În repetate rânduri am amintit de înscrisul de la intrarea celui mai mare aşezământ pentru tratarea bolilor psihice din Portugalia, care sună aşa: „Nu toţi cei care se află în interior sunt bolnavi şi nu toţi care sunt afară sunt sănătoşi”! Acest anunţ ar trebui inscripţionat pe plăci de piatră şi fixate la intrarea reşedinţei prezidenţiale de la Cotroceni (reşedinţa oficială re-amenajată şi nefolosită a alesului Facebook-ului), la Casa Poporului (Parlamentul României) şi la Palatul „Victoria” (Guvernul României). Pentru a abate atenţia de la realele probleme ale Ţării şi ale supravieţuirii, presa bulevardieră aservită se ocupă doar de scandaluri, astfel, sabia nedreptei Legi 217/2015, tronează deasupra capetelor noastre. Pe timpul verii, figurinele Parlamentului României au plecat voioşi la odihnă pe tărâmuri exotice, unde „plebea” nu are acces, dar înainte de plecare au împlinit isprava votului unanim în favoarea detonării bombei cu efect întârziat, lăsată ca suvenir de interimarul Crin Antonescu şi activată de câţiva netrebnici ai neamului, eufemistic botezaţi drept „consultanţi” ai legii.
Valorificând ocazia, spaţiul mediatic a fost suprasaturat, dar fără finalizare. Nicio reacţie oficială concretă la Legea 217/2015, aşa-zisa „lege anti-legionară”, o criminalizare a gândirii, o lege anti-memorie naţională prin care sunt atacaţi şi condamnaţi eroii, martirii, şi valorile naţionale. Mai mult, fără de legea a fost suplimentată ulterior de un alt ipocrit cu o iniţiativă legislativă la fel de anti-constituţională, privind interzicerea organizaţiilor politice cu caracter comunist, despre care, un comentator menţiona: „Ar trebui ca aceleaşi persoane (iniţiatorii propunerii legislative – n.r.) şi în acelaşi spirit democratic, să protesteze în fata ambasadelor S.U.A., Franţei, Germaniei, Italiei, Spaniei, Marii Britanii şi multor alte state recunoscut democratice, cerându-le să interzică partidele comuniste care activează pe teritoriul lor. Apoi să se întoarcă însoţiţi de medici şi de ambulantă, în saloanele lor de la Bălăceanca şi Mărcuţa”. Legea este integral neconstituţională, antidemocratică şi antinaţională, iar articolele acesteia contravin dispoziţiilor articolelor 12 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi articolului 2 din Pactul Internaţional O.N.U.
În data de 22 iulie, președintele Klaus Iohannis a promulgat legea menţionată „ca primarul”. Prevederile acestei legi abuzive, anticonstituţionale şi strâmbe, care vin din izvorul de neinspiraţie al patapieviciul de la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România – „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.), votată de Parlamentul României şi apoi promulgată de şeful statului, amintesc de „Proclamaţia către ţară” de la 23 august 1944, scrisă de Lucreţiu Pătrăşcanu şi citită la microfon de regele-trădător. Niciuna dintre ele nu a fost supusă dezbaterii publice. „Iniţiativa 217”, născută în laboratorul fiului stalinistului Radu Florian, a fost strecurată perfid, pe sub preşul Camerei Deputaţilor de către Crin Antonescu, Andrei Gerea, George Scutaru fiind votată în unanimitate, la pachet, de nefericiţii „adormiţi ai neamului”, dornici de plecare grabnică în concediile nemeritate. Nu este pentru prima dată cînd I.N.S.H.R.-E.W. se erijează „de facto şi de (in)jure” în instanţă supremă a cenzurii şi a (in)Justiţiei în statul-colonie, care – încă – se mai numeşte România. I.N.S.H.R.-E.W. taie şi spânzură, discreţionar pe oricine îi căşună sau „vrea muşchii” celui plătit din banii românilor pentru a-i înjura. Şeful acestui parazit statal antiromânesc n-a fost investit cu funcţia de Super-Ministru al Justiţiei, dar se comportă cu românii de parcă ar fi. Ba mai mult, ca un dictator, acceptat ca-atare de „Puterile” contrafăcute de la Bucureşti, ce se perindă, periodic, prin marile odăjdii, unde „Minciuna stă cu Guvernul şi Preşedintele la masă”.
Această structură suprastatală nu ar trebui să existe! Nu are ce căuta într-un stat „democratic”! Cu atât mai puţin este justificată trecerea acestei instituţii sub protecţia Guvernului României – ispravă condamnabilă, comisă de actualul prim-ministru al României. La ordin extern, desigur. Dacă Serviciile Speciale dau seamă (oficial) de activitatea lor în faţa Parlamentului României, consider că I.N.S.H.R.-E.W. trebuie să fie desfiinţat (cea mai înţeleaptă opţiune) sau să fie „înzestrat” cu drepturile, libertăţile şi, mai ales, obligaţiile oricărei O.N.G., înlăturându-se, astfel, acea nefericită şi dăunătoare activitate anti-românească, instaurată în România post-decembristă. Legea strâmbă, cenzurală şi anticonstituţională nr. 217/2015 – ca şi alte legi similare – trebuie abrogate! Urgent! Deşi legea fără de lege a fost contestată de majoritatea conştientă a populaţiei României, paiaţa numită grotesc Avocatul Poporului nu a găsit de cuviinţă să manifeste vreo reacţie.
