O demantelare a istoriografiei comuniste privind monarhia

Zilele trecute a apărut pe piaţa cărţii clujene, studiul eseu al istoricului Cornel Jurju: „Tovarăşi împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2015. Cornel Jurju face parte din noua generaţie de istorici, care s-a format şi afirmat la şcoala Institutului de Istorie Orală, coordonată de prof. Univ. Dr. Doru Radosav. Istoricul clujean a debutat cu o excepţională carte despre rezistenţa anticomunistă din Munţii Apuseni, fiind printre primele scrise pe această temă. Cornel Jurju a scris cartea pe o anchetă de istorie orală împreună cu Cosmin Budeanca – “Suferinţa nu se dă la fraţi.” Mărturia Lucretiei Jurj despre rezistenţa anticomunistă din Apuseni (1948-1958). Spirit incisiv şi informal, cu o propensiune spre acribie şi interpretarea hermeneutică a textului istoric, Cornel Jurju developează, în noul studiu apărut, universul istoriografic comunist privind monarhia şi stereotipiile comuniste care s-au prelungit şi după 1990 mulţi ani, chiar până în prezent. „Tovarăşi împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă” este o interpretare inedită şi exhaustivă a manualelor şcolare din perioada comunistă privind casa regală de Hohenzzolern. Autorul a parcurs cu răbdare şi atenţie de librar toate manualele comuniste, de la cele mai împietrite în ideologia comunistă, din perioada bolşevică a lui Mihail Roller, până la cele din perioada „deschiderii şi destinderii” naţionalismului comunist ceauşist şi semnate de Dumitru Almaş, Constantin Daicoviciu sau Ştefan Pascu. Istoricul Cornel Jurju reuşeşte să facă o ierarhizare a manualelor şi să le destructureze stereotipiile marxist-leniniste privind monarhia în România. Autorul evidenţiază cu calofilie un lucru comun al acestor manuale: subordonarea istoriei României monarhice ideologiei marxiste. Viziunea învăţământului din perioada comunistă nu a fost nuanţată faţă de monarhie niciodată: Carol I a fost „străinul” adus în ţară de forţele capitalului internaţional, în complicitate cu clasele exploatatoare reprezentate de burghezie şi moşierime. Circa 40 de ani manualele şcolare comuniste au mers pe tema „regelui străin” opus „bunului român”, reprezentat de muncitori şi ţărani exploataţi, un fel de comunişti avant la lettre. Nu întâmplător domnitorul Cuza, român neaoş, bun şi iubitor de dreptate şi ţărani, era în opoziţie cu „neamţul” Carol I implicat în „afacerea Strousberg” . Regele sărac în cârdăşie cu clasele exploatatoare şi-a întemeiat „domeniul coroanei”, pe munca şi pământul ţăranilor. Războiul de independenţă a fost doar o consecinţă a dorinţei Rusiei ţariste de a ne elibera de sub otomani, Carol I, deşi comandantul militar de la Plevna, era prezentat doar ca o anexă a comandamentului militar ţarist.

Forţa motrice a materialismului ideologic era ţărănimea şi muncitorimea, inventându-se biografii şi un partid socialist sau comunsit care era practic inexistent în perioada monarhică a României. Răscoala de la 1907 era prezentată în manuale prin caricaturi demne de „Urzica”, ca o răscoală împotriva regelui exploatator care a înăbuşit-o sălbatic în sânge, iar reforma agricolă din 1919 era doar consecinţa fricii faţă de revoluţia bolşevică. Unirea Transilvaniei cu România reprezenta doar voinţa maselor populare, iar manualele de istorie comuniste treceau sub tăcere unirea cu Basarabia sau Bucovina, eventual văzută ca o incursiune a armatei regale opresive asupra populaţiei basarabene care privea cu speranţă spre revoluţia bolşevică de la Moscova. Carol al II-lea era prezentat ca şi capul corupţiei marii oligarhii financiare din România în cârdăşie cu cea mondială, iar Garda de Fier o creaţie a claselor exploataoare pentru a zdrobi revolta muncitorilor de la Griviţa. Actul de la 23 august 1944 era prezentat elevilor ca o acţiune a PCR şi gărzilor patriotice, Regele Mihai I fiind doar „decor”, un executant al comuniştilor. Kilometrul O al modernizării comuniste a României începe cu instaurarea guvernului dr. Petru Groza, pe 5 martie 1945, iar abdicarea regală din 30 decembrie 1947, ca o consecinţă a voinţei maselor populare ce doreau instaurarea comunismului. Legenda plecării Regelui Mihai I, cu o avere imensă în trenul regal a fost o constantă a manualelor şcolare din perioada comunistă. Ceea ce e interesant în sublinierea autorului cărţii reprezintă unitatea ideologică a interpretării istoriografice comuniste asupra monarhiei. În privinţa monarhiei comuniştii nu au oferit nuanţe ideologice nici în perioada de aşa zisă deschidere din anii 70. Dacă Nicolae Ceauşescu a permis personalizarea istoriei prin emanciparea istoriografică a unor voievozi şi domni ca Mircea, Ştefan sau Mihai, în legătură cu Casa Regală comuniştii au gândit la fel din 1947 până în 1989 şi şi-au transpus viziunea dogmatică în manualele şcolare. Singura concesie pe care au făcută comuniştii naţionali, a fost recunoaşterea evidentă a conducerii trupelor româno-ruse de către Carol I în războiul de independenţă de la 1877 şi publicarea scrisorii marelui duce Nicolae către principele român. Ceauşescu a permis această nuanţă pentru a mai şicana URSS în conflictul său de independenţă faţă de Moscova. A fost singura concesie admisă de autorii manualelor comuniste. De apreciat că istoricul clujean, Cornel Jurju a publicat la sfârşitul cărţii sale şi fragmente de interviuri orale din anii 90, în care se observă clar influenţa acestor manuale şcolare, ca o prelungire nefastă a regimului, în tipologia gândirii scematice a românilor chiar la ani buni de la revoluţie privind rolul şi importanţa monarhiei în istoria Romîniei moderne şi contemporane. În comunism, manualele şcolare au introdus tema monarhiei în pistoanele interpretării dogmatice marxist-leniniste până la capăt, fără nicio concesie. Cu această nouă carte scrisă, într-un stil cursiv, antrenant şi eseistic, Cornel Jurju se alătură cu îndrăzneală generaţiei sale de istorici excepţionali ai şcolii istoriografice clujene, care gravitează în jurul Institutului de Istorie Orală şi nu numai: Vali Orga, Ionuţ Costea, Luminiţa Dumănescu, Cosmin Budeancă, Adrian Bodea sau Ioana Cosman. „Tovarăşi împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă”, e o carte care poate deveni un bestseller dacă s-ar ocupa o echipă managerială ca să o promoveze şi care prin valoarea sa ştiinţifică şi interpretativă „bate” multe cărţi scrise ca pe „bandă rulantă” de către bucureşteanul Lucian Boia.

One Response to O demantelare a istoriografiei comuniste privind monarhia

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *