Islamizarea Europei…

Un pericol imens o paște pe Europa noastră în ultima vreme și dacă factorii cu putere de decizie nu vor lua măsurile necesare, în câteva decenii va fi prea târziu. Libertățile de care se bucură europenii, gradul înalt de cultură și civilizație, belșugul și bunăstarea au atras ca un magnet populații din toată lumea spre Europa. A ajuns continentul nostru ca un adevărat Turn Babel, unde sunt nenumărate limbi, religii, mentalități. Pentru a asigura climatul civilizat al noilor veniți, Europa a abandonat multe dintre valorile sale morale și religioase milenare, dând frâu liber tuturor exceselor și libertinajului. A îngrădit tot mai mult spațiul de manifestare al religiei creștine, cea care i-a dat specificitate Europei, cea care a constituit motorul cultural european prin vreme. Cineva spunea: „Scoateți Biblia din cultura europeană și vedeți dacă vă mai rămâne ceva demn de luat în serios!”

Cei mai numeroși dintre imigranții Europei sunt proveniți din țările musulmane. Sunt oameni de religie musulmană, cu cultura lor, cu mentalitățile lor. De-a lungul timpului, Europa s-a confruntat în repetate rânduri cu popoare musulmane. Aș aminti aici, în primul rând, pe turci. Știm că aceștia au avut întotdeauna o politică expansionistă, care a folosit religia drept paravan. Sub deviza că musulmanii au misiunea de a schimba fața lumii prin convertirea ,,ghiaurilor” (necredincioșilor) la islamism, au trecut prin foc și sabie țări și teritorii europene, stabilindu-se chiar pe teritoriul european. Cu tot efortul lor, n-au putut, totuși, cuceri Europa cu sabia în trecut.

Politica lor continuă și azi, însă cu alte mijloace: cu copiii în primul rând. Populația Europei este o populație îmbătrânită, al cărui număr scade mereu. Milioanele de avorturi, contracepționalele, planificările familiale și altele asemenea, au făcut ca azi, din patru bunici să rezulte unul sau maximum doi nepoți. La musulmani nu este așa. Ei nu stăvilesc nașterile de prunci. Ei primesc fiecare copil ca pe un dar pe care Alah (Dumnezeu) îl face unei familii. Ne minunăm, când vedem familii musulmane cu câte opt-nouă copii sau chiar mai mulți. Este exact ceea ce aveam noi, românii, în urmă cu mai multe decenii. În prezent sunt peste șaizeci de milioane de musulmani în Europa. Calculele statistice spun că dacă se continuă aceeași politică în viitor, în anul 2050 populația Europei va fi jumătate de musulmani, iar în următoarele decenii populația creștină, europenii autohtoni, localnici, vor deveni o minoritate. Deja, în multe orașe mari, precum Londra, Bruxelles și altele, musulmanii au ,,sechestrat” pur și simplu cartiere întregi. Acolo funcționează legile lor și instituțiile lor, nu au voie să intre în ele nici poliția, nici salvarea. Localnicii creștini din acele cartiere sunt nevoiți să-și ia bocceaua și să plece. Noi vorbim de integrarea imigranților, adică într-un viitor acești oameni își vor însuși religia și modul nostru de viață. Nimic mai fals! Ei se socotesc trimiși ai lui Alah, care au menirea să schimbe fața lumii, să oprească dezmățul și imoralitatea noastră.

Să dea Dumnezeu să nu am dreptate, dar eu văd lucrurile altfel! Cu mult înainte, când asupra strămoșilor noștri veneau popoarele migratoare, ei le socoteau o pedeapsă, pe care Dumnezeu le-o dădea pentru păcatele lor. Însuși sângerosul rege Atila a fost numit „biciul lui Dumnezeu”. Această concepție a strămoșilor se baza pe Sfânta Scriptură. Amintiți-vă că, datorită păcatelor poporului, Dumnezeu a pedepsit lumea prin potopul lui Noe. Dintre toți a scăpat doar Noe cu familia lui. Din cauza păcatelor, în special desfrâul și perversiunile sexuale, au fost pierdute prin foc cetățile Sodoma și Gomora. Zece oameni drepți și credincioși să fi fost în acele cetăți și ele ar fi fost salvate. A fost doar unul, Lot, care a fost avertizat să fugă de acolo cu familia lui.