Retrăim anii ’40-’50 ai secolului al XX-lea, când România era condusă de neromâni. Câteva nume ca exemplu: „Ana Pauker (Hannah Robinsohn), Walter Neulander (Roman), Alexandru Nicolschi (Grümberg Boris Nicolschi), Silviu Brucan (Samuel Bruckner), Leon Tismeniţki, Paul Cornea, Radu Florian, Mihai Roller, care a condus secţia de istorie şi a fost făcut academician deşi nu avea studiile terminate, Filipovici, Onesacu Marcu, Marusohn, Krakauer Charlota, Langfelder Paul, Aronovici, Iosif Chişinevschi, Teodor Rudenco, care ni i-a băgat pe gât pe poeţii A. Toma, Eugen Frunză sau Marcel Breslaşu, Ghizela Vass, Eduard Mezincescu (Mezingher), Mircea Bălănescu, Clara Ardeleanu, Gheorghe Stoica, Mircea Bălănescu, Mihai Florescu, Emil Bodnarenko (Botnăraş), Leontin Silaghi (Sălăjan), Luka Laszlo (Vasile Luca), Ana Toma, Alexandru Moghioroş, Teohari Georgescu (Burăh Tescovici), Serghei Niconov, Pantelei Pantiuşa, Vladimir Mazuru, Cacica Sasa, Oprescu Dorel, Slechinger Paul, Chioreanu Magdalena, Blaukenstein Magdalena, Roza Adalbert, Bichel Ivan, Mişa Protopopov, Bercovici, Ijak Adalbert, Szabo Eugen, Maximenco Feodor, Hollinger Isidor, Teişanu Eugen, Hirch Tiberiu, Friedlander Eugen, Herişan Alina, Ebner Silvia, Kovaks Pius, Demeter Şandor, Hirch-Haiducu, Fux Beria, Herscovici, Schmerler, Hary Bogadan, Mihai Pacepa, Dulgheru Mişu (Dulbergher), care a condus Direcţia de cercetări penale alături de Aritonovici Samy, Matusevici Nathan, Ficher Simon, Zigler Simon, Davidovici Leon, Segal Luiza, Demeter Şandor, şef de cadre la Ministerul de interne, Ludovik Weiss, care a lucrat în Siguranţă în 1946-1948, iar ulterior la Securitate (1948-1960), fiind cel care s-a ocupat de loturile Canal şi Lucreţiu Pătrăşcanu (în1949 a împuşcat patru ţărani din Odorhei (Satu-Mare): Andrei Pop, Chira Gheza, Biro Andrei, Gyla Alexandru), Ştefan Koller, locotenent colonel de Securitate care între 1954 şi1957 a fost comandantul închisorilor din Aiud şi apoi la Văcăreşti, Avram Bunaciu, fost Preşedintele al Tribunalului Poporului, Alexandru Voitinovici, Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan – alias Samuel Bruckner), fost acuzator public în procesele lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Gheorghe Brătianu, Constantin Titel Petrescu...”.
Nu m-ar mira ca într-un viitor apropiat, şeful de trib de la I.N.S.H.R.-E.W. să-şi scoată pantoful şi, asemenea poveştii puse pe seama lui Nikita Hruşciov în timpul celei de a 902-a plenare a Adunării Generale a Naţiunilor Unite din 12 octombrie 1960 -, să bată cu el în pupitrul de la tribuna Parlamentului României, iar adormiţii neamului să îngenuncheze supuşi, să facă mătănii şi să-i pupe încălţările. Orice este posibil!
D-l Ion Măldărescu, deși scrie bine, în genere, are și el cîteva lipsuri pe care, curios pentru verticalitatea sa, le impută celorlalți. Astfel, el scrie: „… când România era condusă de neromâni”. Cum adică de neromâni?! Adică unii care „nu” sunt români. La lecțiile de logică, una din greșelile grave de definire a unui concept este să formulezi o definiție negativă, adică să spui ceea ce NU este un „obiect logic”, în loc să formulezi corect definiția arătînd ceea ce ESTE acel obiect logic („obiect logic” fiind o idee, un fapt, o situație, o masă, un pom, o frunză etc.). Dacă definești cuvîntul „pom” spunînd că „nu este cutare și cutare și cutare…”, atunci poți adăuga o infinitate de atribute, dar asta nu mai e definiție conform conceptului logic al definiției.
Aceeași greșeală o face, ipocrit, și dumnealui: zice „neromâni” Dar ce erau indivizii ăia? Turci, patagonezi, laponi, țigani, jidani, bozgori, găgăuți, flamanzi, irochezi, iehoviști, șmenari?! Dar, iată că se ivește luminița de la capătul tunelului: autorul dă o listă de „neromâni” și constatăm că toți erau… jidani.
Însă d-l Ion Măldărescu se teme să folosească acest cuvînt și se fofilează uzînd de o greșeală de logică formală: le zice „neromâni”. Cînd va avea curajul civic, logic și jurnalistic de a le zice pe nume – jidani, țigani, bozgori –, atunci se vor putea îndrepta lucrurile în țara noastră. Cît timp se vor fofila scriitorii, ziariștii și vorbeți de la radio-tv să spună lucrurilor pe nume, atunci jidani ca nemernicii Alexandru Florian, Michael Shafir, Radu Ioanid sau ca jidăniții Crin Antonescu, Andrei Gerea, George Scutaru ș.a., precum cei 600 de parlamentari trădători care au votat perfida lege 217/2015, atunci se vor face mereu „legi-sentință pentru criminalizarea gîndirii”! Pentru argumente suplimentare, vedeți aici: http://www.altermedia.info/romania/2015/08/02/cuvantul-jidani-concept-geopolitic-si-istoric/ și aici http://www.altermedia.info/romania/2015/08/22/reactia-bumerang-contra-legii-nr-2172015/.