Omul – ca fondator al frumosului (1)

Prin procesele evolutive ale dezvoltării ființa umană a realizat acele schimbări, care, în rezultat, au modificat comportamentul și relaţiile sociale dintre oameni, modalitatea de gândire exprimată prin nivelul de cultură și intelect, viziunea față de conceperea și remodelarea lucrurilor. Între timp, prin dezvoltarea relațiilor comunitare omul a conştientizat că societatea prin care îşi menține existenţa este totalitatea valorilor care urmează a fi respectate şi reformate în dependenţă de propria conduită. Totodată, omul a conștientizat că prin propriul comportament pot fi realizate acele acţiuni care pot influența în mod evolutiv formarea valorilor în baza cărora se dezvoltă procesele condiționate de legătura organică dintre individ și societate. Nemijlocit, omul a conștientizat că la formarea unei societăți adevărate în mod prioritar urmează a fi valorificate și componentele proceselor de instruire și educație, care, toate în ansamblu, contribuie și reglementează corect formarea individului și a societății prin sistemul valorilor.

La baza oricărei societăți create se află omul cu intelectul său format în procesul schimbărilor evolutive. Iar procesul evolutiv al acestor schimbări se reproduce prin intermediul cunoașterii și al comunicării, prin conexiunea interpretată de individ prin intermediul nivelului de evoluare a învățământului și a factorilor ce sunt în legatură directă cu mediul social. Procesele instructive și educative, fiind elementul de bază în formarea omului, formează totodată și societatea acestuia raportată condiționat la sistemul valorilor. La rândul lui, sistemul valorilor, fiind acel sector (teren) care reglementează și pune în ordine activitatea teoretică și practică a oricărui domeniu de activitate, determină nemijlocit nivelul și valoarea sistemelor de referință. Sistemele de referință în mod normal diferă între ele ținând cont de structura lor în raport de condiţiile organizării domeniului respectiv de activitate. Prin orice domeniu de activitate al sistemelor și subsistemelor sociale se face prezent omul cu nivelul său de dezvoltare umană. Nivelul de dezvoltare al omului se dobândeşte prin multitudinea de acţiuni create de însuși omul care tinde mereu de a cunoaşte procesele ce se intersectează cu cultura și intelectul uman. Intelectul uman este acea capacitate și acţiune, care dezvoltă şi produce schimbări permanente și majore în raportul dintre evoluţia individului şi societate. Toate acţiunile realizate prin intermediul intelectului uman pot fi atribuite la capitolul sau subiectul valorii, astfel determinând importanța și rolul fiecărui individ într-un mediu social. Toate acestea fiind interpretate prin mijloacele de comunicare interpersonale şi cele comunitare, într-un final exprimă tabloul real de dezvltare individuală a omului și a societății acestuia. Orice persoană din cadrul unei societăți există și activează prin cursul existențial al vieții în baza unor scopuri anumite care într-un final tind mereu să marcheze rezultate în creșterea spirituală, intelectuală și materială. Prin procesele de dezvoltare şi evoluţie a vieţii, fiinţa umană este acea construcție care încearcă şi experimentează la nesfârșit acţiuni ce se intersectează prin totalitatea valorilor determinate de necesitățile sociale. Existenţa acestora stabilesc în sine realizări intemeiate pe sistemul de valori, care întruchipează creativitatea, motivaţia, cunoştinţele și identitatea omului cu societatea corespunzătoare.

