Adevărul e că din toată piața ne-a ieșit cam de o ceapă… Nu degerată, ci feliată între political (in)corcect-ul dâmbovițean și societatea civilă soroșiștă, o ceapă de proteste tăiată… „julien”! Ori, dacă am fi niște sataniști sadici, am spune că ni s-a ales chiar de o ceapă arsă rău… Dar nu suntem „rokerii” înfierați de preoții de aiurea, așa că rămânem julieni mascaradei prezidențiale. Adică un soi de „fideluță”, așa cum au ajuns și treburile în țara asta. O tehnocrație cât 30 000 de solzișori azvârliți din stradă înapoi în linistea cotidiană.
Și nu poți să nu constați penibilul situației… Deh, dacă nu ne-a (mai) plăcut un Victor Viorel la guvernare, ne-am primit norma de minoritari. Îi aveam deja pe numiții Werner și Hellvig, acum cu un Julien în fruntea „tehnocrației” lucrului bine făcut chiar că o să ajungem să ne căutăm puii de daci!
Evident, Victor Viorel nu o să ne plângă de milă. Nu o să-și plângă nici lui de milă. El rămâne cu Daciana lui, noi cu Dacianul lui Werner!
Istoria României în ultimii ani? Cam tragică fie și doar dacă enumeri numele… Căci, nici dacă ne făcea Bruxelles-ul guvernul și ne numea „directorii”, nu de pe ici colo, ci din părțile esențiale (!), nu ieșea de un normativ atât de nemioritic! Naum Victor Viorel Ponta, Werner Klaus Iohannis, Eduard Hellvig, Julien Dacian Cioloș…
Iar dramatică nu este doar „Lista lui Bruxelles”, opis de colonizare a ceea nu se colonizase, ci formula în care, pe cadavrele din Colectiv, mizerabilii ciocli și ciugulitori de stârvuri au putut specula momentul favorabil implantării „guvernului meu”. Și a clasei politice iohanesiene…
Or, deja ar trebui să privim circumspecți când Klaus Werner (ăsta avea prea multe nume de pitit, așa că nu s-a mai deranjat să le omită pe cele non-neaoșe!) ne spune „România mea”, „poporul meu”…
Revoluția s-a terminat! Mergeți liniștiți la locurile voastre… Și stați acolo pentru încă un sfert de veac. Asta dacă l-or mai prinde toți cei ieșiți în stradă acum 25 de ani… Și dacă „locul” nostru va mai fi al nostru…
Așadar, o mișcare Colectivă pe care ne-am clasat-o singuri… Și care a uimit presa străină… Care nu a înțeles cum strada, masivă ca formă de manifestare, a putut înghiți manipulările consultărilor lui Iohannis! Mai ales că Bruxelles-ul avea în mod oficial pe listă numele premierului care trebuia să rezulte după… consultări.
Acum, ca apostilă a tehnohaitei colonizatoare (un presedinte german, un premier „francez” și lista poate contura și cu alți ungureni și „hellwigi”) nu mai lipsește decât numele lui George Soros ca ideolog oficial de țară, înlocuitor al postmemoriei lui Saul Brucăr Bruckner (Silviu Brucan pentru generația #Colectiv!). Căci, deja, colectivul de bursieri ai anti-Colectivului nostru de țară e la post.
Operațiunea „Strada#Colectiv” s-a încheiat, dară! Vă mulțumim celor 35 000 actuali care (v-) ați înfrânt cât au reușit să câștige cei 5000 de acum 25 de ani…
Cam cinică, să nu spunem „satanistă”, istoria asta… Dar, poate că, totuși, tot ce-i românesc nu piere, nu?!
Lasă un răspuns