Puţină lume ştie, că în adâncurile orașului Galaţi, în cartierul Micro 19, se află în deplină uitare o relicvă arheologică de patrimoniu de mare valoare artistică și istorică. Este vorba despre un cavou roman vechi pe 16 secole, despre care se presupune că aparţine unui personaj foarte important al lumii romane, date fiind dimensiunile construcţiei. Relicva arheologică a fost găsită absolut din întâmplare, în anul 1974, în timp ce se excava pentru fundaţia unui viitor bloc. Este vorba despre un cavou roman care fost la acea vreme conservat în vederea unor cercetări viitoare, însă de atunci a rămas îngropat sub o placă de beton peste care s-a organizat punctul de colectare a gunoiului din cartier. Soarta lui n-a fost, încă de la început, prea fericită.
Fiind acoperit de un tumul de pământ, a fost confundat cu o cazemată din cel de Al Doilea Război Mondial şi a fost distrus parţial de utilajele de pe şantierul de construcţii. De-abia după ce excavatoristul a realizat că ar putea fi altceva, a fost chemat prof. univ. dr. Mihalache Brudiu, arheolog la Muzeul de Istorie din Galați, care, în urma săpăturilor sistematice, a scos la iveală un cavou cu lungimea de 12 metri, lăţimea de nouă metri şi înălţimea de patru metri, cu pereţi rectangulari şi cu o nişă mortuară pe latura vestică. Zidurile, groase de 1,6-1,7 metri, erau tencuite în interior cu var, pe care s-a pictat cu vopsea roşie şi brun în tehnica tempera. „M-am bucurat când am mai găsit şi resturi de oase”, spune arheologul Mihalache Brudiu. Căci mormântul a fost prădat, din vechime… Sicriul de lemn fusese depus într-o cistă (firidă) din peretele gros de 1,60 m. Pe perete se mai păstra încă pictura, realizată în tehnica frescei, monocromă: de culoare roşie, cu ornamente din spic de grâu stilizat. La partea inferioară a zidului a descoperit atunci trasate dungi roşii, îşi aminteşte arheologul. Potrivit mărturiilor păstrate de la arheologul Brudiu, în lucrarea „Un cavou roman descoperit la Galați”, în spaţiul din interior era compartimentat astfel: un dromos pentru acces, o camera funerara cu cistă şi absidă, precum şi încă o absidă pentru ritualuri. Conform specialiştilor de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Galaţi, mormântul aparţine unui comandant roman de origine sarmată şi datează din secolul 4 d. Hr. „Descoperirea cavoului roman la Galaţi dovedeşte că în ultimii ani ai secolului al III-lea sau în prima jumătate al secolului al IV-lea, Imperiul roman avea deplina autoritate şi în zona din sud-estul Moldovei”, se menţionează în fişa de descriere a monumentului (clasificat sub indicativul GL-I-m-B-02973), aflată pe site-ul instituţiei amintite.
Informaţiile au reieşit din studierea şi datarea puţinului inventar descoperit, printre care se aflau şi câteva fragmente de oase umane. Se pare că acest cavou a fost prădat în urmă cu multe secole, iar toate obiectele de valoare au fost furate. Chiar şi aşa, descoperirea a făcut senzaţie în lumea istoricilor, pentru că acest Cavou Roman şi Castrul de la Tirighina (Galaţi-Barboşi) sunt singurele dovezi ale continuităţii romane la nordul Dunării în timpul Împăratului Constantin cel Mare, adică şi după retragerea aureliană. Faţă de alte cavouri romane (ex.: cavoul roman descoperit la Constanţa), chiar şi din acelaşi secol, descoperite în Dobrogea, acesta este unic: este cel mai mare descoperit în Dobrogea şi la Dunărea de Jos şi singurul la nord de Dunăre. Academicianul Emil Condurachi spunea la acea vreme: „Dacă am avea în Dobrogea 100 asemenea cavouri, nu ar avea importanţa pe care o are descoperirea de la Galaţi”. De altfel, prin Decizia nr.5.744 din 13.04.1975, Comisia de avizare din cadrul Consiliului Culturii a hotărât restaurarea, conservarea şi valorificarea muzeistică a acestui obiectiv, declarat monument istoric. În volumul II din Istoria Românilor publicată de Academia Română, la Editura Enciclopedică, se consemnează: „Dintre complexele funerare deosebite se impune a fi menţionat Cavoul roman din sec.III-IV, descoperit în Cartierul Dunărea din Galaţi. Este datat astfel pentru că din secolul III provin cărămizile ştampilate găsite în bolta distrusă de excavator: am recuperat cel mai mare număr de tegule romane ştampilate, făcute de unitatea de marină militară romană din perioada anterioară lui Traian, Classis Flavia Moesica. De asemenea, mai trebuie spus ca acest Cavou figurează în planul general al necropolei romane din Cartierul Dunărea”.
