Marc Aurelius Julien – Prim-semidoctul unui guvern de (a)tehnocrați…

Cam după ureche „tehnocrația” asta iohanesiană servită pe post de ghiveci național (să sperăm că nu și „călugăresc”!) prin mâna premierului Fideluță Julien… Cu nominalizări de miniștri făcute după pozele de pe legitimațiile de ong-uri, cu un program de guvernare somnolentă, cu adaos de zeamă lungă, și un citat de final de prestator parlamentar (!) azvârlit ca nuca în perete. O nucă seacă într-un perete de petice…

Adevărul e că ne-am prins noi că neamțul Oha ne tratează ca pe niște „anonimi”. Dar am zis că nu are timp să nominalizeze replici și e-mail-uri pentru 23 de milioane de cetățeni. Și atunci, a decupat șabloane! Cine s-a încadrat în ele, bine! Cine nu, vorba lui: „Ghinion!”…

Să vii însă să nominalizezi un premier și mai întortocheat la vorbă e prea mult când țara are deja un președinte semimut și semisurd.

Dacian a vrut dară să pară măcar doct… „Tehnodoct”, că tehnocrat știe și el că nu are cum. Trecutul politic apasă cu forța unui buletin de circumscriție electorală! Dar mai bine îl lăsa pe Dâncu să glăsuiască. Meșter la vorbe cu precizia de chirurg a sociologului ce operează pe cordul statisticilor, „profesorul” guvernului de (a)tehnocrați ar fi nimerit măcar autorul citatului recitat de premier în plenul forului majoritar analfabet. Asta dacă nu s-a ținut de șopârlițe pesediste și nu i-a suflat premierului un citat corect cu autor strâmb!

Urarea apolitică de început de drum a premierului, citând, credea el, din Marcus Aurelius, a sunat, ce-i drept, cam ciudat din fașă: Doamne, dă-mi puterea să schimb ceea ce poate fi schimbat, răbdarea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat și înțelepciunea de-a distinge între cele două”. Pentru că, trecând peste invocarea divinității unice în numelui unui imperator care a trăit într-o epocă a zeităților, însăși alegerea citatului ar fi trebuit să-l pună pe gânduri pe Julien Cioloș. Păi, de ce să accepeți „ceea ce nu poate fi schimbat”, ca o plafonare mioritică a programului de guvernare (!), ba, mai mult, să ai și răbdarea să înduri?! Parcă nepotrivită zicerea cu intenția Cotrocenilor de a reforma totul…

Apoi, am aflat „tâlcul”… „Tâlcu`” lui Dâncu sau gafa lui Julien?! Una din două. Sau amândouă învârtite într-o zeamă lungă…

Pentru că vorbele amintite sunt ele, e drept, parte a unui dicton de luptă cu viciile! Dar nu a luptei popoarelor (alegătoare) cu animalele politice, nici măcar în arena romană a sacrificiului, ci de înfrângere a poftelor în cabinetele de autoguvernare a Alcoolicilor Anonimi… Alcoolicii Anonimi de… pretutindeni care, întoteauna în fața paharului plin (nu a jumătăților dihotomice!) jură că nu mai pleșcăie…

Un citat-rugăciune adoptat de asociaţia Alcoolicii Anonimi în programul de cură în „12 paşi”! Nu într-un „prim pas”, ci „Pas cu pas”, vreme de 12 cure tehnocrate lunare… Sau, cum spune specialistul agrar, tehnocrat apolitic, sau politic atehnocrat, în 12 etape ale lucrării pământului, de la arat, semănat, până la lucrările mecanice și finalul de încununare a eforturilor (tehnocratic apolitice!): recoltatul.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*