Existenţa omului într-o societate este dependent legată de propriile inițiative, condiționate de propriile puteri și manifestări, în așa mod identificându-se ca personalitate prin aceste procese. Prin propriile manifestări fiinţa umană scoate în evidenţă acţiuni și sarcini care determină și promovează propriul intelect şi propria cultură, nemijlocit contribuind și la promovarea propriei societăți. Omul, fiind elementul principal în existenţa umană și socială, este acel care dă viaţă tuturor acţiunilor cu efecte atât pozitive cât şi negative, astfel manifestându-se ca atribut prin artă, ştiinţă, tehnică, învățământ, alte domenii de activitate, toate fiind orientate către sistemul de valori. Omul cu acţiunile sale, parte a sistemului de valori, produce efectele necesare care modifică în continuu cursul de dezvoltare culturală, materială și spirituală al unei societăți și nivelul de civilizaţie al oricărui popor, națiune. Nemijlocit orice popor, naţiune cu valorile și cultura sa contribuie la complexitatea calitativă de dezvoltare a propriei societăți.În viziunea filozofului, poetului şi dramaturgului   Lucian Blaga: „omul este sortit creaţiei, are un destin creator permanent, simbolic, care-l detașează de natură” (Lucian Blaga, Trilogia Culturii. Bucureşti, Editura pentru Literatura Universală, 1969. Cultura şi globalizare, Cultura uneşte oamenii). Conform celor spuse se poate confirma, că omul cu adevărat este esenţa şi structura acţiunilor care dau conţinut şi valoare vieţii. Omul, cu gândirea şi inteligenţa sa, este capabil să creeze și să dezvolte cu propriul intelect acele procese și fenomene, care completează în permanență totalitatea valorilor şi identitatea acestora. Identitatea valorii își exprimă caracterul prin capacitatea spirituală, materială, morală, socială. Fiinţa umană prin existenţa valorilor spirituale este menită să producă modificări esențiale în evoluţia culturii, învățământului, în relaţiile dintre oameni şi fenomenele contradictorii ale schimbărilor în timp. Necesitatea de a exista prin sistemul de valori impune fiinţa umană pe traiectoria de a invada neîncetat prezentul cu noi idei şi cunoştinte, ulterior contribuind cu toate acestea la schimbarea viitorului. Prin existența sa omul este constrâns de a fi dependent de una sau mai multe acţiuni, care, toate la rândul lor, produc efecte semnificative într-un domeniu oarecare, fiind deschise pentru o întreagă societate. Cu acţiunea neîntreruptă de a crea cât mai benefic propria existenţă omul devine nemijlocit responsabil atât pentru sine cât şi pentru propria societate. Astfel, omul încearcă să se definească ca valoare şi identitate în tot ceea ce realizează şi concepe.

Conținutul valorii este elementul prin care omul încearcă să se definească ca personalitate și acţiune în diverse situaţii şi împrejurări. Acţiunea fiinţei umane prin valoare tinde mereu să realizeze un anumit scop raportat la condiţiile vieţii, care totodată să-i producă satisfacţie din rezultatele obţinute. Anume scopul îl face pe om de a atrage în sine anumite situaţii, astfel forțându-l conștient să dezvolte conexiuni, acţiuni de socializare şi integrare socială. Prin procesul şi acţiunea de integrare socială fiinţa umană dezvoltă valoarea propriu-zisă şi valoarea ca criteriu în identificarea şi definirea propriilor valori. Prezenţa fiinţei umane în sistemul de valori ca identitate și personalitate este acea   acţiune, care poate produce atât efecte pozitive cât şi negative în dezvoltarea unei societăţi. Pe când societatea, în calitate de valoare în sistemul de valori, este acea care defineşte orientarea acţiunilor cu ideile și deciziile corespunzătoare determinate de individ. Totodată, fiinţa umană este valoarea prin care o societate își manifestă conținutul său. Omul prin acţiunile sale dezvoltă societatea şi î-i crează imaginea în procesele evolutive. Acţiunile omului sunt mereu puse la dispoziţia societăţii, fiind suportul la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, nivelului de trai, nivelului de cultură şi educaţie ale acestora. Condiţiile de viaţă necesare omului din societate de asemenea fac parte din valoarea şi acţiunea prin care fiinţa umană este impusă să realizeze cât mai multe elemente, care toate la rândul lor să producă efecte pozitive la bunăstarea societăţii. Prin elementul bunăstării se identifică un stat, o națiune, o societate cu sistemul său de valori. Prin toate acestea este prezent omul cu societatea respectivă prin care îşi manifestă acţiunile corespunzătoare. Omul în pas cu societatea tinde mereu către lucruri noi, evoluţie și perfecţiune. Prin intelectul uman omul a reuşit să realizeze și să perfecționeze calitativ procesul de dezvoltare al unor societăţi, al unor ţări. Având la baza dezvoltării conceptul valorii, acţiune a unui comportament adecvat exprimat prin cultură și identitate, unele popoare au ştiut să se identifice cu adevărat în sistemul de valori şi în noțiunea valorii, ca expresie ce reprezintă fiinţa umană. Cooperarea benefică între om şi societate s-a perfecţionat în timp doar prin desideratul de a produce cât mai multe rezultate pozitive în condiţiile de viaţă şi de trai ale acestora. Reciprocitatea socială cu un singur scop a demolat neajunsurile unor societăţi şi a creat perfecţiunea în limitele normalităţii şi a posibilităţilor reale. La baza acestora este omul cu intelectul uman mereu în evoluție. În acest context Ludwig Von Mises, economist austriac, afirmă: „că societatea este un produs al acţiunii umane, al impulsului uman de a îndepărta, atât cât este posibil, neplăcerea” (Ludwig Von Mises, Societatea umană, capitolul VIII, Acţiunea umană. Un tratat de teorie economică, Partea a doua: Acţiune în cadrul societăţii. („Titlul original: Human Action, Henry Regnery, 3rd rev. ed., Chicago, 1966”). Aici este cazul de a face referinţă la societatea unor popoare, care prin valoarea culturii au reuşit să realizeze acţiunea de succes raportată la nivelul de trai, prosperare şi bunăstare al cetăţeanului. Prin această prosperare evolutivă şi acţiune pozitivă reprodusă întru binele omului, unele ţări s-au identificat cu adevărat prin noțiunea de identitate și, in special, de identitate națională, valoare supremă în sistemul de valori. Cu identitatea respectivă își exprimă existența popoarele anglo-saxone, care, în timp, şi-au evidenţiat cultura şi educaţia, dezvoltarea umană, relaţiile interpersonale cu cele comunitare, libertatea şi valoarea cuvântului, nivelul de civilizaţie în toate acţiunile create cu efecte pozitive întru binele omului şi a societăţii.