Construirea blocului respectiv a fost abandonată, terenul rămânând liber în perspectiva continuării săpăturilor arheologice şi, eventual, a construirii unui muzeu, lucruri care, însă, nu s-au întâmplat, din păcate, nici măcar acum. Ca o primă măsură de conservare a cavoului a fost turnată peste el, în 1976, o placă de beton. Comisia Monumentelor Istorice a hotărât ca monumentul să fie inclus în ansamblul unui Muzeu de Arheologie construit după modelul Mozaicului de la Constanţa. „Urma să fie un muzeu de arheologie în toată legea. Era un exponat in situ, pe loc, Cavoul Roman, iar în vitrine – exponate din rezervaţia arheologică”, povestea, în urmă cu câţiva ani, profesorul Brudiu. După 1990, pe platforma betonată turnată pentru protejarea Cavoului Roman a fost amplasat un punct de colectare a gunoiului, iar deasupra sunt acum resturile menajere ale locatarilor blocurilor din zonă. Nimic nu arată că dedesubt s-ar afla o adevărată comoară, care atestă un lucru extraordinar pentru istoria neamului nostru şi anume faptul că filonul roman nu a dispărut din părţile acestea de ţară după retragerea aureliană.
Directorul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu, Cătălin Negoiţă, a susţinut în numeroase rânduri că soluţia cea mai bună ar fi mutarea relicvei. „Au apărut păreri pro şi contra. Eu am tot respectul pentru cei care au spus că acel cavou trebuie să rămână la locul lui, ştiu că în mod normal un monument arheologic trebuie să rămână la locul lui. Mi se pare absurd însă ca vreme de decenii să stea sub o groapă de gunoi şi, după atâta vreme, să se spună că trebuie să rămână pe mai departe aşa. Apoi, cine se va implica să facă acolo un obiectiv istoric? Cred că a doua zi ar fi plin de graffiti şi de expresii obscene”, a declarat Cătălin Negoiţă. Şi Primăria Galaţi s-a arătat în ultima vreme interesată de soarta monumentului. Prima măsură a fost încercarea de „curăţare” a ariei protejate de clădiri, în acest sens fiind notificaţi toţi proprietarii construcţiilor provizorii apărute în ultimele două decenii în zonă să le desfiinţeze, deoarece sunt în zona de protecţie arheologică. Măsura a provocat un imens scandal, iar litigiul s-a mutat deocamdată în instanţă. Ca urmare, până când se va ajunge la o soluţie ar putea trece ani, răstimp în care monumentul arheologic vechi de 16 secole se adânceşte şi mai mult în negura uitării.
Salvarea și punerea în valoare a acestui monument unic din Galați ar putea veni din abordarea aceleiași metode ca în cazul Cavoului-hypogeu de la Tomis (Constanța). Prin conservarea „in situ” a cavoului existent și prin reconstituirea 3D a monumentului în cadrul Muzeului de Istorie din Galați se va deschide o nouă perspectivă de cercetare și de accesare a potențialului turistic existent în zonă.
Lasă un răspuns