Prin prisma aceasta de-a vedea lucrurile, nu cred că Dumnezeu este prea încântat de creștinii lui europeni! Dimpotrivă! Poate tocmai acesta este noul „bici” al lui Dumnezeu din vremea noastră! S-o luăm la rând, raportându-ne la câteva dintre poruncile dumnezeiești.

Câți mai credem cu adevărat în Dumnezeu? Câți dintre noi ne-am făcut dumnezei străini din avere, putere, plăcere sau alte realități pământești? Pe continentul în care a apărut raționalismul și marxismul, în care ateismul a fost ,,religie” de stat mai bine de-o jumătate de veac, în care o mare parte din locuitori se declară ca aparținând altor religii sau, pur și simplu, n-au nici un dumnezeu, mai putem vorbi de un continent creștin? Câți dintre noi n-am făcut din mașini, din vile sau alte bunuri materiale adevărați dumnezei, la care ne –nchinăm de dimineața până seara și de seara până dimineața! Câți dintre noi, europenii, nu luăm în batjocură numele lui Dumnezeu? La fiecare pas auzi înjurături la adresa lui Dumnezeu sau cu cele sfinte! Sunt oameni, care se rușinează să spună că sunt creștini! Câți dintre noi, europenii, respectăm cum se cuvine Duminica și sărbătorile creștine. În duminici și sărbători socotim că avem sporul cel mai mare la munca noastră, în duminici și sărbători punem târgurile, petrecerile și tot felul de distracții, numai la biserică să nu mergem! A fost o vreme, când și în ziua de Paști mergeau confrații noștri la lucru, ca să realizeze planul! Câți dintre noi, europenii, ne cinstim cu adevărat părinții și bătrânii? Sunt atâția abandonați, părăsiți, bătuți, certați și persecutați de copiii lor, pe care i-au crescut și le-au dat și sufletul o viață întreagă! Câți dintre noi, europenii, avem mâinile nepătate de sânge? Numai în țara noastră, de la Revoluție încoace, s-au înregistrat peste douăzeci de milioane de avorturi! Dar la nivel de continent!

Nu cumva, Europa este un adevărat abator de copii? Câți reușim să ne ținem departe de alcool, de droguri și de tot ceea ce distruge ființa umană din mâncare și băuturi? Câți dintre noi reușim să ne luptăm cu patima vremii noastre: desfrâul? Parcă niciodată nu a fost atâta dezmăț în lume, ca-n Europa de azi. Pe toate canalele de informații suntem bombardați cu tot felul de materiale care ne îndeamnă la desfrâu, la pornografie! Acum vrem să introducem educația sexuală începând de la grădiniță! Toată știința lumii o știu copiii noștri, numai cunoștințele sexuale nu le au! Nu vi se pare că desfrânata apocaliptică a coborât în Europa și-și face de cap, sub perdeaua permisivă a ,,drepturilor și libertăților omului”? Câți dintre noi reușim să ne mai păstrăm sufletul curat și să nu furăm de la semenul nostru, de la stat? De la amărâtul trăitor prin canale, până la guvernantul cu guler alb, se fură tot într-o veselie, indiferent cum se numește fapta. Câți nu jurăm pe strâmb în tribunale, în fața superiorilor și instituțiilor? Vorba lui Vlahuță: „Minciuna stă cu regele la masă!” Câți nu râvnim bunurile altora? Că e vorba de mașină, de vilă, de funcție, de bani, de relații! Într-un reportaj, bărbații râvneau să devină femei, iar femeile să devină bărbați. Asta fie că li se părea că celălalt sex este mai favorizat, fie că li se promitea o sumă de bani pentru o operație de acest gen!

Comentariile pe această temă pot continua. Problema însă este foarte serioasă și numai cine nu vrea sau are interesul s-o facă n-o vede. Cei care au alungat pe Dumnezeu din sufletul lor și din istorie vor lua în râs aceste poziții. Cei care au contribuit sau continuă să se opintească pentru a transforma Europa într-un continent fără Dumnezeu vor fi deranjați. Soluții încă mai există, chiar și în acest al unsprezecelea ceas. Dacă nu facem ceva acum, poate mâine va fi prea târziu.

Dumnezeu să ocrotească Europa și creștinismul ei bimilenar!