Societatea şi omul prin sistemul de valori s-au regăsit printr-o relaţie bine sistemată, care se remodelează reciproc prin procesele evolutive ale existenţei. În cadrul acestor relaţii bine coordonate, societatea menţine şi susţine în permanenţă individul, iar individul, la rândul lui, prin personalitatea sa stabileşte acţiunile respective pentru a stimula şi mai mult sistemul de valori. Comunicarea şi interacţiunea dintre societate şi factorul uman, prezenţi în mediul social, reprezintă acea acţiune care dezvoltă şi pune în evidenţă sistemul de valori necesar atât omului cât şi societăţii. Relaţia dintre om şi societate funcţionează pozitiv atunci, când este prezentă comunicarea, la fel acţiune a sistemului de valori. Valoarea comunicării dintre om şi societate pentru unele popoare este acţiunea de bază exprimată prin arta culturii şi a identităţii naţionale. Identitatea naţională pentru un popor este acţiunea supremă în sistemul de valori, integrată prin sistemul de administrare al învăţământului, culturii, ideologiei sistemului de guvernământ, istoria naţională, demnitatea şi personalitatea cetăţeanului, spiritului şi tradiţiilor naţionale, limba de vorbire şi de comunicare. Mesajul acestor valori poate fi regăsit la popoarele din Nordul Europei precum Danemarca, Olanda, Norvegia, Finlanda, Germania, Suedia, Marea Britanie, Islanda, Irlanda, Elveţia, Belgia, Luxemburg, Austria precum şi în Australia, Noua Zelandă, Japonia, SUA, Canada. Aceste ţări prin cultura şi identitatea națiunii, prin intelectul şi comportamentul uman au construit acea acţiune, care reprezintă societatea reală a prezentului prin care se manifestă. Realitatea acţiunilor se manifestă prin modul de trai şi cultură al oamenilor, care demonstrează adevăratul nivel al bunăstării şi al prosperării intersectat prin: – sistemul de învăţământ, care pune în centrul atenţiei dezvoltarea personalităţii omului, relatarea corectă a argumentelor şi a istoriei naţionale conform programelor şcolare de instruire axate pe transparenţă; – sistemul de ocrotire a sănătăţii, care reprezintă grija şi atitudinea statului faţă de factorul uman exprimat prin nivelul de sănătate al populaţiei şi prin durata medie a vieţii; – proporţia identităţii şi demnităţii naţionale, care reflectă imaginea propriei naţiuni prin raportul corelat al sistemului de valori dintre om – societate – comunitatea naţională. La promovarea, dezvoltarea şi menţinerea identităţii naţionale un rol extrem de important il are politica şi ideologia statului şi a societăţii, care se intersectează pe verticală şi orizontală prin intermediul sistemului de învăţământ. Scoala este rolul prioritar al societăţii, care participă ca un element cheie în dezvoltarea identităţii naţionale. Prin sistemul de instruire și educație se dezvoltă spiritul naţional cu accent pe identitatea naţională. Identitatea naţională a unui popor este privită pe elemente precum unitatea de limbă sau limba naţională vorbită; comunitatea naţională cu viaţa culturală, politică şi economică; teritoriul naţional ca unitate suverană a statului; sistemul de credinţe exprimat prin religie. Toate acestea sunt acţiunea prin care un popor, o societate îşi actualizează rolul şi importanţa, ca produs al dezvoltării pentru existenţa naţiunii. Identitatea naţională, acţiune supremă în sistemul de valori, se identifică ca un întreg al devotamentului faţă de societatea căruia îi aparţine şi pe care o reprezintă. (va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*