Vorbele unui porcar cu identitatea europeană

Chiar de-i pui porcului destule lături în troacă, tot dă cu râtul a nemulțumire. Nu-i ajunge și mai roade și troaca. Ba, de nu ești atent prinde și mâna care îl hrănește. Că de aia e porc…

Noi nu le-am pus lături în troacă! Dimpotrivă! Doar bucate alese! Și tot le-au dat de o parte! Tot au început să grohăie a nemulțumire. Că de aia sunt urmași de grofi, nu?! Să-și dea pe față șoriciul de vieri de pustă.

Așa că, la câteva zile după ce li s-a oficializat ziua limbii maghiare, promulgată săsește pe șest, animalele (politice) de pustă ungurească au dat cu râtul. Dar nu în gardul pe care vor să ni-l întindă la graniță (și poate că ar trebui să le-o luăm înainte, să le punem niște țăruși de coteț și troace umplute cu lături, de data asta, din loc în loc, poate li s-o osteni lăcomia!), ci în munca oficialilor noștri. Or fi zis că, deh, un premier de sorginte agrară, se va speria când le va auzi guițăturile amenințătoare. Și le va dubla porția la troacă, nu?!

Porcarul politic de la Budapesta, că și ăia au porcii lor „aleși”, rasa kover (laszlo) cu șorici gros, s-a trezit între nou adoptata sărbătoare de emancipare până la grohoenclavizare a maghirimii de la noi să guițeze strepezit a nemulțumire. Chiar în pragul zilei diasporei de pustă, altă sărbătoare de dat cu râtul în fundul de troacă, președintele de budă-porcărie a început să fornăie din mustățile personale (iar ălea chiar sunt de porcar de GAZ!) că țara-porcarilor unguri nu trebuie să se bazeze pe vecinătatea românească în ajutorarea maghiarimii.

Zice porcarul cu pricina că „Ungaria nu ar trebui să conteze pe guvernul român că îi va ajuta pe membrii comunității maghiare să-și păstreze identitatea ungară”.

Grof-grof, dar porcarul de la Budapesta are ceva dreptate! Păi, ce treabă avem noi să îi ajutăm pe maghiarii de aici „să-și păstreze identitatea ungară”? Ei au deja o identitate, maghiară, iar noi le respectăm și protejăm tradițiile și identitatea lor ca maghiari. Nu ca unguri! Dacă vor să fie unguri, să meargă la Budapesta! Mai ales că porcarul de pe Pesta recunoaște esența grohăitului lor la porțile Bazinului Carpatic. Căci, în condițiile unui declin demografic accentuat, Ungaria ar fi numărat mai multe fire de iarbă decât cetățeni dacă „nu ar fi existat etnicii maghiari care au revenit în Ungaria din alte zone ale Bazinului Carpatic”. Desigur, chiar și această repopulare ar putea să-și aibă propriul declin, mai ales când porcarii își ridică garduri de jur-împrejur!

De fapt, groful a redactat o noua temă de afirmare a existenței (că identitate, ca orice specie politică nu au!) a maghiarimii politice de la noi. Aceea de a grohăi la viitorul executiv de la București pentru asigurarea reprezentării în parlament, ca dovadă „a protejării minorității”.

Pentru că vin vremuri grele pentru maghiarime la număratul procentelor parlamentare! Iar ziua limbii maghiare ar putea deveni ziua de comemorare a unei limbi moarte (poate așa să ajungă și ei „milenari”!) și ziua unei diaspore risipite!

2 Responses to Vorbele unui porcar cu identitatea europeană

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *