrul de 8 cm. „Eu am avut şansa de a fi după două mii şi ceva de ani, prima persoană care am luat în mână această piesă. Eram atunci, îmi aduc aminte cu un coleg, Virgil Niţulescu. L-am ridicat, era în două bucăţi, cornul şi terminaţia în formă de cal şi stăteam cu piesele în mână şi l-am strigat pe colegul meu. S-a uitat la mine de la vreo 15 metri şi a strigat: «Ritonul de la Piscul Crăsani». Şi aşa i-a rămas numele“, rememorează arheologul Elena Rențea momentul descoperirii. Potențialul istoric ascuns între colinele de la Crăsani i-au făcut pe oficialii județeni să se gândească la o strategie pentru dezvoltarea turismului în zonă.

Astfel, în viitorul apropiat, proiectul celor de la județ prevedea ca una dintre văile din zonă să fie amenajată în trepte, iar sus, în vârful colinei din mijloc, unde a fost descoperită vatra solară şi rhytonul, să fie amenajat un muzeu în aer liber. Turiștii urmau să fie îndrumați de un ghid care să le povestească legenda regelui Dromichete și a lui Lysimah, așa cum a fost ea relatată de marele istoric Diodor în una din scrierile sale despre civilizația geților: „Aici este cetatea lui Dromichete, cel care după ce l-a prins pe Lysimah, căpetenia macedonenilor, în loc să-l omoare a pregătit pentru acesta un ospăţ. Oaspeţii au fost poftiţi pe cline aşternute cu stofe şi covoare aduse de acasă şi luate de geţi ca pradă, masa era din argint, iar cupele din aur. De cealaltă parte, geţii stăteau în bănci aşternute cu lăicere sărace, aveau mese simple de lemn, pahare din lemn ori din corn de vită precum era obiceiul la geţi. Dromichete a umplut cel mai mare dintre cornurile de băut, i-a spus lui Lysimah tată şi l-a intrebat care dintre mese e cea mai regească. Aceasta a răspuns că a lor, a macedonenilor. Atunci de ce ţi-ai părăsit regatul şi ai venit aici? a întrebat Dromichete”. Cetatea getică de la Crăsani este cotată de arheologi ca un puternic centru unde se desfășurau importante tranzacții comerciale, atât cu neamurile geto-dace vecine, cât și cu lumea sud-dunăreană, tracică și greco-romană. În sprijinul acestei afirmații stau atât monedele descoperite în așezările de la Crăsani și Copuzu, monede getice locale sau sud-dunărene, ca și monede provenind din Thasos, Macedonia Prima, Dyrrhachium, Tomis sau Imperiul roman. Sfârșitul existenței davei de la Crăsani se plasează în cursul secolului I î.Hr. Așezările deschise și acropola au fost distruse de un incendiu puternic, după care locuirea a încetat definitiv în această zonă. Așteptam nerăbdător realizarea acestui proiect turistic și istoric deosebit. Și cum ne aflăm pe meleaguri românești neaoșe, de curând, în anul de grație 2015, am aflat că procurorii au demarat o anchetă penală în cazul distrugerii parțiale a unui sit arheologic din Patrimoniul Național. Despre ce sit arheologic este vorba?

Despre Piscul Crăsani, cetatea regelui get Dromichete, cea care a fost devastată de buldozere, care au avut chiar și aviz de la primăria locală. Situl arheologic „Piscul Crăsani” se află pe lista „A” a monumentelor istorice și face parte din Patrimoniul Național al județului Ialomița. Este și primul șantier arheologic deschis din România, oficial. Primele săpături făcute aici au avut loc în urmă cu un secol, iar investigațiile erau încă în desfășurare. Aici a lucrat și celebrul arheolog Vasile Pârvan, cel care a descoperit cetatea regelui dac Dromichete. Toate au fost bune până în urmă cu aproximativ o lună, când, în urma unei inspecții, specialiștii muzeului din Slobozia au descoperit că o parte importantă a sitului arheologic a fost distrusă cu buldozerele. Primăria Balaciu, localitate de care aparține situl, a emis autorizații pentru excavări, în urma cărora peretele de nord al sitului a fost distrus. Scopul? Primăria s-a folosit de pământul din incinta cetății pentru a-l folosi la consolidarea podului de peste râul Ialomița, aflat în apropiere. „N-am făcut nimic ilegal, nu înţeleg de ce se agită toată lumea. Nu aveam de unde să luăm pământ mai bun, pentru că tot ce-i în jurul podului e nisipos. Oricum nu e prima dată când facem astfel de lucrări şi nu se sesizează nimeni!”, a răspuns acuzațiilor Cornel Mihu, primarul comunei Balaciu. Autoritățile locale din Balaciu aveau nevoie de o serie de avize din partea Direcției de Cultură Ialomița pentru a efectua aceste lucrări, dar nu le-au solicitat. „În cazul sitului arheologic de la Balaciu se constată o intervenţie neautorizată. Cei care au desfăşurat lucrările trebuiau să solicite o serie de avize pentru a efectua această intervenţie. Nimeni nu a cerut nimic. Şi oricum, chiar dacă ne sesizam nu-i puteam lăsa să pătrundă în sit” a explicat Elena Pacală, directorul Direcţiei de Cultură Ialomiţa. Procurorii au deschis un dosar penal în acest caz, însă pagubele sunt iremediabile.

Au trecut mileniile peste cetatea getică de la Piscul Crăsani, iar urmele strămoșești au rămas cât de cât intacte. Toate până în ziua de astăzi, când, culmea, având acces la informație și știind valoare unui sit arheologic din punct de vedere istoric, dar și turistic, cineva (un primar?) a intrat cu buldozerele și a escavat parte din acest sit, fără nici un aviz, folosindu-l doar ca pământ de umplutură, la întărirea pilonilor unui pod. Scriam într-un articol anterior despre primarul din comuna Peștera din județul Constanța, care nu numai că a aprobat, dar a și ajutat la cercetarea arheologică a sitului vechi de 390.000 de ani de pe teritoriul localității sale, iar acum scriu despre un primar care a demolat cu bună știință un sit arheologic. Ce diferență de la cer la pământ între cei doi primari, unul cu viziune spre viitor, celălalt cu buldozer.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*